21,363 matches
-
poeziei actuale". Ceva din această "neliniște, cruzime și agresivitate" fusese deja transmisă, cum am văzut, de primele sale poeme din perioada 1930-1933. Textele din anii ’40 vor reactualiza acest amalgam de stări definitorii pentru starea de spirit avangardistă, ca și accentul lor ducassian. Li se va asocia și stratul mai marcat ideologic al exercițiilor publicistice de la amintitele publicații de stânga, într-o epocă în care avangarda românească cunoscuse, pe anumite segmente, un proces de radicalizare politică, parcurs și în parte depășit
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
de la teoria naturalistă a eredității și de la ciclul Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola pentru a ajunge la o teorie implicită a unei eredități culturale contradictorii și la ficțiunea realistă și totodată simbolistă, cu leitmotive wagneriene (tema morții) și cu accente autobiografice. Scria în libertate, în perioada de pace europeană prelungită dintre 1871 și 1914, care a fost numită "la belle époque ". Tînărul Alexandru George, lucrînd în "catacombe", cu un cuvînt pe care el însuși l-a folosit repetat pentru a
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Textul a rămas intact în splendoarea lui inițială, inclusiv totalitatea scrîntelilor ritmice ("În luptă triumfător", "Străbunii noștri eroi") și superba rimă "mîndră/ eră" ce înnobila catrenul final. În august 1977, un decret prezidențial adăuga o nouă strofă, numărul greșelilor de accent sporind cu încă patru: "Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim", " Cu alte neamuri sub soare". Cine ar fi cutezat să-i spună cizmarului că versurile lui erau șchioape? 7. "După revoluția din decembrie 1989 - scrie autorul articolului - noua putere a hotărît
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
evrei, mai toți trecuți de 65 de ani, rămași în Banat. Unii dintre cei care-și povestesc viața (ca și relatările din volumul lui Zoltán Rostás, Chipurile orașului, avem aici de-a face cu niște récits de vie, în care accentul se pune totuși pe imaginea Banatului, pe identitatea iudaică și raporturile în timp cu celelalte etnii) sînt adevărate personalități, poetul de limbă maghiară Anavi Ádám, prim-rabinul doctor Ernest Neumann, Gheorghe Reisz, dar și mama lui Ioan Holender, directorul Operei
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
Studiul, pe de o parte, prezintă în date concrete organizarea instituțională a vieții scriitoricești (conferințe ale Uniunii, organe de conducere, statutele cu modificările succesive, publicații etc.), iar pe de alta pune în relație aspectele organizării cu producția literară propriu-zisă. Un accent special este pus pe înfățișarea relațiilor dintre scriitori și puterea comunistă, aceasta văzând în scriitorime, dincolo de actele de conformism ale acesteia, "eșantionul cel mai incomod dintre creatori și chiar dintre intelectuali". Anii postdecembriști aduc râvnita libertate a scrisului, dar și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ruperea tragică a ființei de spațiul său matricial spiritual, e starea afectivă ce domină aceste pagini. Starea de alertă a eseistului, starea lui de grație, normalitatea sa - își află în nostalgie, în dorul de peisajul și sufletul românesc, un hotărât accent compensativ. Echilibrul interior al eseurilor și articolelor critice, al simplelor notații, chiar ale lui Virgil Ierunca se află aici, în spațiul acesta greu de determinat, dificil de precizat, aflat la limita dintre sarcasm și dor, dintre ocară și mângâiere. Exilul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
cuvântului nu este cum ar trebui să fie - o inițiativă a ființei - ci doar expresia unei podobiri formale, sunt semne că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". "Vocație", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "mărturie" - sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca le acordă accente patetice, lipsite însă de orice urmă de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comerțul cu conștiințele umane, "schimbările la
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
de M. Nițescu (Ed. Humanitas, 1995), aceasta fiind o lucrare de sertar, redactată de autor în 1979, în deplină libertate de conștiință, parcă fără gând să o publice deși încercări a făcut. A apărut postum. Este și ea consultabilă, dincolo de accentele de pamflet, pentru anii de început ai literaturii postbelice. Dar, cum spunea, aceste cercetări, chiar și aceea a lui M. Nițescu, sunt interesate precumpănitor de fenomenul politico-ideologico-social și abia apoi de evoluțiile din sfera literarului propriu-zis. Ceea ce caracterizează, poate în
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
tragice, avea puterea să-și refacă moralul, cu un „rhum martinichez" à la française (p. 55). ar niciodată, în nici un fel, dl Neagu Djuvara nu și-a abandonat identitatea de Român. Chiar atunci cînd un Francez, care-i apreciase „înfățișarea, accentul și cultura", îl considera „ca noi! Ești de-ai noștri!", românitatea-i se găsea „în tainică suferință" (p. 48): „se dădea uitării, se arunca în neant ceea ce era specificitatea mea" (ibid.). Iar cînd, întîmplător, asculta Poema română a lui George Enescu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea o voce șoptită pe care și-o dregea tot timpul ca un tic, intervenind în conversație cu observații severe. Prezența Cellei Delavrancea era ca accentul subtil punând în valoare cromatica unui tablou. Purta o rochie verde din stambă cu mâneci scurte și fusta lungă, amplă. Figura ei, cu trăsăturile înmuiate în pielea șifonată, era susținută de atenția concentrată cu care îi asculta pe vorbitori. V.
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Simona Tache Am văzut Black Swan. Mai bine nu l-aș fi văzut. E fix genul ăla de film care are toate premisele să fie mișto, dar eșuează într-un thriller psihologic, cu accente kitsch, sfârșind prin a te frustra îngrozitor. Te uiți și te oftici, pe minut ce trece, din ce în ce mai tare. O vezi pe Natalie Portman, care face un rol absolut genial, și te întrebi de ce dracu’ n-a avut noroc de un
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
vreme, verdictul profesorului care știa, deja, răspunsul: “Știți de ce? Pentru că n-aveau serviciu.” Povestea ne-a spus-o Oana Pellea la o conferință despre importanța contextului, organizată la București de Amrop (o companie de executive search care pune foarte mult accentul pe înțelegerea contextului înainte de a porni în căutarea candidatului ideal). Vorbind cu Oana după conferința, mi-a venit în minte un exemplu mai puțin amuzant, dar mai dramatic despre ponderea pe care contextul și, mai ales, schimbarea lui o poate
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
și felul în care se mănâncă acum e complet lipsit de rațiune și periculos. Iar apucăturile din copilărie (prăjeli, grăsimi, multe dulciuri) cu care venim la masa sunt și ele, de cele mai multe ori, complet eronate. În orice caz, abordarea semi-nazista, accentul covârșitor pe “estetic” în defavoarea lui “sănătos” și felul în care sunt tratate persoanele supraponderale în societate (apropo, grasă și frumoasă o fi fost valabil acum 100 de ani, pentru că mie acum mi se pare exact pe dos valorizarea) mențin acest
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
a fi; prima dată can l-am auzit pe soțul meu vbind cu un grec l-am intrebat f mirata de ce a țipat la tine?”: P și culmea într-o zi pe autocar erau niște americani -probabil din sud după accent dar care acopereau zumzetul grecilor :)( bine, erau și mai puțini) așa că nu suntem singurii -dar tot av locuiesc de 4 ani în Cretă și tot nu m-am obișnuit cu felul lor de a fi; prima dată can l-am
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
a fi; prima dată can l-am auzit pe soțul meu vbind cu un grec l-am intrebat f mirata de ce a țipat la tine?”: P și culmea într-o zi pe autocar erau niște americani -probabil din sud după accent dar care acopereau zumzetul grecilor :)( bine, erau și mai puțini) așa că nu suntem singurii -dar tot aveai dreptul să îl rogi pe cutărescu să dea volumul mai mic; Un proverb arab: ” Potcoava clampane doar atunci când are o potcoava lipsa !” Tot
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
ați fi voi un pic mai relaxați. formatul emisiunii va priește, se vede că o mare parte sunt ideile voastre, nu văd de ce sunteți un picuț forțați în zâmbet. mult spor și aștept să reveniți. haha foarte tare alex, ce accent sweet! și foarte tare că vorbește română atât de bine și atât de repede după numai 3 ani! super ideea de la final cu centrul de limbi străine. dar eu cred că mai bine e să știi o limbă străină foarte
Bună ca viaţa – a opta ediţie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82666_a_83991]
-
2010/02/legislatia-d... @dragosbucurenci și ce opinii ai tu ? sau opiniile tale sunt ale noastre..... ? Cred că prevenirea este cea mai importantă. Aici trebuiesc implicate mai multe instituții ale statului pornind de la învățământ, interne și până la sănătate. Trebuie pus un accent mai pronunțat pe învățământ. Pe prevenirea consumului în școli. Ceva diferit de banalele discuții pedagogice și afișe gri. E frustrant că există profesori care fumează cot la cot cu elevii,ca pauzele nu mai sunt de mult un prilej pentru
Legislaţia despre droguri în dezbatere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82641_a_83966]
-
la Leipzig, i-a scris - oarecum înciudat - surorii sale că Elisabeth prea se lăsa curtată de tot soiul de baroni, aristocrați și doctori. Și, la rândul lui, Johann Philipp a fost informat de Rudel, cumnatul lui, printr-o scrisoare cu accente foarte critice și disprețuitoare, că studentului Goethe i-a fost "în fine confiscat Werther-ul" lui, cu "nenumăratele sale sentimente atee". Fiica mai mare a lui Johann Philipp s-a măritat cu Johann Jakob Hollweg, întemeind astfel familia Bethmann-Hollweg, care l-
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
târziu, în 1948, apar "sarcini" noi: 1. combaterea "decadentismului imperialist", în special american, și propaganda pentru modelul cultural sovietic și din celelalte țări-satelite; 2. revizuirea moștenirii culturale literare; 3. promovarea "literaturii de partid"; 4. critica "rămășițelor burgheze". în fine, un accent puternic se pune pe lupta de clasă, ca armă de luptă, ca principal instrument de analiză "literară". Cum se vede, ideile erau mereu cam aceleași, de fapt, lozinci propagandistice debitate cât mai des, cu patos "revoluționar", până la saturație. Marele "îndrumător
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
de neexplicat glosolalie. Controalele neurologice și psihiatrice nu scoseseră la iveală vreo cauză patogenă îngrijorătoare, fenomenul, despre care nu se mai auzise în analele medicale, fiind, în cele din urmă, atribuit unor tulburări de comportament, care nu excludeau posibilitatea unor accente voluntare. Protest? Refuz de adaptabilitate? Frondă ludică? Puțin probabil la o fetiță de numai cinci ani și jumătate. De asemeni, întregul aparat al fonației părea, după spusa doctorilor, să fie întreg și la locul lui. Pronunția amalgamată și confuză a
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
lor, poate chiar dispariția. Fără ezitări, dar și fără ostentație. Eliberat de armura purtată pînă la decembrie '89, criticul s-a revelat și ca un evocator de neobișnuită înzestrare epică, în linia portretelor și a memorialisticii lovinesciene, dar cu punerea accentului pe farmecul literaturii și pe valoarea ideii de scriitor. Nu e o lecție, nici un legat la capătul atîtor ani: e un reper. Și sînt semne că are cine să-l ia în seamă. Mircea Iorgulescu Inițialele GD Înainte de 1989, s-
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
ca să-și permită lucrul acesta, ci pentru că în ochii săi femeia continuă să fie un mister pe care, oricît s-ar strădui, nu-l poate dezvălui odată pentru totdeauna. Dar să ne întoarcem la scrisorile sale care pot șoca prin accentul pus pe viața intimă a unor personaje celebre din literatura universală, pentru a putea fi privite ca niște ființe vii. Cînd erau publicate în România literară, nu-mi imaginam cum vor arăta aceste scrisori într-o carte. Mă bucuram pur
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
pară la prima vedere, ci al unui cititor rafinat, dispus să le acorde amănuntelor intime de natură să definească un personaj literar exact atît cît trebuie să li se acorde. Nici mai mult, dar nici mai puțin. Faptul că pune accentul pe ele nu trebuie să ne înșele. El constituie calea lui de acces care diferă în mod radical de a lui Lucian Raicu. Ca atare, cred că n-ar fi exclus să i se fi adresat chiar pentru asta marelui
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
impune clarificări: Nu există confuzii inocente. Toate sînt corupătoare." - va nota el, exigent și memorabil, în ciuda faptului că se declarase din capul locului un adversar al "formulelor fericite". Anii petrecuți în Franța pentru pregătirea doctoratului în Drept adaugă un definitiv accent european culturii sale, oricum de mare complexitate și acuratețe. Între nebuloasele polemice stîrnite de apariția romanului De două mii de ani, compus în stilul confesiunii totale după model Gide, se detașează vocile libere de prejudecăți ale lui Șerban Cioculescu și Pompiliu
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]