1,030 matches
-
a fost trimis la gimnaziul din Třebíč, unde a învățat să cânte la pian și să compună muzică. El a început să scrie în perioada adolescenței, în timp ce era încă interesat de muzică. S-a spus că ar fi cântat la acordeon în timp ce privea stelele. În 1918 a fost mobilizat în Armata Austriacă, dar a trimis repede acasă atunci când s-a îmbolnăvit. După Primul Război Mondial, Nezval s-a mutat la Praga și a început să studieze filosofia la Universitatea Carolină, dar
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
1939, Semlac, Arad - d. 20 noiembrie 2006), cunoscut și sub numele de Coly, a fost un pianist, organist, aranjor și compozitor. A fost considerat unul din cei mai autentici muzicieni de jazz al Sibiului și al țării”. A început studiul acordeonului la vârsta de cinci ani, făcând lecții de muzică cu un profesor din satul natal, după care se înscrie la Scoala Populară de Artă din Arad unde studiază acordeon, orgă și pian. La început cântă muzică populară și ușoară dar
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
muzicieni de jazz al Sibiului și al țării”. A început studiul acordeonului la vârsta de cinci ani, făcând lecții de muzică cu un profesor din satul natal, după care se înscrie la Scoala Populară de Artă din Arad unde studiază acordeon, orgă și pian. La început cântă muzică populară și ușoară dar apoi descoperă jazz - ul și blues - ul care vor rămâne până la sfârșit genurile sale preferate. După vârsta de 20 de ani își câștigă existența cântând în diverse grupuri și
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
Unul din fiii lui Culici, vioristul Ion Puradici zis Oane (n. 1912 - d. 1963) a cântat inițial cu tatăl său, formându-și ulterior și el propria orchestră. În formația sa au cântat frecvent: Elena Puradici (chitară și voce), Gigea Gâlcă (acordeon), Gică Ganea (vioară), Ion Bănică (bas) și Florian Chirițoiu (vioară). Celălalt fiu al lui Culici, vioristul, solistul și chitaristul Gheorghe Puradici zis Dițu (n. 1911 - d. 1979) a avut și el propria orchestră, formată din Elena Julea (chitară și voce
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Hirisesti. Din formația sa făceau parte: soția Maria Mornea, zisă Oana (chitară și voce), Serghe Ștefănoiu (vioară) și Costică Cazacu (bas). Actualmente în Novaci mai cântă formația vioristului Florin Chirițoiu (n. 1973), care mai are în componență pe Vișan Holtea (acordeon și orgă) și frații Marius Plotogea (saxofon) și Dorel Plotogea (clarinet). Un oraș plin de muzicanți a fost și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
La Crețu” din zona Gării de Nord. După revenirea de la București forțată de apropierea frontului, cu cei doi a cântat basistul Aurică Gugin, fiul lui Ioniță Gugin din Ștefănești. După anul 1948, în banda Genei au activat fiica sa, Elena zisă Uța (acordeon și voce) și soțul acesteia, Gogă Pițigoi (braci). Cele mai cunoscute melodii ale formației Bârsan au fost: „Sârba de la Cărbunești” (a lui Ion Bârsan) și cântecele: „Viorea, viorea”, „Pe malul Gilortului”, „Toată lumea vrea să mor”, „Păsărică de sub nor”, „Mă suii
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
a cântat de la 11 ani învățând de la tatăl său, Dumitru Pițigoi. Inițial a cântat cu părinții, dar după ce a împlinit 28 de ani și-a făcut propria formație, în care au mai evoluat: soția sa, Ioana (chitară), Grigore (Gore) Lătărețu (acordeon), Dinicu (Dinel) Cazacu (basist, născut în 1955) și Dumitru (Mitică) Cazacu (braci). Cu banda lui Alită Pițigoi au cântat și socrii săi,Titu și Ioana Gugin din Ștefănești. Alită și lăutarii săi au fost tocmiți la nunți, botezuri, petreceri din
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
După 2000 și-a format o nouă bandă, formată din frații săi, Bebe Pițigoi (vioară și voce) și Gogă Pițigoi (braci), și Dumitru Pițigoi Jr. (bas). Ulterior s-au mai alăturat formației și fiul acestuia, Gioni Pițigoi (vioară), Eugen Pițigoi (acordeon) și Laurențiu Lătărețu (chitară). Vestit în Târgu Cărbunești a fost și taraful lui Victor Tîrleanu zis Tole (n. 1919 - d. 1980), fratele Genei Bârsan, viorist și solist vocal remarcabil. El a cântat cu soția sa, Ioana (chitară și voce), originară
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Bolovan (d. 1932 - d. 1991) viorist și solist vocal din Cărbunești-Sat. El a fost fiul lăutarilor Constantin (Cică) Bolovan și Maria din Petrești-Bărbătești. În formația lui Telu a cântat soția sa, Mărioara, născută în 1936 la Pojogeni, fiica sa, Florentina (acordeon și voce) cu soțul acesteia, Eugen Pițigoi (bracist, basist și acordeonist). După moartea lui Telu Bolovan, Eugen Pițigoi și-a constituit propria bandă, în care cântă soția sa Florentina, solista Adina Lătărețu (n. 1971), Romică Lătărețu (acordeon) și Gogă Pițigoi
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
fiica sa, Florentina (acordeon și voce) cu soțul acesteia, Eugen Pițigoi (bracist, basist și acordeonist). După moartea lui Telu Bolovan, Eugen Pițigoi și-a constituit propria bandă, în care cântă soția sa Florentina, solista Adina Lătărețu (n. 1971), Romică Lătărețu (acordeon) și Gogă Pițigoi (braci). Actualmente mai activează în Târgu Cărbunești formația lui Gioni Pițigoi (n. 1973), fiul lui Alită Pițigoi, viorist și solist vocal. Cu el mai cântă bateristul Marius Bălășoiu, basistul Daniel Cazacu (numai la hramuri și petreceri), iar
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
este dublat în engleză pentru restul Europei. La sfârșitul anului 1999 trupa Maago de Oz se dedică unui proiect mai ambițios: un album dublu intitulat Finisterra. Îmbătați de succes, trupa îl cheamă printre ei pe "Kiskilla" Sergio Cisneros (clape și acordeon), Fernando Ponce de León la fluier și cimpoi pentru noua poveste. Albumul editat și pus pe rafturile muzicale în anul 2000 avea deasemenea un specific folk cu influențele metall. Povestea și de această dată este una originară, spunînd povestea unei
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
Cu banii strânși își organizează la căminul cultural, a treia zi de Crăciun, seara, o mare petrecere cu care se încheie datina. Pot fi admirate cu ocazia nedeilor, nunților, botezurilor și chiar a balurilor. Dintre instrumentele muzicale folosite, amintim : vioară, acordeonul, doba (dubă) iar că o influență a Banatului, taragotul și saxofonul. Mai rar se folosește fluierul, existând puține persoane care mai știu să cânte la acest instrument popular. Dansurile populare caracteristice sunt : învârtita, hațegana și lină (de pe Strei). Creatori populari
Plopi, Hunedoara () [Corola-website/Science/300555_a_301884]
-
ca voluntar în Armata Roșie la începutul războiului. Vera avea 19 ani, fiind cu 25 de ani mai tânără decât Petre Leșcenco. Era studentă la conservatorul din Odesa și pentru a se întreține cânta într-un cinematograf acompaniindu-se la acordeon. Era foarte frumoasă și avea o voce extrem de plăcută, Petre Leșcenco îndrăgostindu-se imediat. Datorită legăturii cu Vera Belousova, Petre Leșcenco revenea periodic la Odesa și îi cere să se mărite cu el. Relațiile sale cu soția sa, Zinaida Zaklt
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
de opt ani, remarcându-se la spectacolele pionierești din Petroșani. După decembrie 1989, a cântat muzică de petrecere în restaurante și localuri din Timișoara și Petroșani, la diferite aniversări sau nunți. Guță a studiat vreme de un an și jumătate acordeonul la Școala Populară de Artă (poate fi văzut cântând la acest instrument în videoclipurile pieselor de mai târziu, „Gigolo” și „Locul unu”). În anul 1992 și-a lansat primul album. Numărându-se între primii lăutari apăruți în România după 1989
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
din muzica ușoară a anilor 1980 (sintetizatorul, în special pe discurile "Volumul 2" și "Volumul 3"). Orchestra se va menține în această formă de-a lungul acestei prime etape, doar cu mici variații (lipsa viorii de pe " Volumul 2" sau a acordeonului de pe " Iar îi nuntă mare-n sat"). Stilul puternic ornamentat al interpretării lui Guță este pus în lumină de piesele doinite. Încă din primele înregistrări se recunoaște un alt element specific al cântatului său: "scat"-ul (cântatul pe silabe fanteziste
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
mare-n sat", 1997). Muzica lui Guță își schimbă traseul evoluției în mod spectaculos din anul 1998, începând cu discul " Când am bani, eu dau la toți". Orchestra cântărețului se va îmbogăți treptat cu instrumente electrofone (electrice și electronice - vioară, acordeon, pian, chitară bas în varianta electrică, respectiv keytar, baterist electronic) și are o sonoritate mai agresivă, tot mai depărtată de muzica lăutărească practicată inițial de cântăreț. Noua direcție este încurajată și de către colaborarea cu Sorina Șerban, cântăreață de manele, pe
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
este un artist de muzică lăutarescă veche. Taraful a înregistrat la Electrecord în anul 2000 un album numit "La Chilia-n Port". Ionel Tudorache sau „Fărâmița” cum prietenii îl alinta, a beneficiat de un hâr și o înclinare către acordeon din fragedă copilărie. Cântă cu același acordeon "Hohner", din copilărie. A frecventat cercurile celor mai buni muzicieni cum ar fi Romica Puceanu, pe care a acompaniat-o 5 ani, pentru a produce un excelent album de muzică originală, compoziție proprie
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
veche. Taraful a înregistrat la Electrecord în anul 2000 un album numit "La Chilia-n Port". Ionel Tudorache sau „Fărâmița” cum prietenii îl alinta, a beneficiat de un hâr și o înclinare către acordeon din fragedă copilărie. Cântă cu același acordeon "Hohner", din copilărie. A frecventat cercurile celor mai buni muzicieni cum ar fi Romica Puceanu, pe care a acompaniat-o 5 ani, pentru a produce un excelent album de muzică originală, compoziție proprie atât versurile cât și muzica. Melodia după
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
-n Port" a fost folosită și în ecranizarea filmului " Cel mai iubit dintre pământeni" în regia lui Șerban Marinescu, realizat după volumul scris de Marin Preda. I-a plăcut să cânte de mic copil, de la 7 ani. Primul cântec la acordeon a fost ‘Marea de Smarald‘, pe care l-a învățat de la unchiul său. La început a abordat muzică ușoară, valsuri, iar de muzică lăutărească s-a apucat abia la 15 ani. Sub aripa tatălui său, violonistul Aurel Tudorache, Ionel Tudorache
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
care l-a învățat de la unchiul său. La început a abordat muzică ușoară, valsuri, iar de muzică lăutărească s-a apucat abia la 15 ani. Sub aripa tatălui său, violonistul Aurel Tudorache, Ionel Tudorache s-a împrietenit foarte repede cu acordeonul. A încercat la început să cânte și cu vioară, insă tatăl lui nu l-a lăsat. A crescut cu cântece lăutărești vechi, si chiar dacă încalcă puțin tradiția melodica, marele lui talent nu se sprijină doar pe ureche. În afară de ce a
Ionel Tudorache () [Corola-website/Science/305534_a_306863]
-
funcție ci trebuie să trăiești și să gândești că un bufon". În anii postbelici a jucat ca actor de teatru și cabaretist în piese că "Cheval d'Or, Trois Baudets, Alhambra", și "Olympia". El a desenat, a cântat la pianist, acordeon și violina. Pierre Étaix a conceput primul număr într-o reprezentație proprie cu care a cutreierat provincia. A fost apoi angajat în 1953 de Jacques Tați că desenator și autor de gaguri din filme diferite că "Mon Oncle". Pierre a
Pierre Étaix () [Corola-website/Science/321712_a_323041]
-
fără a mai sta pe gânduri, cumpăra un baian și i-l pune în mână Ileanei, fiica cea mai mare, care, pe atunci, avea doar 13 ani. Romela va urma exemplul surorii, iar Valentina și Iulia au început a studia acordeonul. În 1973, în clasa de vioară este înscrisă Maria, iar mai apoi și Alic, pe atunci elev într-a opta. Încetul cu încetul, copiii lui Constantin și ai Profirei Osoianu încep a dezlegă tainele muzicii. Seară, în casa nu găseai
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
data de 10 ianuarie 1979 în orașul Chișinău din Republica Moldova — la acea dată parte a Uniunii Sovietice — având origini ruso-ucrainiene. Tatăl interpretei, de profesie inginer constructor, este și el pasionat de muzică, cântând la o serie de instrumente, printre care acordeon sau chitară, în timp ce mama sa a moștenit o afacere de familie, numită "Cooperativa". Inițial condusă de bunicul din partea mamei, iar mai apoi de mama artistei, compania producea un ansamblu de articole vestimentare și de încălțăminte. În primii ani de viață
Anna Lesko () [Corola-website/Science/305659_a_306988]
-
Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Impărați Constantin și Elena - Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan). După
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
la Sala Radio, în deplasări în țară sau turneele în străinătate s-au constituit în adevărate evenimente muzicale. Succesul festivalurilor “Bach-250”, “Haydn”, “Schubertiada”, “Mozart - 250”, “Händel & Haydn”, cele cinci ediții ale “Festivalului internațional de chitară”, “Festivalul Internațional de Bandoneon și Acordeon”, “Festivalul Seri cu orgă la Sala Radio”, nu ar fi fost posibile fără contribuția deosebită a Orchestrei de Cameră Radio. Numeroasele lucrări înregistrate, multe în primă audiție absolută, dintre care o parte fixate pe CD-uri, completează imaginea activității acestui
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]