666 matches
-
care îi face biografia e să o sesizeze". Ultimul citat e reprodus din cartea lui Constantin Călin, Dosarul Bacovia, I, subintitulată Eseuri despre om și epocă. O scriere, să spunem de la început, de o mare extindere și de o mare acribie. O carte elaborată răbdător, timp de trei decenii, și socotită încă "neterminată" în lipsa a "trei, patru piese", care, adăugăm noi, de ar fi aflate, ar prelungi, probabil, mirajul exhaustivului (un soi de fata morgana a împătimitului cercetător) cu căutarea altora
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
ca Dumitru Salade (el însuși un fiu al județului Alba), Maria Protase, Mircea Popa etc. O mențiune deosebită merită paginile documentare: referatele de la susținerea doctoratului, semnate de Sextil Pușcariu și D. Popovici, cu aprecieri superlative și cu memorabile caracterizări despre acribia informației istoricului literar Iosif Pervain.
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
ale cercetării. Istoriografia, studiul arhivelor și studiul de schițe componistice (așa-numitul, de către americani, “compositional process”), etnomuzicologie, analiza muzicologică, și, nu în ultimul rând, istoria ideilor: toate acestea sunt ramurile principale ale muzicologiei contemporane regăsite în ansamblul tezei despre Bartók. Acribia, ordinea sistematică sunt atributele principale ce reies pregnant încă de la primul capitol, istoriografic (“Premisele”). Francisc László pune la punct, în întregul volum, nu numai unele erori ale istoriografiei muzicale românești, perpetuate ca locuri comune, dar revine permanent și asupra propriilor
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
când Sebastian scrie manifeste în redacția României libere) e, firește, una „rațională”: salvarea de prigonitorii și exterminatorii etniei iudaice. Ce rămâne atunci din Sebastian - omul fară convingeri ideologice? Oportunismul? Oricum, cartea de debut a lui Mihai Iovănel, remarcabilă și prin acribia documentar-bibliografică, și prin echilibrul judecăților situative (transgresarea, deopotrivă, a mitizărilor și a demitizărilor pasionale), este plină de provocări și merită dezbateri mai ample. Chiar dacă nu satisface și apetitul expresiv al cititorului, problematizând aseptic și încercând să convingă la nivelul rece
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
retorice, biete sofisme care nu oferă nici măcar spectacolul, suficient sieși, al inteligenței. Ion Pogorilovschi se comportă aici, cu o naivitate pe care doar scopul pe care și l-a fixat o poate explica, asemenea unui exeget care analizează cu aceeași acribie și Răpirea fiicelor lui Leucip de Rubens, și Răpirea din serai din dormitorul lui Adrian Minune, pentru că ambele au în comun tematica răpirii. Dacă, pînă la un punct, lipsa de discernămînt și incapacitatea diferențierii după criterii valorice pot explica o
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
cum ar fi corespondența Floriei Capsali cu Casa Regală a României. Un alt volum, de o valoare documentară inestimabilă, este cel scos de Cătălin Caracaș și Vivia Săndulescu, Consemnări Coregrafice, Baletul Operei Naționale București, rezultat al unei cercetări pline de acribie, care scoate la iveală întreaga viață coregrafică a Baletului Operei, de la înființarea instituției, în 1921, și până în prezent, dar nu oricum ci sistematizat, în capitole privind Interpreții, Coregrafii și Creațiile, la care se adaugă Invitații veniți de peste hotare, Companiile străine
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat în plin război mondial (1943). Dacă e adevărat că acest gen se naște din biografie, se poate confirma că într-adevăr trecerea Mariei prin lume a fost de
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
a două dintre cele mai discutate personaje dostoievskiene: Raskolnikov și Mîșkin. Vaste sujet, cum ar zice franțuzul. Avem, aici, în cartea Aurei, o îndrăzneață și absolut binefăcătoare, lipsită de prejudecăți, analiză făcută, parcă după metoda nouă, și ea investigată cu acribie de aceeași autoare, a creatorului baronului de Charlus - o veșnică întoarcere și răsucire în jurul imaginii și a reflexelor aceluiași personaj, o încercare insistentă, aproape obsesivă, de a ataca, descrie sau nuanța ceea ce părea deja cunoscut și accesibil, aceeași metodă proustiană
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
doi eroi invocați mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creștetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supratema acestui eseu, cea a amoralității. Autoarea se apropie de cei doi eroi și îi analizează, despică și cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca și „problema” sa - încă neelucidată cu armele și conceptele neojungiene! - de parcă n-ar ști nimic despre amplele analize ale unui secol de cercetare literară. Sau psihologică. Intrând cu
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Volumul începe cu o incursiune în istoria filosofiei (primele nouă capitole!), pentru ca apoi atenția să se îndrepte spre universul științei. În ciuda subestimării filosofiei, e uimitoare minuția aproape didactică cu care Neculai Andrei îi descrie avatarurile în primele 75 de pagini, acribia sa ducîndu-te cu gîndul la gestul de a se despărți curtenitor de o disciplină în al cărei rost nu crede, dar căreia înțelege să-i arate meritele apuse. „Concluzia acestui eseu este că astăzi adevăratul om de știință nu se
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele despre accepțiunile muzicii noi, experimentul sonor, unele principii stilistice enesciene preluate de compozitori români contemporani, anumite citate mozartiene din opusuri românești, tăcerea în muzică, o istorie (impregnată deopotrivă de acribie informațională și virtuozitate stilistică) a SIMC, modernitatea muzicii românești, precum și micro-portretele componistice (Wilhelm G. Berger, Ulpiu Vlad, Nicolae Coman, György Kurtag, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru) ori convorbirile pe tema postmodernismului cu Francis Burt, Adrian Iorgulescu, Pascal Bentoiu, Günther
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
erou dacă nu arăți ca unul?". Din punctul de vedere al combatantului evenimentul înălțării steagului a fost secundar, el cîștigă în semnificație prin tot ceea ce fac soldații în luptă. Nici la Spielberg nu lipsesc momentele "patriotice" cu tendință, inserate cu acribie de regizor, însă la Clint Eastwood aura a dispărut lăsînd locul acelei hiperrealități pe care o generează războiul. Filmul este lipsit de poezia din La hotarul dintre viață și moarte (The Thin Red Line,1998) al lui Terrence Malick, unde
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
De fapt, cum spune Alexandru Condeescu în preambul, pentru un cufăr uriaș, arhiva lui inedită numărînd zeci de mii de pagini. Din ele a fost selectată pentru acest număr o mică dar exemplara parte (textele sînt îngrijite și adnotate cu acribie de Dora Mezdrea). Fiindcă Vasile Băncilă (1897-1979) a fost preocupat de multe domenii - filosofie, psihologie, pedagogie, teologie, filosofia culturii, lingvistică ș.a. -, sumarul urmărește să ilustreze toată amploarea spațiului teoretic acoperit de gînditor, dar și să-i contureze biografia și profilul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
în continuare, pe hîrtia subțiată la maximum, un cuvînt indescifrabil; și, mai departe: într-un ceas bun, rămas întreg; iar la urmă de tot, clar, Constantin Țoiu, fără lui șters ca și numele autorului desenului realist. Portret făcut cu o acribie maniacă, dînd impresia că artistul a ținut, magic, să ia în stăpînire modelul... Amatorilor de piese biografice, istorici literari etc., le țin la dispoziție desenele amintite. Pe vremea aceea, prin 1983, devenind de doi ani, în urma alegerilor, vice-președinte al Uniunii
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
impregnat de ficțiunea cărții care dirijează adesea personajul, îi modelează emoțiile, îi dictează scrisorile și deciziile, îl ocrotește și-l lasă să viseze; cartea și viața sunt vase comunicante. Pe de altă parte, o altă cheie de lectură pusă cu acribie în evidență de critic este dată de obstinația cu care regizorul respinge modernitatea declarându-se "un om nostalgic, cu totul întors spre trecut." Aici se află un alt punct de contact cu arta fotografică care ar fi putut fi speculat
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în stare de grație și în lumină acorporală. De fapt, lumea lui Silviu Oravitzan chiar asta este: un
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
Ianoși este atent și la conexiunile extratextuale, nu neglijează fundalul biografic, contextul social, atmosfera culturală a timpului, dovedindu-se nu numai un excelent cunoscător al scrierilor dostoievskiene, ci și al epocii. Documente, scrisori, articole sunt citate și analizate cu o acribie demnă de toată lauda. În centrul preocupărilor sale rămîne însă în permanență personajul, cu toată gama de antinomii pe care o presupune, cu toate dedublările succesive, cu tot cortegiul de metamorfoze radicale, de la nihilism la sublim și ridicol. Există, la
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
produs nici o descendență" (Cours de Composition musicale, Paris, 1909). Cu toate acestea, fuga a avut mai mulți părinți și bunici, fie și numai dacă ne gândim la motet și ricercar, la tiento, caccia și canon. Istoria genului e survolată cu acribie și, am putea spune, cu implicare afectivă din care nu lipsesc accentele valorizatoare: "Ajunsă la un moment de mare strălucire în Barocul înalt, când noul gust muzical caută deja alte scopuri și mijloace de expresie, fuga va cunoaște apoi perioade
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
circulația publică a unui scriitor ocultat. De aceea, de regulă, se optează pentru soluții intermediare, ce presupun un minim aparat critic și reproducerea fidelă a textului. Nu altfel a procedat Nadia Marcu-Pandrea cu volumul de față. Textul este reprodus cu acribie, ici-colo e însoțit de note, totul fiind precedat de o prefață semnată de Ștefan Dimitriu. Din păcate, prefața este mediocră și nu ne spune mare lucru despre contextul critic în care apare această carte, ce aspiră să modifice radical exegeza
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
poate puțin prea facil și melodramatic pentru o scriere atât de lucid structurată și de captivantă prin chiar conceptele dezvoltate. Autorul procedează în fapt la o lectură minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în recunoașterea influenței lor - adeseori chiar asupra unei părți a intelectualității evreiești. Subiectul se distinge în orice caz, indiferent de planurile de autor, prin complexitatea sa intrinsecă, dat fiind uriașul volum al exegezei de parcurs pentru Hegel și
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
e nevoie să vorbim) a unui proces care mobilizează întreaga ființă. Coborârea în adâncuri trebuie să corespundă unei reveniri pline de semnificații, altminteri ea se reduce la o pură mecanicitate. Conștient de capcana în care se află, scriitorul notează cu acribie fazele întregului proces, oricât de lipsite de sens ar fi acestea. Notațiile lui Tony Judt sunt o încercare de autoanaliză, conștientizarea unui proces al autocunoașterii, cu toate riscurile implicate de procese psihice de o asemenea complexitate. El devine conștient de
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
Grete Tartler Traducerea cărții lui Erhan Afyoncu, istoric specializat în Imperiul Otoman, ne dezvăluie nu doar acribia sa de cercetător (deși aceasta nu lipsește, volumul e plin de documente pentru întâia oară accesibile în română), ci și un real talent de povestitor. Epoca în care a trăit Suleyman (1520-1566), cea mai strălucită în evoluția marii puteri ajunse
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
autori foarte serioși, mai degrabă documentați decât speculativi (Simona Sora, Ilina Gregori, Florin Țurcanu, Alexandra Tomiță). Semnificativ e și faptul că printre volumele luate în discuție aici nu e nici unul de cronici literare. Ștacheta rămâne, deci, la înălțime. Alese cu acribie, dintre cele mai interesante apărute în ultimii ani, cărțile acestea nu sunt totuși tratate cu menajamente. Doar cu un respect suveran, elegant în substanța sa, care permite desfășurarea tuturor obiecțiilor (uneori numeroase). Martei Petreu i se sugerează, de pildă, să
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
docte, dar nepotrivite într-o publicație lunară. Tipul consacrat de tabloid, structurat ca magazin literar cu deschideri spre plastică, muzică jazz, l-am considerat valabil încă, dând întâietate talentului matur, sau în formare, nu improvizației, firește, intuiției totalizante, dar nu acribiei specializării. În cazul colaboratorilor noștri constanți, de la, să spunem, istoricul ideilor Ovidiu Pecican, la criticul mentalităților care este Ioana Bot, la analizele socio-literare ale Sandei Cordoș, la paginile unor eseiști bine cotați ca Ion Pop, Corin Braga, Stefan Borbely, Horea
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
de mahalale; de semnalat, după cum indică pe bună dreptate autorul, mahalaua înseamnă (la originea ei turcă) district, cartier, de-abia mai târziu termenul decăzând conținutistic la ideea de mahala, așa cum o percepem astăzi. Adrian Majuru își scrie studiul cu o acribie performantă și cu ochi vigilent de studios; demersul său captivează nu prin pitorescul stilului (ca la Dan C. Mihăilescu) ori prin ingeniozitatea punerii în ramă (ca la Ioana Pârvulescu), ci prin calitatea și cantitatea informației, chiar dacă aceasta este desfășurată, uneori
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]