1,152 matches
-
văd. Pentru că nu Începe cursurile până la mijlocul lui ianuarie, mai are Încă o lună Întreagă de ieșit În oraș toată noaptea, În fiecare noapte. N-am spus ceea ce gândeam: tipic. —O, scumpo, sunt sigură că nu face decât să se acomodeze Într-un loc nou. O s-o lase mai moale când Începe școala. —Probabil. Sunt sigură că ai dreptate. Doar că, ei, el... Se opri. Nu contează. —Penelope! Ce voiai să spui? — O să crezi că sunt cea mai rea persoană din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reușite era umbrită de îndoiala pe care am simțit-o mulți dintre noi în acel început de viață: „Oare cum mă voi descurca în noile condiții ale existenței mele? Voi reuși eu, cel care zburdasem pe spații întinse să mă acomodez cu noul meu mediu de viață? Eram în situația unei flori răsărită și crescută într-un pământ fertil și transplantată acum într-un mediu foarte diferit de ceea ce avusesem până atunci...”. A urmat acel 2 la franceză...apoi acel 10
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
te rog, nu uita să ai grijă de tine. — știu, mamă, așa o să fac. — Bea mi-a spus că ai slăbit! Offff! Nu-mi plăcea deloc când Bea o îngrijora pe mama. — Mamă, sunt bine... Doar că încerc să mă acomodez cu noul ritm. — și mi-a mai spus că ai stat la serviciu până după douăsprezece noaptea toată săptămâna asta. Mama și Beatrice vorbeau tot timpul. De fapt, cred că vorbeau una cu cealaltă mai mult decât vorbeau cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
atât de aparte ca New Yorkul. Eu am fost de multe ori aici, și tot mi se pare copleșitor câteodată. — Așa. Deci... ce vrei să spui? Spun că ar fi bine s‑o iei încet. Nu te aștepta să te acomodezi imediat. Stresul și ritmul vieții de aici e, sincer, cu totul altul decât la Londra. Mă uit la el iritată. — Și crezi că n‑am să fac față, da? — N‑am zis asta. Spun doar să o iei încet. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar plăcea să fac sport sau așa ceva... pentru că‑mi place. Ador sportul. Și, dacă o să stau la New York, o să merg în fiecare zi la sală, nu? Asta‑i literă de lege aici. Așa că e o cale bună de a mă acomoda. În clipa în care ajung la intrarea centrului de fitness mă uit la reflexia mea în geam, și, în adâncul sufletului, sunt destul de impresionată. Se spune că newyorkezii sunt slabi ca niște sticksuri și în formă, nu? Ei bine, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci asta e o cale foarte bună de a mă acomoda cu orașul. Fata îmi surâde prietenește. — Gențile și accesoriile sunt în partea asta, zice, arătându‑mi direcția. Poate vreți să începeți de aici și apoi să urcați. Da, spun. Asta am să fac. Mersi! Dumnezeule, ador să merg la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și longevității. Sunt făcute cu desăvârșit meșteșug, cu detalii meticuloase. În vreme ce cabinetul său se pregătește de înființarea republicii, soțul meu încearcă să se relaxeze în noul lui cămin, situat pe o insulă de pe lacul Zhong-nan-hai. Îi ia săptămâni să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina Recoltei îi distrage atenția. Spațiul îl face temător, deși în spatele fiecărei porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
picioarele ei? Și oare ea va ridica buzele întredeschise spre el sau va întinde brațele și-i va cuprinde obrajii plini de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel, cu siguranță, minunat! Și Toinette porni să se acomodeze cu obiectele din atelier. Tablouri, mobile, draperii și iar tablouri îngrămădite sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În Camden și a Început să-și urle injurii unul altuia În timp ce autobuzul pleca. — Ce mai face Lou? se interesă Janice. N-am mai văzut-o de un car de ani. Derek zice că acum ea e director. — S-a acomodat imediat cu slujba. Asta e partea bună În toată situația: dacă nu s-ar fi Întâmplat nimic, probabil că n-ar mai fi fost promovată niciodată. Dar, desigur, i se potrivește de minune postul. — A fost Întotdeauna atât de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce să spun, nu mai știu ce să fac, numai să sper că timpul va trece mai repede, îl așteptăm, așa cum ne-am obișnuit deja, îl așteptăm să se întoarcă din drumeții, obosit și plin de praf, așteptăm să se acomodeze cu viața noastră de zi cu zi, să ne vorbească, să mănânce cu noi, însă lui îi este foame întotdeauna cu o oră înainte de masă sau cu o oră după și exact atunci când Noga se întoarce de la școală, el adoarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă bucure, însă nu face decât să trezească în mine o tristețe ciudată, care îmi induce anunțul unei despărțiri, ca tristețea care te cuprinde la sfârșitul verii, pentru că, în ciuda faptului că ne plângem de căldură, este greu să ne acomodăm cu frigul, în lipsa ei. Super, mergem la restaurant! strigă Noga, însă entuziasmul ei dispare în clipa în care îmi vede chipul îngrijorat, merg după el în cameră, o întrebare jenantă îmi stă pe vârful limbii, mă mai iubești, îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noapte pendulul care se legănase deasupra capului meu toată viața a ajuns în sfârșit la o concluzie, sunt ca el, de partea celor părăsiți, a celor care încasează lovituri, nu a celor care le dau, de partea celor care se acomodează cu situația, nu de partea celor care o schimbă, acesta este locul meu și cu el va trebui să mă obișnuiesc. La început, lucrurile stăteau cu totul altfel, Udi fusese lovit de infidelitatea mea, ești o trădătoare, asemenea mamei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce o fi făcând ea acum, cum se acomodează cu pierderea, iar când mă gândesc la contribuția mea la coșmarul ei, mă copleșește durerea, dar lupt cu toate puterile, prea multe condamnări vin din afară, îmi este interzis să cedez atât de rapid, trebuie să le echilibrez din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
venit să mă vezi. Sunt foarte fericită. Dacă tu consideri că-i o povară pentru tine să stai cu mine, te rog spune-mi. Acesta e un loc special, cu un sistem special și sunt persoane care nu se pot acomoda. Dacă simți lucrul acesta, te rog spune-mi cinstit. N-o s\ m\ sup\r. Aici suntem cinstiți unii față de alții, ne spunem tot felul de lucruri cu inima deschisă. — Am să-ți spun dacă e cazul. O să fiu cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
percheziționa o casă!“ Ajunsese aproape de marginea cîmpului și știa că trebuie să se ridice și să traverseze strada În fugă ca să ajungă la casele de dincolo. Descoperise un fel de a se tîrÎ care era mai puțin dureros. Se putea acomoda cu aproape orice fel de mișcare. Îl durea doar cînd Își schimba brusc poziția și Îi era groază cînd se gîndea că va trebui să se ridice-n picioare. Se ridică Într-un genunchi, simți un șoc dureros, așteptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întoarce ar fi deja primăvară și mi-ai putea povesti cum a fost. — Nu. — Cred că ar fi un lucru inteligent. Știi bine că tîmpenia asta-i o chestie a dracu’ de lungă și va trebui să ÎnvățĂm să ne acomodăm amîndoi cu situația. Și n-aș vrea să te epuizez. Știi... — Mi-ar plăcea să nu mai zici așa de des „știi“. — Vezi? Uite, asta-i una din chestiile despre care vorbeam. Aș putea Învăța să vorbesc Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dacă a suferit, nu a vorbit și a continuat să fie șef la impozite pentru guvernul Badoglio. Pe urmă a venit 8 septembrie, zona În care noi eram noi a căzut sub controlul Republicii Sociale, iar unchiul meu s-a acomodat și cu asta. Încasă tributul pentru Republica Socială. Adelino Canepa se grozăvea Între timp cu legăturile lui cu primele formațiuni de partizani, acolo, În munți, și promitea răzbunări exemplare. Noi, copiii, Încă nu știam ce erau aceia partizani. O sumedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o simplă spectatoare apărută în acea lume prin voia destinului. Nu s-a împotrivt chiar dacă nu i-a plăcut. Între traiul alături de mama vitregă și șatră, l-a preferat pe ultimul, de nevoie nu din plăcere. Încetul cu încetul se acomodase, dar inima ei încă tânjea după mama care nu mai era, după tatăl pe care-l părăsise, după casa în care se născuse și trăise câțiva ani. Jocul paparudelor o făcea să se simtă integrată în cea de a doua
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ceva se petrecea în sufletul ei odată cu această primă zi de cerșit. Viața-i mai dăduse o lecție. Învăța că nu toată lumea este bună, că nu este chiar atât de simplu să obții ceva și ca să trăiești trebuie să te acomodezi oricărei împrejurări. Cu cât merge mai des la cerșit simțea pe propria-i piele că trăiește și cum trăiește. Într-o zi, aveau în trăistuțe roadele așa zisei munci a lor. Se îndreptau obosite, dar mulțumite acasă. Niște băieți, cam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plouată, râd toți. „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar trecuse prin atâtea și atâtea în anii petrecuți în Africa, departe de țară. Cu clima se acomodase mai greu, dar se acomodase. La fel cu oamenii de-acolo, care aveau alte obiceiuri, alt mod de viață, altă religie. A întâlnit fete de culoare și colege din țările socialiste, dar când discuta cu câte una din ele se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că ești, ce mirare că sunt!” Se apropia momentul revederii celor doi tineri, Teofana și Cezar. Probabil și Cezar trecuse prin atâtea și atâtea în anii petrecuți în Africa, departe de țară. Cu clima se acomodase mai greu, dar se acomodase. La fel cu oamenii de-acolo, care aveau alte obiceiuri, alt mod de viață, altă religie. A întâlnit fete de culoare și colege din țările socialiste, dar când discuta cu câte una din ele se gândea la Teofana și din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
venit de la servicu în halul în care mă vezi. — Îmi placi mai mult ca niciodată. Înțelegi? Cu cât ești mai naturală, cu atât ești mai atrăgătoare. — Hai nu mă mai vrăji, spune-mi cum a fost în Africa. — M-am acomodat din mers, cum s-ar spune. — Unde ai fost tu? — În Guineea. Pe unde vine asta? în partea occidentală a Africii, pe coasta Atlanticului, nu? — Da! Este învecinată cu Senegal, Mali, Coasta de Fildeș,. — Deci n-ai fost în Sahara
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o întrebare. Cum își explică el, ca reprezentant al unei generații mai tinere, mai exigente față de viață, mai cultivate, permanența acestor păcate naționale ? Cum se face că transmitem, odată cu răul, și debila noastră indignare, gata însă, mai târziu, să se acomodeze pe loc când va fi vorba de sine ? Gata să acuze, să foarfece, să clevetească, atunci când va fi vorba de altul ? Ca și când întrebarea l-ar fi surprins cu indiscreție, tânărul roșește, urechile îi devin zmeurii. El, ca reprezentant al unei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
socoteala ce-o să se întâmple cu postul... Cum, cine ? Colegii, conducerea, cei ce vânau postul ! Așa că bietul de el, vrând-nevrând, s-a pensionat. Și mi-a mărturisit că, deși se aștepta să urmeze o perioadă psihică dificilă până se va acomoda, realitatea a întrecut toate așteptările ! — Eee-tee-na ! Să-i dea el pensia lui la omu meu și să vezi ăsta ce-o să se mai acomodeze ! Să vezi ce-o să zică mersi și-o să dea din coadă ! Că e-n stare să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-a mărturisit că, deși se aștepta să urmeze o perioadă psihică dificilă până se va acomoda, realitatea a întrecut toate așteptările ! — Eee-tee-na ! Să-i dea el pensia lui la omu meu și să vezi ăsta ce-o să se mai acomodeze ! Să vezi ce-o să zică mersi și-o să dea din coadă ! Că e-n stare să lase meciu cu Steaua la televizor, ca să alerge să dea iama-n bani ! Să se-ndoape cu pateuri și cu Cico la plăcintăria din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]