616 matches
-
apoi pe străzi În pas de defilare pregătindu-se pentru parada de 1 Mai. Asta era muzica pe care o știa el. Ta-ta! Ta-ta-ta! Ta-ta-ta-ta-ta! Bum! Bum! Bum-bum-bum! Bum! Bum! Bum-bum-bum! De unde atâta pian? Cuțitul despică carnea aburindă a porcului. El, Înghețat, la marginea Bucureștiului, lângă aparatul de filmat. Îl poartă pe brațe spre mașină și-l duc În nesimțire la un om În casă și-l bagă În cada plină cu apă rece ca gheața... Era vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
totuși că tânărul doctor american care stătea În fața ei avea asemenea lipsuri la departamentul umor. Se decise că trebuia să-l convingă fără doar și poate că nu auzise chiar ce crezuse că auzise. Doctorul Își luă paharul din polistiren aburind din automat, zâmbi din nou Înspre ea și se pregăti să plece. Trecându-și greutatea de pe un picior pe altul, Ruby arată Înspre telefonul pe care Încă-l mai ținea În mână și zise: Ăăă... vorbeam cu prietena mea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
jumătatea dimineții, Fi o sună pe Ruby s-o Întrebe dacă avea chef să ia prânzul Împreună. Chanel imediat zise că are grijă de magazin, așa că Ruby acceptă. Se duseră la Carluccio și mâncară bucate de alinat nervi - supă minestrone aburindă În care Înmuiară bucățoaie de ciabatta cu mult unt pe ele. —Rubes, spuse Fi, În timp ce Își plimba legumele neliniștită prin supă, de fapt am un motiv anume pentru care te-am chemat la masă azi. Pare prevestitor de rele tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe care l-am petrecut departe unul de celălalt. Suntem iarăși noi, mai bătrâni cu vara care a trecut, înghesuiți sub o poartă cu apa care curge de pe terase, în parfumul grădinii ude din spatele nostru, noi cu trupurile călduțe și aburinde sub hainele ude, noi încă o dată pe stradă ca două pisici. Îi ating genele cu limba. Și-a scos chiloții și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cum Îl cuprinde somnul. În clipa următoare, se trezi la bătăile În ușă ale lui Smith. — E ora opt, domnule James, se auzi chemarea Înăbușită. — Mulțumesc, Smith, mormăi el ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri de fum și o fâșie de cer de un cenușiu tern. — O dimineață rece, domnule, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
permanență în jgheab ca să nu facă cheaguri. „Să mestecați, asta trebe, să mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai stins, că simțim căldura sângelui, că inspirăm mirosul de sânge. De îndată ce, în anii de mai târziu, eram invitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au uitat să răsară O, Doamne, trăim vremuri grele într-o Românie amară! 15-07-2005 CIMITIRUL MORȚILOR O noapte prin cimitirul morților dezgoliți de sinceritatea în care muzica grea a cavourilor îmi apasă conștient peste cuvinte. O noapte epuizată de fumul aburind al întunericului copleșit de reproșurile invizibile ale pesimismului în care te înveleai cu secundele spânzurate în palmele corzilor de dragoste. O noapte dulce peste trupuri de oase, peste suflete înmugurite peste țărâna inocentă a trecutului albit de perfecțiunea unei lumânări
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am ajuns la parcare. Și credeți-mă că drumul parcurs prin ploaie n-a avut nimic romantic. A fost o mare nenorocire. Cizmele mele erau din piele întoarsă. Așa că urma să-mi petrec toată viața ținându-le deasupra unui ceainic aburind ca să le readuc la splendoarea de odinioară. Ne-am urcat în mașină. Adam și-a aruncat geanta udă fleașcă pe bancheta din spate. S-a așezat pe locul de lângă șofer și mă jur că a umplut toată partea din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a Întrebat-o dacă vrea să-și bea cafeaua iar bătrîna a spus nu, mai bine-un ceai cu lămîie, mă duc să mă Întind un pic În pat, nu-s În apele mele. CÎnd femeia a venit cu ceaiul aburind, doamna Simionescu i-a spus lin Într-o singură frază știi, chiar nu mă simt bine deloc, cred c-o să mor, la revedere. Și-a murit. Fără să mai apuce să urmărească nivelului de trai concav al poporului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
misteriosului incident. Articolul de fond din numărul următor se referea la o vânătă de dimensiuni nemaiântâlnite până atunci, cultivată de un grădinar local. — Deci asta pare a fi situația, am spus, în timp ce ni se servea un platou cu creveți imperiali aburind, înecați în sos gros de ghimbir și usturoi. Tipul avea aproape șaizeci de ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus de împrejurările vieții. Nu reușise niciodată să se așeze; hoinărise ani de zile prin țară, lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-n regulă. O friptură de un kilogram de carne din care se scurgea la sânge de Înecase vasul de tot, carne atât de crudă, de ziceai că abia dacă atinsese grătarul. Prezent. Doi cartofi copți, fiecare cât un pisoi, fiecare aburind. Prezent. Un vas mai mic cu o porție de piure cu smântână și unt. Opt tulpini perfecte de sparanghel, cu vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li se vedea albeața. Prezent. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se gîndească și mai mult la situația curioasă În care se afla - că ea acceptase o iubire, un șir de atenții pe care Julia avusese ocazia să le accepte inițial, dar le refuzase... Julia despachetă senvișurile, scoase dopul de la ceaiul aburind; clondirul stătuse Învelită Într-un pulover pentru a menține ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luam micul dejun în pat, într-un loc care făcea Ritz-ul să arate ca Marriott Marquis. Oriunde te uitai în palat, dădeai cu ochii de un majordom cu frac și mănuși albe, care îți aducea o prăjitură cu migdale încă aburindă sau ceva la fel de delicios. Nici nu-mi venea să cred cât de bine mă simțeam deja. Cine ar fi ghicit că te poți reface complet după doar treizeci și șase de ore de la o tentativă de suicid? Era mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a face orice, indiferent de urmări! Să te iei la trântă cu orice provocare și să biruiești! Nu vreau să dorm! Fă-mi o cafea! Eduard se duse în bucătărie și puse ibricul pe foc. Când se întoarse cu ceștile aburinde, o găsi pe Anda adormită. O înveli cu grijă, iar el se așeză pe un scaun, privind-o gânditor cum doar me. O contempla, examinând-o necruțător, ca pe un obiect. Era foarte frumoasă. Părea senină și inofensivă. De unde până
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
meargă sau nu la piscină în acea dimineață de iarnă care părea destul de friguroasă, după cum se vedea pe geam. Mai bine nu. Mai bine să stea în pat și să răsfoiască niște reviste de început de an, cu o cafea aburindă alături. își cumpărase mai multe reviste pentru începutul noului an. 1995 se anunța destul de rece, îndemnându-te să stai cât mai mult în casă. Chiar dacă piscina pe care o descoperise zilele trecute la hotelul din apropiere îi părea îmbietoare în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mincinoasei filozofii, se cuvine să dereticăm prin convicțiuni, rânduindu-ne viața pe făgaș bun, să optăm pentru impulsuri originare, autentice. Acesta era ennui-ul tinereții lui, care se spulberase, sufocat în torentele de nămol ideologic ale epocii trecute... Zoe turna cafeaua aburindă în cănițele de porțelan, căscând și frecându-se pe ochii somnoroși, înainte de a se plânge de insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind îl stropește pe față, aproape că se îneacă sub șuvoiul lichidului cald, dar nu se oprește. Continuă să lovească. În sfârșit se oprește, epuizat. La mai puțin de doi metri distanță, pașii repezi ai soldaților se aud pe omătul întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să ne despartă, și ce istorie de capă și spadă, mai că-mi vine a zice, are în spate! Cîte vitrine și scrinuri, comode, măsuțe de tot felul, susținînd, cu un bun gust desăvîrșit, servicii delicate, în care poți ghici, aburindă, noua ambrozie, îți trec prin fața ochilor, în cîteva încăperi de muzeu. Un inventar al civilizației, în jurul unei slăbiciuni de care omenirea nu se lecuiește. Că e așa, stă dovadă ultimul etaj, al isteriilor de ciocolată. De la personaje-cult, precum vaca de
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
rar - din Marea Britanie. Lucrarea lui e o reconstituire de mozaicar. Acesta alege și fixează pe o suprafață micile pătrate din smalțuri felurite colorate sau din aur, în timp ce, de pildă, forjorul își scoate lucrarea fierbinte dintr-o singură bucată de metal aburind. Fărîmăturile prețioase ale mozaicului vin însă cu o enigmatică estompare, ce oferă impresia de vechi totdeauna viu și de inconsistent care durează. Nimic nu exprimă mai bine înfrățirea dintre fragilitate și permanență ca mozaicul." (p. 13) Sunt sigur că lui
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
cu începutul. Fetița nu se mișcă, expresia feței rămase neschimbată. Era amorfă, fără să fie catatonică, tăcută, fără să fie mută. Dezamăgit, Gorman se îndreptă și se uită la stânga, prilej cu care o văzu pe Ripley intrând cu o ceașcă aburindă. ― Unde sunt părinții tăi? Trebuie să încerci să... ― Gorman! Fă o pauză, ce zici? Locotenentul vru să-i răspundă, dar se răzgândi și dădu din cap resemnat. Se ridică. ― Blocaj mental complet. Am încercat totul, cu excepția metodei dure. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
coloniei, pe care Hudson îl reactivase, apoi îngenunche lângă fetiță. Îi dădu la o parte o meșă încâlcită care-i cădea pe ochi. Femeia ar fi putut să coafeze o statuie, judecând după reacțiile ei. Zâmbind mereu, îi întinse ceașca aburindă. ― Ține, gustă. Dacă nu ți-e foame, măcar sete ți-o fi. Și pun pariu că nu ți-a fost prea cald în balonul ăla din circuitul de aerisire, de când nu mai funcționează sistemul de încălzire. (Îi ținea ceașca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era valabilă și pentru cea de a patra încăpere, care avea aspectul unei bucătării, dotată cu ceva ce semăna cu o plită pentru gătit; și o masă mică, având un scaun alături pe care Vocea Unu așezase deja un vas aburind ce conținea o supă verde-maronie. Mai erau și alte obiecte, inclusiv rafturi și sertare. Dar scopul pentru care fusese pusă supa era atât de evident, încât, când Onda îi arătă un scaun pe care să stea, în fața vasului, se execută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul macaralelor. Maidanele cu zgură și iarbă se trezeau adâncite de cupe și lame dințate, copacii secționați, grădinile tasate, apoi răsturnate ca niște ogoare aburinde. Era ca și cum un nebun se apucase să șteargă tot verdele și cărămiziul din oraș. Undeva la intersecția dintre privire și-asfalt se formase o rană, un crater de tablă, gudron și neuroni, prin care istoria patina, cu tot cu mine. Orice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]