6,323 matches
-
marți" etc. în acest stil prozaic, fără miză literară, sunt istorisite numeroase alte demersuri și întâmplări cotidiene. Printre altele, scriitorul povestește amănunțit cum a eșuat în tentativa de a lua de la poștă un pachet care-i venise din străinătate, din cauza absurdelor restricții impuse de autorități în relațiile cu străinii. în acest context, el aduce în prim-plan figura unei funcționare tinere, pe care simte nevoia să o stigmatizeze, ca într-un articol de ziar: " Țâfnoasa de funcționară, vreo 19 ani, probabil
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
Rusia și să continue cercetările. Prilej pentru romancier să înfățișeze un tablou cutremurător al actualei Rusii. Această "patrie afurisită a istoriei" a devenit o lume măcinată de corupție, prostituție, crimă organizată, sărăcie cruntă, lupte crâncene pentru putere în numele unor idealuri absurde, o lume în care noua securitate este la fel de abilă și de agresivă și în care nostalgiile comuniste ating o intensitate înfricoșătoare: "Trecutul nu-i mort de tot pe pământul Rusiei. Aici, trecutul, e înarmat cu brice și cu o pereche
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
decizii, că ne exprimăm voința personală într-un mod distinct de toți cei din jurul nostru sau de oamenii altor secole și ai altor civilizații. Felul în care ne dorim anumite lucruri, energia pasiunilor, aspirațiilor și ambițiilor noastre, chiar a celor absurde, lipsite de logică sau rațiune, ne definește ca indivizi și ca oameni. A avea o dorință este un fenomen exterior nouă. Obiectul dorinței mele se află undeva în afara mea, pot avea o dorință așa cum pot avea un spasm, fără ca în
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
experiența acestei măreții. Tot avea Iona senzația de a fi "geamăn" și nu știa cu cine. Ei bine, a fost geamăn cu acest model existențial, "o iluminare născută în miezul ființei", care a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici ar trebui să pornească ierarhiile literare, de la o definiție complexă a operei, ca raport între creativitatea individuală și ritmurile inconștientului colectiv. Sigur, foarte multe imponderabile în această semnătură-signatură, obiect aburos, croit la intersecția a prea multor sisteme de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
frustrările trecutului, de confuzia și mizeria tranziției, de prostia și alienarea oamenilor trăitori supt vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei în comunism, câștigă banii necesari răscumpărării ochilor tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent o fetiță. Complexul (numele își găsește și o
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
a generalizat". în fine, flăcările au cuprins rădăcinile în care se întîlnesc, pe deasupra graiurilor, a tehnicilor și esteticilor, toate muzicile savante, căci rădăcinile bine înfipte în pămînt, și de ce nu, în pînza freatică, comună sunt aidoma ritualurilor care, oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
simpatii (1978) este un impresionant omagiu adus poeților ratați, iluziilor risipite sau redirecționate spre cu totul alte mize, sensibil mai mici: "Îi iubesc pe acești poeți fără loc în istoriile literare/ toată viața au fost chinuiți de soții cu pretenții absurde/ .../ toată viața și-au dorit o dragoste unică/ toată viața și-au dorit o țigară de foi puțină lavandă/ și-au dorit o călătorie măcar una singură/ dincolo de orizontul satului în care slujeau la primărie la poștă la școală//...// îi
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane primite și date/ reverențe absurde/ în pragul ușilor ce se deschid/ fără să fie vorba de nici o plecare/ pentru că fațadele caselor/ nu conduc la nimic sigur/ iar paharele uitate pe mese/ după ce toți s-au dus să se culce/ imprimă spațiului un aer/ pe care
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
pe "protectorul" de altădată, cu copii mari, care nu-i urmau, aparent, calea: "Pe toate planurile, l-am dezamăgit. Am început să public literatură abia după dispariția lui. E, poate, ultimul sacrificiu pe care l-a făcut pentru mine. Impulsul absurd, exasperat, al scrierilor mele este acela de a-i da mulțumirea de care l-am lipsit." Așadar, o dorință tîrzie de "armistițiu" cu cel în care, înaintînd în vîrstă, te recunoști, poate uimit, pe tine. O "poetică" a identificării subtile
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
acel ce înghite o sută de ace de gămălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniță de pâine. Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta, și face să se execute încă trei poduri pe Dunăre, treizeci de vapoare pe mare, trei sute de mii de armată și așa mai departe; asta se poate; dar artă, literatură, filozofie
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat de sintaxa poetică, aș zice. Dialogurile, reveriile, halucinațiile lui Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore de moment, scurte fantezii poetic-metafizice înecate repede în facil sau lungite gratuit, diluând interesul abia stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
mult și de timpuriu pretutindeni, în zeci de limbi, îi sunt admirate stilul, laconismul, impresionismul, inutilele (parcă, totuși, utilele) detalii, - admiră care ce. A fost așezat sus, la nivelul celor mai mari. în dramele lui Cehov unii observau germenii teatrului absurdului. Un număr mare de generații de slaviști au învățat limba rusă după Cehov. Ce mai? E favoritul tuturor. Scriitorii din generația mea îl salută și ei. Și iată că, nu demult, degustătorii lexicului neconform normelor și ai aserțiunilor cinice s-
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
enunțului sau, într-un cuvînt, această scufundare inocentă în- tr-un real ce pendulează incontinent între substanță și fantasmă, transformă observația lui Capșa în viziune, iar textului denotativ îi deconspiră structuri poematice. Puse cap la cap, aceste povești camuflate cu trenuri absurde, cu oameni mărunți, cu întîmplări periferice sau cu impostori drapați în costume istorice sînt tocmai bune ca leacuri împotriva resemnării și ca început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei tranziții eterne. ... și a lui Dumitru Ivan Pictura lui Dumitru
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
nu știa - așa cum știm noi azi - că va descoperi în cele din urmă America. Asistăm, cu alte cuvinte, la un impresionant spectacol al incertitudinii și disperării trăite de cineva dornic să atingă absolutul în literatură, la tentativa eroică și aparent absurdă a unei ființe nezburătoare de a zbura. în afară de această intensitate paroxistică a aspirației, ceea ce ne convinge imediat că avem în față un mare scriitor este extraordinara, aproape diabolica precizie a limbajului. Mircea Cărtărescu face din limba română - și din alte
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
Air - se încearcă să se vorbească despre uciderea inocenței, și nu despre virginitatea fetișizată (vezi secvența balului în care aparatul se rotește asupra fetei cochete - sclipitoarea Kirsten Dunst - abandonată în iarbă și în desfrîu). Nu despre libertinaj, ci despre interdicția absurdă, cauzatoare de excese - păcat de neiertat - a dorit Sofia Coppola să mărturisească, invitînd la reflecție deopotrivă pe adolescenți și maturi.
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
stîrnind amoruri înflăcărate și dușmănii pe măsură, sortit să piară, ca evreu, într-un lagăr nazist. E, în același timp, povestea lui Andreas Sam, fiul - Bildungsroman și Carte a Morților. Dispariția în holocaust a acestui antierou e încă și mai absurdă - Sam nu-și revendică niciodată apartenența la comunitatea evreiască (în plus, are o soție creștină), iar �pananimismul" său are ceva din nebunia primilor profeți, a întemeietorilor de religii, e dincolo de timp și mai presus de spațiu. Cu aerul său de
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
niciodată poezie. Dar am vrut un roman comprimat, neobișnuit, despre dragoste. Este o poveste despre un monstru cu două capete: un cap de femeie și unul de bărbat. Descriu o căsnicie pe de o parte normală, pe de altă parte absurdă. Istoriile sunt țesute una în alta. Este cel mai experimental roman pe care l-am scris și a stîrnit reacții diferite, deși este cel mai tradus roman al meu. Există două categorii de cititori ai Îngerului decăzut: cei care sunt
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
și un cățel. Cățelul poartă un stindard tricolor în coadă", iar căldarea e retorta în care "filosoful nostru fierbe din toate sistemele un fel de săpun filosofic", servit tinerilor ascultători. Se atinge paroxismul, ca în cea mai bună proză a absurdului, cu enumerarea ingredientelor puse în retortă, și cât la sută din fiecare. Deși detaliile au noimă satirică și amintesc, pe de o parte, de rețeta absurdă oferită de Inorogul romanului cantemirian adversarului său, Cameleonul, iar pe de altă parte, de
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
filosofic", servit tinerilor ascultători. Se atinge paroxismul, ca în cea mai bună proză a absurdului, cu enumerarea ingredientelor puse în retortă, și cât la sută din fiecare. Deși detaliile au noimă satirică și amintesc, pe de o parte, de rețeta absurdă oferită de Inorogul romanului cantemirian adversarului său, Cameleonul, iar pe de altă parte, de alăturările incongruente din proza lui Urmuz, pentru economie de spațiu le vom enumera numai: "sodă caustică... surogat teologic... platonism cu puțin miros de amoniac... bergsonism alterat
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
caustică... surogat teologic... platonism cu puțin miros de amoniac... bergsonism alterat... kantianism pentru uzul moronilor... sensualism englez, incolor și inodor... retorică grav răsuflată... Săpunul se recomandă pentru spălături înainte de culcare în vederea unui somn liniștit și reconfortant". Acest tip de grotesc absurd, profund axiomatic de vreme ce vizează inconsistența intelectuală a celui încondeiat, nu are ca efect râsul, ci disprețul și alarma că această struțo-cămilă e ocupantă a unei catedre de filosofie. Cam în aceeași manieră hiperbolizantă și deformatoare, cu iz macabru, e conceput
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
aberant: O seamă de expresii poetice sunt realizate prin întrebuințarea cratimei "turmele-l urc", "caută-n frunza cea rară", "valea-i de fum"� (de fapt, �valea-i în fum�). Discursul îngrămădește informații între care nu există nici o legătură, oscilînd între absurd și tautologic: Muzicalitatea versurilor dispuse în catrene este conferită de majoritatea cuvintelor de origine latină și de substratul popular: "sara", "urc" din "turmele-l urc" sunt forme fonetice specifice limbii române�; O muzicalitate aparte este imprimată versurilor prin folosirea refrenului
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
se înfățișează aprecierea nenuanțată, atît de contondentă, rezervată lui Paul Goma: Și poate că afacerea s-ar fi stins, așa cum se presupunea, de moarte naturală, dacă publicarea recentă a Jurnalelor lui Paul Goma, un scriitor de scandal și de atitudini absurde, nu ar fi amînat decesul. El a fost un indiscutabil disident, un scriitor adică legat de regimul comunist, structural și prin arta sa făcînd parte din acesta și care, date fiind pretențiile-i exorbitante, s-a văzut înlăturat de la "onorurile
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
economist, dar suflet sensibil); ...despre un ins așadar care, avînd 37 de ani și un băiat de 15 ani, cînd nevastă-sa murise, nu mai spun cum, se însurase din nou, ca omul, la țară, care țară nu are fidelități absurde ca orașul, mă-nțelegeți?... dacă ăilalți doi înțelegeau; și ăi doi dădură în același timp din cap - încadrîndu-l - cum să nu înțeleagă ei, adică... Ei, făcu criminologul, și căutîndu-se mult, scoase din halatul lui alb de bumbac un pachet de
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
pentru ca până la urmă se devoreze noaptea pungi întregi de cartofi prăjiți, iar tata avea mereu un colț al cămășii ieșit din pantaloni și transpira și vara și iarna. Am crescut convinsă că familia mea e nu numai mediocră, ci și absurdă, pe când visam la viața Elenei, și această îngrozitoare nepotrivire între ură și invidie îmi răscolea măruntaiele de mi se făcea greață. Eu voiam să fiu diferită, voiam să fiu ca ea, așa cum mi-o imaginam, și în definitiv urând-o
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
îi susține metoda este citirea Fericirilor în această cheie. Determinația fundamentală a lor este natura lor ironică. Nimic, ne convinge autorul, din cele două mii de cuvinte ale discursului lui Christos nu poate fi luat cu sens propriu decât cu riscul absurdului. Totul depinde de ironia care corespunde sensului cel mai profund al tradiției creștine, de care suntem izolați istoric (căci nu mai putem reconstrui complet auditoriul predicii de pe munte) și care vizează raportul creștinismului cu legea iudaică, cu universalitatea umană și
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]