41,563 matches
-
despre absurd și viață, despre ce ne apropie și ce anume ne desparte. Doi actori, dintre care unul este un dj descoperit de Brook, ne reamintesc, ca intermediari ai discursului lui Brook, ca teatru înseamnă plăcere, pură, dăruire, suspendarea ființei actorului în momentul jocului. Nimic ostentativ, nimic spectaculos, totul este conținut în text, în mesajul lui, în rigoarea și în forța cu care cei doi își alcătuiesc relația, povestea. "Jocul este pentru un actor ca hîrtia pentru un scriitor, este suportul
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
teatru înseamnă plăcere, pură, dăruire, suspendarea ființei actorului în momentul jocului. Nimic ostentativ, nimic spectaculos, totul este conținut în text, în mesajul lui, în rigoarea și în forța cu care cei doi își alcătuiesc relația, povestea. "Jocul este pentru un actor ca hîrtia pentru un scriitor, este suportul pe întinsul căruia se întîmplă stupidități, prostii, tot așa de bine cum se petrec lucruri foarte, foarte importante", remarcă Peter Brook. E trecut de miezul nopții. Sînt în autobuzul-navetă care ne duce în
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
s-a amestecat prea tare în imaginea și progamul festivalului, Joseph Nadj a reușit să meargă mult în profunzimi, spre esențe, spre cercetarea identității, a rădăcinilor locului de naștere, a surselor cunoscute și necunoscute care alimentează continuu o ființă. Coregraf, actor, dansator, pictor, fotograf, născut în 1957 la Kanisza, Voievodina, în fosta Iugoslavie, absolvent al Liceului de Arte Frumoase din Novi Sav și al Universității din Budapesta, unde descoperă teatrul gestual, Joseph Nadj este un tip fascinant. În tot ce face
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
conținută în noblețea cu care făcea teatru, cu care gîndea lumea, în delicatețea cu care mă privea, în conținutul consistent al ideilor fizice și metafizice. Și o descopeream în tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil Flonda și Constantin Chiriac. El a zîmbit, iar chipul lui a primit o lumină ca o aură. Actorii lui... Am descoperit cu ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce descifram codul relației lor cu
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
al ideilor fizice și metafizice. Și o descopeream în tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil Flonda și Constantin Chiriac. El a zîmbit, iar chipul lui a primit o lumină ca o aură. Actorii lui... Am descoperit cu ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce descifram codul relației lor cu teatrul, cu misterul, cu seducția, am descoperit, așadar, laboratorul. Am înțeles, privindu-i și ascultîndu-i de atîtea ori, metoda Kantor
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce descifram codul relației lor cu teatrul, cu misterul, cu seducția, am descoperit, așadar, laboratorul. Am înțeles, privindu-i și ascultîndu-i de atîtea ori, metoda Kantor. Sau Grotowski. Regizorul-mentor-director și actorii lui însoțitori. Trupa și călăuza. Seducție și fidelitate. Iubire, dăruire și respect. Necondiționat. Era incredibil ce se întîmpla pe scenă la repetiții. Ce lumi, ce universuri se clădeau, se dărîmau, se înălțau. Iarăși și iarăși. Ca într-un basm fără
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
se înălțau. Iarăși și iarăși. Ca într-un basm fără sfîrșit. Performanța se instala ușor, în fiecare gest, într-o întoarcere, într-o privire. Niciodată, dar niciodată nu am aflat ce le spunea seara, cînd pleca cu cîte unul dintre actori spre casă. Numai pe acest drum se formulau observațiile, nemulțumirile, se stimulau încercările, curajul aventurii. Sub semnul discreției lui s-au născut, la Sibiu, și sub ochii mei, miracole. Spectacole care se nasc, firesc, din ei, actori și regizor, din
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
cîte unul dintre actori spre casă. Numai pe acest drum se formulau observațiile, nemulțumirile, se stimulau încercările, curajul aventurii. Sub semnul discreției lui s-au născut, la Sibiu, și sub ochii mei, miracole. Spectacole care se nasc, firesc, din ei, actori și regizor, din nevoile lor, din mesajul pe care simt că îl au de transmis, din ce și cum construiesc acum, mîine, peste doi ani. "Cartoteca","Decameronul", "Chang-Eng"... Spectacolele lui Vișa de la Sibiu, de după întoarcere, care mă obsedează, care ocupă
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
o modernitate pe care puțini s-au ostenit să le accepte atunci. Pentru că puțini s-au ostenit să se ducă la Sibiu. Bucureștiul continua să fie atracția numărul unu. Singura excepție, Purcărete și Craiova. Spectacole în care minunea întîlnirii dintre actori și regizor devine concretă, palpabilă. Spectacole în care Flonda și Chiriac și toți ceilalți mi-au creat iluzia că pot să fiu parte din zborul lor. Nobil, rafinat, elegant. Ceva ne-a unit atunci. Poate nici nu am înțeles exact
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
în brațe. I-am promis că fac eforturi să nu mai adaug altele și altele și că mă străduiesc să părăsesc acel tărîm. Primul exercițiu l-am făcut cu el, atunci. Și mi-a ieșit! Acum, VIRGIL FLONDA, un mare actor de talie internațională, de o rigoare și de un profesionalism cum tot mai rar se vede, Virgil Flonda prietenul meu discret și nobil, nu mai este... A fi sau a nu fi? Granița-i imperceptibilă. Cine mai pricepe asta în
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
a artei noastre de astăzi, Despre ucenicie a devenit din ce în ce mai greu accesibilă și tot mai căutată, în special de către studenți, acesta fiind și motivul reluării comentariilor pe marginea ei. Rînd pe rînd, se regăsesc în paginile cărții, în ipostază de actori principali, pentru că unii revin și în contexte în care accentul nu cade pe prezența lor, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Mihai Horea, Florin Mitroi, Horia Paștina, Ștefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Mircea Tohătan și
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
mai îndîrjit în susținerea propiilor convingeri. A încercat atunci să explice că limba nu este suprastructură, așa cum o dicta un lingvist sovietic, Marr. După doi ani de la acea ședință memorabilă, pe care o am și acum în minte, chiar cu actorii de atunci, conducerea Universității și el, acuzatul, s-a petrecut intervenția lui Stalin, prin articolul"Marxismul și problemele lingvisticii", care spunea niște lucruri de bun simț, știute de toată lumea, și critica tocmai pe Marr. - O critică salvatoare pentru mulți lingviști
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
Alexandra Olivotto Nu știu cum se face în ultima vreme, dar de cîte ori ajung eu la magazinul de unde-mi închiriez DVD-uri, mă tot aleg cu cel puțin două prospături de filme în care joacă același actor. Prima dată mi s-a întîmplat cu Jennifer Aniston, și cu oftaturile mele aferente. A doua oară am fost mai norocoasă și m-am ales cu Nicholas Cage. Care în 2005 a făcut două lungmetraje cum nu se poate mai
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
tonalitate: Traficantul de arme și Meteorologul. Cred că o să mă aplec asupra aceluia care sună cel mai spectaculos în context hollywoodian, adică ultimul. Am început vizionarea acestui film cu o prejudecată care mi se lățea pe retină. Mai exact, inventariind actorii care jucaseră roluri de prezentatori TV de vreme (și asta joacă Nicholas Cage, nu un meteorolog, n-are nici un fel de pregătire în acest domeniu și suferă din cauza asta), prin minte îmi săgetă posibilitatea ca Bill Murray - nu mai știu
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
cobai neputincioși. Una peste alta, un film călîu, stare din care il scoate doar metafora arcului, bine conturată, dar nu lipsit de implicații. Ei, și de la un Nicholas Cage molîu trecem la unul spirt, și Traficant de arme pe deasupra. Același actor, tot o voce din off, dar scenariul face toată diferența. Asta pentru că ceea ce emite vocea e mult mai puțin ilustrativ și mult mai mult comentariu sardonic. Iuri Orlov (Nicu Cușcă) beneficiază, din cauza afacerii lui, de o autonomie care frizează suprarealismul
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
apărută la Bacău, promite destule rubrici interesante. Dintre care cele mai multe confirmă și la lectură: Mircea Coloșenco publică un document, niciodată menționat în istoriile teatrului românesc, apărut în Albina românească a lui Asachi (1846) în care se relatează succesul trupei de actori a Teatrului Național din Iași la prima ei reprezentație pe o scenă băcăuană. Chiar cu o piesă a lui Alecsandri - Farmazonul din Hârlău. "O scrisoare de la Bacău ni împărtășește următoarele...ŤNeîncăperea localului însă făcea o greutate care ar fi putut
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
curge lin și eficient spre urechea telespectatorului; din acest punct de vedere, unii invitați sunt de-a dreptul delicioși, asigurând postul de televiziune cu momente inegalabile de divertisment pentru subdezvoltați mintal - ceea ce nu sunt în stare să facă mulți dintre actorii care spun glumițe vechi și stupide, tot cu nonșalanță, dar cu o asemenea intonație a vocii, încât noi, telespectatorii, trebuie să râdem împreună cu râsetele de pe banda magnetică, fiindcă... Revenind la unii invitați... Bineînțeles că ei sunt oameni cu o cultură
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
o ștampilă pe viață. "Duelul" lor este mai curând o confruntare cu propriile limite, pe care regizoarea Agnes Boury pare să le fi încălcat în ordinea posibilului. Dar chiar și așa, cu hotarele normalului violate din interior, cei doi instrumentiști, actori, mimi, improvizatori, saltimbanci (spuneți-le cum vreți) duc în spate un spectacol total în care virtuozul pianist Paul Staicu (fericitul posesor al unui tuseu forjat și polisat la școala unor iluștri pedagogi precum Irina Staicu, Ludmila Popișteanu și Sandu Sandrin
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
dintre fii. Ceea ce frapează în acest lungmetraj este refuzul - generalizat la părinți și copii - de a se autoanaliza, lenea de introspecție pe care te chinui să o crezi divorțată de intelectualitate. De aici vine dificultatea rolurilor, cel puțin pentru doi actori cerebrali (și, cred eu, prea puțin prețuiți) ca Daniels și Linney, obligați să intre în pielea unor personaje indolente, care lasă viața să treacă pe lîngă ei și nu acționează decît în ceasul al doisprezecelea. Nu v-am spus decît
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
de Irinel Anghel are un har aparte; Dumnezeule, cum cântă vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un suprarealism magic, într-o lume codificată în care lipsește cheia codului, vorba lui Mircea Cărtărescu, nu trebuie să cauți înțelesuri ascunse. Cuvintele sunt rostite de-a valma, într-un fel de dicteu automat, conceput parcă de mintea lui
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
înțelesuri ascunse. Cuvintele sunt rostite de-a valma, într-un fel de dicteu automat, conceput parcă de mintea lui Buńuel atunci când scria Hamlet, prima piesă suprarealistă spaniolă, cam în aceeași perioadă în care Daniil Harms scria Elisaveta Bam. Sunt șase actori: intră în rol și nici nu știi din ce unghi să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
sau a modului de filmare (din partea celor doi autori ai lungmetrajului uruguayan, Juan Pablo Rebella și Pablo Stoll, fixitatea camerei e respectată precum dogma de un bigot, vorba primului "binecuvîntat fie trepiedul"), stai cu privirea ațintită pe limbajul corporal al actorilor și brusc, obstacolele enumerate anterior nu vor mai fi obstacole, ci elemente la ele acasă în economia textuală a filmului. Dacă vă încumetați să scormoniți în straturile de semnificație ale peliculei, fiți cu ochii pe natura limbajului, pe osificarea lui
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
text. Există doar o fantastică și usturătoare manifestare a inteligenței, a talentului, a ironiei, și a unui cinism de o eleganță care șochează. Cred că s-a muncit enorm, dar nebunia lui Harm "interpretat" de Tocilescu a contaminat pe toată lumea, actori, compozitor, scenograf, cor, spectatori. Și revelația mare, din punctul meu de vedere, este performanța actorilor, a felului în care și-au lucrat vocile ca să cînte live două ore și ceva. În școala de teatru nu s-a făcut și nu
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]