622 matches
-
vreme până ce aceasta să apară. Îmbrăcată într-o ie ca făcută din petale de flori de cireș și o catrință frumos așezată pe rotunjimea șoldurilor, și-a făcut apariția în ușă. Purta pe brațele dezgolite o tipsie cu o mămăliguță aburindă, alături de un copan de curcan rumenit și o ulcică plină cu vin roșu... Când a ajuns la masa lotrului, din privirea-i arzătoare de până atunci nu au rămas decât pleoapele plecate. ― Poftim - a rostit ea cu un glas topit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vin, da’ știi tu din care...” „Da. Din cel adus de la Huși”. „Întocmai. Între timp, mai vezi ce face...” „Am înțeles”. Nu după multă vreme, hangița a așezat pe talger două străchini pline cu tochitură, alături de care trona o mămăligă aburindă. Între timp și-a schimbat și îmbrăcămintea... Când a apărut în pragul bucătăriei cu talgerul pe brațe, arendașul a rămas cu privirea țintă pe ea. Puteai să ghicești ce își spune: „Mamăăă! Da’ frumoasă-i! Cum de n-am știut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
uniformă de polițist ședea în capul mesei. În stânga lui era o femeie tânără, cu părul blond cânepiu strâns într-o coadă împletită, încolăcită într-un coc mic în creștetul capului. Doamna Maria tocmai se întorcea de la bucătărie cu o supieră aburindă în mână. Bărbatul se ridică de pe scaun și veni spre el cu mâna întinsă: Bine ai venit la noi! spuse el strângându-i cu putere mâna. Eu sunt Pop, Simion Pop. Bine v-am găsit! Cristian Toma! Ea e nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie mai plauzibil! Cristi se conformă după care sorbi o gură din cana aburindă. Nu era rea deloc, unguroaica se pricepea să prepare cafeaua. Se lăsă apoi pe spătarul scaunului, privindu-l tăcut pe bărbatul din fața sa. Era clar că acesta avea de dus o discuție nu tocmai comodă dar nu voia deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească un cană de vin fiert, iar copiii să primească mere și nuci. Fetea, să nu uiți să veniți să mă colindați, spuse părintele, gustând din cana aburindă. Știi că și cucoana se supără! Dă, părinte, om veni și anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să o adun, imaginându-mi că am în față un adversar de temut. Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se mutaseră, dar în care zgâtia mică nu avea cum să exploreze ceva... Apartamentul micuț, cu parchetul lustruit era însă numai bun de cotrobăit și așa s-a și întâmplat în ziua aceea, când mama era aplecată asupra unei crătiți aburinde în bucătărie, iar patul fetiței, care mergea de-acum în picioare, era plasat pe undeva între tocurile ușii. Numai un moment însă i-a dispărut de sub ochi și doar a mai apucat să o smucească în momentul în care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre Ashargin-Gosseyn. - Așează-te acolo. Indică unul din cele trei scaune. Nu-l surprinse pe Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
puțin, uite, ți-am pregătit o supă. Camera noastră, se gândi Gosseyn. Voia să abordeze această problemă cu cât mai multă delicatețe. O văzu cum ieșea din cameră. Reveni cu o tavă pe care se afla un castron cu supă aburindă. Era atât de drăguță, de amabilă, de inimoasă în relația lor încât se hotărî să amâne discuția. Mâncă supa și se simți mai bine. Dar când ea luă tava, el începu din nou să se gândească la situația gravă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
na 89 35 înaintare se scrie acum, pentru noi, cei atât de singuri atât de îndrăgostiți, atât de dezorientați. descoperirea va veni, în acest est și mai departe acolo unde luna este puțin mai mare decât o cană cu ceai aburind. șase în primul loc: trebuie să afli cu precauție că e timpul să mergi mai departe. înainte să faci primul pas, calculează ritmul și dimensiunea următorilor o mie de pași. pașii nu trebuie să fie apăsați sau zguduiți, pentru ca armatele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi Shigemoto erau gata de înaintare. Pe țărmul din miazăzi, opt mii cinci sute de oameni, comandați de Takayama Ukon, Nakagaba Sebei și Ikeda Shonyu erau aranjați rânduri-rânduri. Cu transpirația aburind în acel loc umed și fierbinte, așteptau momentul atacului. Îl așteptau pe Hideyoshi să vină și să dea comanda. — Ce face armata principală? Blestemau armata lui Hideyoshi pentru întârziere, dar nu puteau decât să scrâșnească din dinți. Akechi Mitsuhide, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru bietele suflete, de vreme ce umbre hidoase și alungite fără noimă se apropie de fiecare dintre noi, cei vinovați, împresurându-ne ca șerpii și aținându-ne calea. Cred că ar trebui să ia naiba, dacă se mai poate acum, scheleții ăștia aburinzi care plutesc nicicum și carcasele astea zburătoare care-au fost poate cândva gazde sufletelor noastre nebune și sfinte! Nu poate fi spirit și nici geniu și nici măcar liniște într-o lume precum aceea din care am plecat, în care gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rele. Și, când mâncați la masa Ei, mâncați toate lucrurile exact așa cum au fost găsite pe masa Mamei divine a Naturii. Nu gătiți, nici nu amestecați toate lucrurile unul cu celălalt, pentru ca măruntaiele voastre să nu devină asemenea unor mocirle aburinde. Pentru că, adevărat vă spun, aceasta este o spurcăciune în ochii Domnului. Nu fiți ca servitorul cel lacom care, întotdeauna la masa stăpânului său, mânca chiar și porțiile celorlalți și care devora el însuși totul, și le amesteca pe toate laolaltă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să o prefacă în sânge în corpul vostru. Și mâncați încet, ca și cum ar fi o rugăciune pe care o faceți Domnului. Puterea lui Dumnezeu intră în voi, dacă mâncați în acest fel la masă. Însă Satana preface într-o mocirlă aburindă trupul celui peste care îngerii aerului și apei nu coboară în timpul mesei. Și Domnul nu-l mai îngăduie la masa Sa. Pentru că masa Domnului este un altar și cel care mănâncă la masa Domnului este într-un templu. Adevărat vă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
s-a filmat pe scenă. Era și un actor în negru, cu tigva și globul, boscorodit de fătuca pe care o împinsese în păcat. Când, deodată, apare o prospătură în chiloți și sutien, care aduce o tavă cu doi hamleți aburinzi. Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept personaj o tipă în chiloți și sutien. E un fel de marcă a fabricii. Nimeni n-a spus că reclamele mele ar fi subtile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
patosul napolitan. Locul fojgăia de copii - bebeluși și țângăi, sugari, tineri șleampeți. Mai erau cel puțin trei tipi cu figură de tată în bucătăria de alături, îmbrăcați în maieuri sau halate, aplecați peste sticlele de vin fără etichetă și pastele aburinde din sosul sângeriu. Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătare înalte de lângă ușă Cu ei mai erau chiar și două cerșetoare îmbrăcate în negru, așezate pe scaunele cu spătarele înalte de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un neastâmpărat, un adevărat nou om de afaceri. În decembrie trecut, producția mea de treizeci de minute Dean Street, a rulat zilnic la Pantheon of Celestial Arts. Afacerile mi le-am perfectat în restaurante de o curățenie ireproșabilă, în jurul piscinelor aburinde, în băi super. Afacerile mergeau bine și păreau realizabile. Eram în cartierul plăcerilor când, ca de obicei, am descoperit că aveam o problemă. În LA nu poți face nimic dacă nu șofezi. Iar eu nu pot face nimic dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alea, alea care nu mai sunt difuzate? — Chiar eu. — Ah. Dădu din cap. Mie mi se păreau al naibii de distractive reclamele alea Toți eram de părerea asta — Mulțumesc, Martin, am spus. Se ivi și chelnerița cu farfuria mea bine îndesată și aburindă. Tot ea luă și comanda lui Martin. M-a surprins și de data asta cu preferința Lui tipică mocofanului standard - ouă, șuncă și cartofi prăjiți. Nu, nu cred că scriitorii câștigă prea bine. — Pită? întrebă fata, care făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e prea mare costul unei călătorii noi nu iei în calcul că de multe ori îngerul negru nu învelește adevărul ci îl ascunde la vedere (moartea de pe pachetul de țigări ar fi un prim pas pe trepte inferioare mai jos aburind abundent cu filosofii ezoterice ) și că uneori se folosește de scriptură ca de felii de pâine pentru sandvișul umplut cu minciuni întunecatul poate fi ușor confundat cu înțelepciunea șarpelui din porumbel care ți-arată la microscop cum Duhul desprinde cuvintele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să intre în concediu prenatal și atunci... Nu despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
erai copil, comentă Ryan. Asta ar explica acel val enorm și senzația că ești Înghițită. - Mi-aș aminti. Sau poate că familia mea mi-ar fi spus-o... cel puțin așa cred, adăugă ea, vîrÎndu-și iarăși nasul În ceașca aburindă. Cum putea ea pretinde că știe ce-ar fi zis sau ce-ar fi făcut o familie pe care nu mai izbutea s-o Înțeleagă? Scriitorul păru că citește În ea ca Într-o carte deschisă - Cu toții avem zone Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intrat tropăind pe ușa de la bucătărie. Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-a întrebat Randall. Da, am răspuns, trezindu-mă, nefiresc, la realitate. Ok, deci... ne vedem peste câteva ore. — Grozav. Ne vedem atunci. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]