867 matches
-
chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor) a fi o abolire a barierelor temporale și, totodată, o călătorie în timp, înaintează printr-o abilă pendulare între biografia discretă a tânărului bibliotecar George Dorn, un evazionist de tip matein în „bombele” Orașului, spre a evita realitatea
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
situația unei societăți, factor cu mai departe rezonanță în zilele noastre. Poate unde, în succesiunea generațiilor, se moștenește o dată cu patrimoniul genetic și un altul, bazat pe modele și... interese! Fapt este că, trecuți în mileniul trei o bună parte a actanților deceniilor anterioare sunt mai departe pe picioare, fericiți posesori de relații și titluri, de grade dacă nu până și de farmec social. Cu toate că P.N.Ț.C.D.-ul nu s-a autointitulat vreodată partid "justițiar", așa a fost văzut atât de către
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
redutabil. El intră destul de târziu în paginile romanului dar, odată introdus de autor, începe să avanseze spre prim-plan câștigând, centimetru cu centimetru, atenția cititorului. În proza modernă a lui D.R. Popescu, naratorii au o pondere semnificativă, ei fiind deopotrivă actanți, agenți și interpreți ai evenimentelor petrecute. Relatările parazitează și copleșesc întâmplările. Nimic nu este dat, în F, în mod tranzitiv, livrat ca atare: o realitate brută expusă privirii, o scenă înfățișată în lumina constituirii ei. Totul este la a doua
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
apară funcția, nu din convingere, ci pentru că nu au altă cale, si care pregătesc "vizită de lucru" a Tovarășului că pe o adorație religioasă? (Aici asistăm la un adevărat spectacol al absurdului, cu atat mai mult cu cât fiecare dintre actanți e conștient de farsă pe care o joacă. Că o partidă de șah în care cunoști dinainte mutările adversarului, dar le ignori cu bună știință. Tovarășul director va rosti poliloghia fără nici o legătură cu realitatea - contribuind și el la zugrăvirea
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
Tudorel Urian La mai bine de cincisprezece ani de la căderea regimului comunist, ceața care s-a așternut asupra întîmplărilor de la sfîrșitul anului 1989 este departe de a se fi risipit. În pofida mărturiilor actanților depuse în sălile de judecată sau în fața comisiilor parlamentare de anchetă, a miilor de articole de presă și a sutelor de cărți publicate pe această temă, nimeni nu poate răspunde în deplină cunoștință de cauză la unele întrebări rămase pe
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
au întîlnit cu martorii celui provocat, anume Nicu Gane și George Morțun 21. Cei patru nu s-au putut pune de acord dacă există pricină reală de "ieșire în cîmp" și ca urmare s-au despărțit. Evident, asupra desfășurării faptelor actanții au dat ulterior propria lor versiune. "Evenimentul" inserează, la rubrica Cronica zilei a numărului său din 28 septembrie, următoarele rînduri: "În urma notițelor apărute în ziarul nostru în contra d-lui Sterea, d-sa a trimis 2 marturi directorului nostru. D-sa
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
în capitolul I, întrecerea de Sf. Gheorghe de la Floreasca, în capitolul VII, alte două "alergări", de la începutul și sfîrșitul verii, în capitolele XVII și XXV), și de cîteva capitole expozitive, bogate în considerații istorico-sociologice, privitoare la cursele hipice și la actanții lor - proprietarii de cai, jocheii, publicul, pariorii. Cîtorva dintre acești actanți, cu nume lesne descifrabile, li se conturează în primele capitole chipul în tușe rapide, uneori cu vădită șarjare. Portretele acestea erau destul de fidele și de incisive, precum se vede
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
VII, alte două "alergări", de la începutul și sfîrșitul verii, în capitolele XVII și XXV), și de cîteva capitole expozitive, bogate în considerații istorico-sociologice, privitoare la cursele hipice și la actanții lor - proprietarii de cai, jocheii, publicul, pariorii. Cîtorva dintre acești actanți, cu nume lesne descifrabile, li se conturează în primele capitole chipul în tușe rapide, uneori cu vădită șarjare. Portretele acestea erau destul de fidele și de incisive, precum se vede din următorul: "Fudul, cu zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
este inițiat. Nuanțarea sonorității îndurerate a victimei vădește structura de cunoscător al limbajului durerii pe care o are supliciatorul. Nu este vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să audă urletul victimei sale, drept care gura acesteia este astupată, iar gâtul, sufocat, pentru ca urletul să rămână înăuntru. Țipătul este un stindard auditiv de care torționarul nu vrea să ia cunoștință, căci l-ar învinovăți, iar tortura
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Pavel Șușară I Cînd vine vorba despre Paul Neagu este invocat, aproape mecanic, sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happening și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la aspecte particulare și nu luăm în calcul orizontul larg al proiectului său. Dar pentru că în afara
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
de toamnă cu licăr Mîndria-mi pieri Cînd am înțeles Că după și dincolo de bătălia Purtată cu strălucită probitate Întoarcerea la vatră era De neocolit 1993 Epilog A-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor, grafician, actant sau poet nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
este o combinație de semiotică italiană și textualism francez. E important de reținut cum definește criticul poezia. Avem o definiție în capitolul despre Nichita Stănescu: "Poezia este un sistem de semne ce se autosemnifică într-un proces continuu la care actantul poetic participă în mod involuntar, fiind obligat la aceasta de evoluția firească a formelor de expresie" (p. 588). Un alt prilej lămuritor se ivește în secțiunea rezervată lui Ilarie Voronca, unde criticul polemizează cu modul de înțelegere călinescian, bazat pe
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
îți curge prin vene - în sensul invers/ al sîngelui - un alt sînge, o altă viață: lipsită întrutotul/ de umilințe și de neliniști, de obosesii și de amenințări,/ între care și plînsul înălțîndu-se spre cer, la amiază" (Nimic mai plăcut). Reacțiile actantului pot fi urmărite pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
ar fi cele de „conștiință extinsă”, pe o tablă a interdisciplinarităț ii. Cea din urmă devenise necesară în urma constatării că nici una din discipline nu arăta a avea, singură, instrumentele necesare explicării resorturilor intime ale refuzului „postmodern” de a menține noii actanți în perimetrul vechilor constituiri culturale (și nu numai). Cu alte cuvinte, așa cum observase și G. Steiner, se vădea alterată capacitatea mentalului de a relaționa cu segmentul „clasic” (“vechi”) al culturii. De altfel, în acest sens, există și o explicație de
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
existența ce urmează reprezintă punctul de onoare al unei Constituții nu doar democratică, dar și de un real pragmatism. în ce măsură, însă, izbutește, în aplicare, pe lungul traseu ce succede nașterii individului, aici nici un fel de măsuri legislative nu pot inculca actantului cumulul de indici necesari unei frumoase reușite în viață. Asta unde, ereditar, omul se vede supus unor păguboase limite, în concurs cu pozitive ușurinți. Efortul de a desluși ce are bun și sănătos în pântecul matern fătul (scuze: bebelușul!) pentru ca
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
riscului, al aventurii. Este clipa tuturor pericolelor dar și a tuturor promisiunilor. De aceea scena ospitalității are o funcție diegetică de primă importanță reunind răsturnări, opoziții, transformări. Schimburile, darurile și contra-darurile, intră în schema proppiană a unei diegeze care situează actanții, determinînd adjuvanții și opozanții. Diferitele figuri ale gazdei (pitic, bătrîn, zînă, vrăjitoare, căpcăun, ca să le cităm doar pe cele mai frecvente) determină destinul eroului. Dacă ospitalitatea gazdei-zîne îngăduie eroului o reîmprospătare a puterilor, o nouă plecare, un elan pozitiv în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
maramureșean. Prin această rupere decisă a eului (nu doar poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și lărgi cadrul lăuntric. Se arată convins că poate face multe „cu rotația în jurul axei proprii, prin constrîngere și concentrare", cu toate că „asupra celeilalte rotații a ființei, în jurul soarelui ei, deopotrivă cosmic și lăuntric, nimeni n-
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea capitol al cărții. Ceea ce aduce în plus acest volum pe lângă interpretările tradiționale este o raportare a textului caragialian la teorii pragmatice și poststructuraliste. Autorul optează, bunăoară, pentru termenul de actant, introdus de Greimas, atunci când definește statutul personajului caragialian: "Clasificându-l după ceea ce face (de unde și numele de actant), A. I. Greimas consideră personajul un participant la trei posibile axe semantice, acestea fiind comunicarea, dorința sau căutarea și punerea la încercare." Pe
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
acest volum pe lângă interpretările tradiționale este o raportare a textului caragialian la teorii pragmatice și poststructuraliste. Autorul optează, bunăoară, pentru termenul de actant, introdus de Greimas, atunci când definește statutul personajului caragialian: "Clasificându-l după ceea ce face (de unde și numele de actant), A. I. Greimas consideră personajul un participant la trei posibile axe semantice, acestea fiind comunicarea, dorința sau căutarea și punerea la încercare." Pe de altă parte, pornind de la Foucault și al său studiu Folie et déraison, Vasile Fanache face distincția între
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
obosești să fii inspirat și lași revelația să-ți scape aiurea; Tot mai anevoie îți vine să te rabzi / Un Hölderlin amînîn-du-și mereu clipa înnebunirii" (Poemul răspîntiei). Limbajul participă la rîndu-i la o asemenea degringoladă care dă seama de incapacitatea actantului de a restabili inițiala viziune edenică, aurorala iluminare care cedează în fața unui "coșmar" crepuscular,extenuant: "Suflete, ce credeai a ști totul despre eclipse, ai fost luat pe nepregătite. / Limba ta renunță, buzele-ți abdică: nicicînd nu vei reuși / Să deprinzi
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
a doua nuvelă a volumului, Norma, subintitulată Din cronica satului Montolive și scrisă sub formă de jurnal. De această dată, nu mai există o distanță între autor și personajele sale, ci între ipostazele diferite ale celui dintâi. Paul este totodată actant și narator al poveștii, al cronicii pe care o trăiește și o scrie deopotrivă. Avantajele genului (notația directă, dezlegată de pactul ficțiunii omogene, impredictibilitatea episoadelor, asociațiile mai libere pe care diaristul și le îngăduie) sunt speculate de autorul de pe copertă
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
relatare profesionistă, ci în curată - stilistic - melodramă. În sfârșit, Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a ideii de actant, la el sudura intervențiilor succesive lasă loc așteptării, la el atmosfera internă există dincolo de posibilul rezumat de pe afiș. Ce se petrece într-o piesă intitulată Elefanți roz. Elefanți galbeni. Și oameni
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Lucian Dan Teodorovici își exercită cel mai bine dintre toți deprinderile paraliterare. Scenarist de film și televiziune, el are, din trioul Antologiei..., cel mai acut simț al construcției dramatice. La el actanții sunt cea mai fidelă întruchipare a ideii de actant, la el sudura intervențiilor succesive lasă loc așteptării, la el atmosfera internă există dincolo de posibilul rezumat de pe afiș. Ce se petrece într-o piesă intitulată Elefanți roz. Elefanți galbeni. Și oameni e descriptibil, aș zice, în termeni de flux magnetic
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
surprinde prima serie de întruniri ale cercului Phantasma. Cum temele atinse în cadrul întrunirilor sunt de o varietate cu neputință de cuprins într-o recenzie de carte, m-am oprit asupra unui singur text: eseul lui Cornel Vâlcu, intitulat Hum-boldt, triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul de a readuce în memoria noastră numele unui filozof căruia posteritatea nu-i mai dă nicio atenție. E vorba de Wilhelm von Humboldt, un gînditor pe care pînă și impozanta Istorie a filozofiei a
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu te mai saturi), unde imobilitatea aparține actantului! De la boarea de feminitate, de static, a hai-ku-ului, la întrepida masculinitate, am spune, paradoxal, că aceasta domină, într-un soi de autoritarism de nemascată magnificență. Se impune o lirică a investigației, operând prin empatie, strategia fiind a similitudinilor, acel pomenit
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]