1,325 matches
-
între stilul occidental al sociologiei și ideologia comunistă. Pentru sociologia loială programului comunist, realitatea era privită ca un proces în tranziție care conține elemente încă nereformate (rămășițele vechii realități), împletite cu elementele noi ce prefigurează realitatea comunistă viitoare. Prăpastia în adâncire dintre programul construcției comuniste și societatea reală a exclus dezvoltarea unei sociologii loiale proiectului comunist. Ea a mai subzistat o perioadă în iluziile unui grup redus de susținători sinceri ai programului comunist. Pentru sociologia reformistă, programul comunist de construcție impusese
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a tehnocrației. Dincolo de o subordonare la nivel global a tehnicului de către politic, diferențele și tensiunile au devenit tot mai pronunțate, atât la nivelul opțiunilor ideologice, cât și al acțiunii practice. Pe măsura creșterii în complexitate a organizării sociale, complementar cu adâncirea crizei socialismului, tehnocrația a devenit, ca mentalitate, tot mai independentă față de politica și ideologia comuniste, mergând spre forme variate de ostilitate. Dacă politicul controla ferm deciziile majore ale vieții sociale, la rândul ei, tehnocrația a dezvoltat un control în creștere
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de tipul CARITAS sau fonduri trucate de investiții precum FNI) a unor segmente largi de populație; • corupția prin jefuirea cetățeanului prin intermediul diferitelor instituții publice - autorități publice, justiție etc.; • diminuarea cheltuielilor sociale publice cauzată de jefuirea bugetului. S-a produs o adâncire tot mai dramatică a prăpastiei dintre câștigătorii tranziției - nu cei care în conștiința colectivă ar fi fost îndreptățiți - și pierzătorii tranziției - masa mare a colectivității. A fost spulberată încrederea naivă în capacitatea pieței libere de a asigura o prosperitate echilibrată
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
identității naționale, ori o transformare, o remodelare a identităților naționale sau apariția unei identități post-naționale care să facă față noilor realități și evident formarea unei identități unionale. Într-adevăr în procesul de dezvoltare și consolidare a Uniunii Europene și a adâncirii procesului de integrare, precum și întinderea acestuia la noi domenii au loc în ce privește statele și alte schimbări cum sunt : readaptarea statului la noile provocări, ceea ce antrenează în mod inevitabil și procesul de înnoire a suveranității, iar un astfel de mediu va
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
internațională, victoria capitalismului în confruntarea cu socialismul marxist, dispariția Tratatului de la Varșovia, extinderea și creșterea rolului Pactului Atlanticului de Nord (NATO), realizarea unor modele noi de unitate internațională, constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, accentuarea caracterului unitar al pieței mondiale, amplificarea, adâncirea și creșterea complexității diviziunii internaționale a muncii, mondializarea producției, îndeosebi a industriei. Mondializarea sau globalizarea industriei cuprinde, după părerea lui Pierre Beckouche<footnote În lucrarea Industrie: un seul monde, Hatier, Paris, 1993, pp. 25-27. footnote> , trei fenomene, după cum urmează: mondializarea
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
în țările în tranziție și în curs de dezvoltare, Editura Economică, București, 1997, p. 17. footnote>. În aceste țări, în contextul mai cuprinzător al tranziției, privatizarea se manifestă ca o necesitate imperioasă din cel puțin două considerente, și anume: a) adâncirea crizei economice în cadrul fiecărei țări și în mecanismele integrării lor în economia mondială; b) consolidarea procesului de democratizare politică, respectiv crearea premiselor pentru exercitarea drepturilor și libertăților economice ale individului, concomitent cu asumarea responsabilităților personale și colective în acest plan
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește, în cuvintele lui T.S. Eliot (1888-1965), o „dezmembrare a sensibilității”1. După un asemenea diagnostic, răspunsul teologiei nu se poate obține efecte terapeutice salutare printr-o adâncire a invectivei resentimentare. Mult mai benefică este recuperarea criticii la care modernitatea a fost supusă chiar din interiorul ei. Profesorul Louth crede că, pentru a fi completă și definitivă, înfrângerea Iluminismului trebuie susținută în ambele direcții culturale (Geisteswissenschaften și Naturwissenschaften
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sale esențiale: organizare, învățământ, instrucție, înzestrare, mod de acțiune, mentalități. Obiectivul major al procesului de reformă militară a constat în realizarea unei armate moderne, capabilă să susțină interesele de securitate ale țării și să contribuie la întărirea securității europene prin adâncirea cooperării cu structurile europene și euro-atlantice. Concomitent cu modernizarea structurilor și înzestrării armatei, cu perfecționarea instruirii trupelor și a sistemului de formare a cadrelor, s-a urmărit asigurarea controlului democratic civil asupra armatei și transparenței activităților militare. După o perioadă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
reducerii acumulărilor entropice, Institutul de Economie Industrială propunea valorificarea deșeurilor gazoase din rafinăriile de petrol și din cocserii pentru a fi folosite drept materii prime la sinteza amoniacului, integrarea platformelor industriale în același scop al punerii în valoare a deșeurilor, adâncirea procesării deșeurilor lichide de la fabricarea cocsului și dezvoltarea astfel a sectorului carbochimiei etc.<footnote Rusu, C. (1984), „Orientarea producției unor gupe de produse în perspectiva anului 2000”, în Studii de economie industrială, nr. 41. footnote> În ultimii ani, o literatură
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
concluzia care se poate desprinde este aceea că, pe măsură ce cunoștințele despre pedagogie deveneau tot mai precise și mai sistematice, la apropierea treptată de cunoașterea științifică, statutul disciplinei anterioare nu și-a putut „contabiliza” sporul de clarificare, ci, mai degrabă, o adâncire a incertitudinii, a vaguității și a problematizării domeniului de studiu. Se observă, așadar, că majoritatea problemelor sunt de natură intrinsecă (contradicțiile interne intraștiință) și mult mai puțin de factură extrinsecă, exogenă (la nivelul relațiilor cu celelalte științe). La aceste rezultate
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
metodologică de a culege același gen de date cu metode diferite, în vederea sporirii validității. În fine, în varianta depostanchetă, interviul de grup se folosește în două modalități: a. Ca discuție cu unele persoane din populația anchetată (inclusiv informatori-cheie), în vederea lămuririi, adâncirii și completării unor informații rezultate din ancheta bazată pe chestionar, fiind deci un fel de prelungire a acesteia. b. Ca discuție cu experții, pentru a interpreta datele condensate în procente, tabele,grafice etc. În cazul unor probleme sociale mai complexe
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
14. O formă a iubirii este fuga de iubire. Exilul. Un om celebru a spus chiar că fuga este singura formă de scăpare În amor. Fuga este, În fond, arma cea mai eficientă a lui Don Juan. Ea Împiedică stabilitatea, adîncirea pasiunii, lanțurile familiei. Pentru spiritul romantic exilul este, În dragoste, o lungă criză de paroxism. Conachi Încearcă și el fuga din fața unei pasiuni nimicitoare, dar fără rezultai. În exil, pasiunea lui se amplifică, boala ia aspecte galopante. Pustiul, codrul sălbăticia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așteptând un prilej de a o reînnoi. A se descoperi intervenind practic prin reclamații în Consiliul de Miniștri nu era stilul său. Își exprimase o simplă opinie critică, nu înțelegea să fie pe față persecutor. Ura sa rămase inestingibilă. O adâncire a scandalului de care avea nevoie încercă s-o obțină printr-o adeziune la punctul său de vedere a cuiva dintr-un loc oficial. Direcția lui Hagienuș publica trimestrial un buletin cu informații și studii, intitulat Monumentele române, despre materialul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
crește", constată autorii (ibidem). Poate că acest lucru se explică prin necesitatea fundamentală a omului de a se simți în siguranță, confortabil, de a-și apăra demnitatea. Creșterea/amplificarea conflictului implică formarea relațiilor conflictuale, creșterea numărului de situații problematice și adâncirea situației problematice inițiale, înăsprirea conflictului, escaladarea tensiunii emoțional-afective. Emoțiile (negative) stimulează "comportamentul conflictual, iar la rândul lor, acțiunile conflictuale acutizează considerabil fondul emoțional al desfășurării conflictului" (2005, p. 101). Acțiunile conflictuale reciproce pot modifica (și modifică în cele mai frecvente
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
le atribui unor componente stabile ale personalității" (facem, așa-zicând, atribuiri interne și stabile). Invers, "eventualele succese vor fi repede considerate ca determinate de circumstanțe" (respectiv, avem tendința de a face atribuiri externe și instabile). Aceste mecanisme se perpetuează o dată cu adâncirea depresiei, determinând o tristețe aproape constantă (p. 157). Relațiile interumane ne pot accentua tristețea/tristețile sau depresia; dimpotrivă, ele ne pot ajuta să ne depășim și să ne (re)căpătăm sentimentul încrederii în noi și în ceilalți, asupra viitorului, în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
neorealiste, există dovezi potrivit cărora diplomația comercială și financiară a Germaniei a devenit mai asertivă și mai axată asupra propriilor interese decât în trecut. În ceea ce privește diplomația economică a Germaniei în interiorul UE, Heilbrun sugerează chiar că Germania își pierde interesul față de adâncirea integrării cu Franța, și încearcă, în schimb, să realizeze hegemonia asupra Europei de Est. Heilbrun sugerează că: Germania folosește lărgirea UE ca un mijloc de a se emancipa în raport cu Franța. Noii membri UE îi vor permite Germaniei să creeze un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în susținerea reducerii contribuțiilor sale la bugetul UE, precum și în dezbateri bugetare de rutină desfășurate la Bruxelles (Anderson, 1999, pp. 49-52; Otte, 2000, pp. 149-151). În cele din urmă, Germania a devenit tot mai sensibilă față de tensiunile dintre lărgirea și adâncirea UE, care decurg din problemele asociate cu extinderea Politicii Agricole Comune (PAC) și cu fondurile structurale, în cazul lărgirii. Totuși, un motiv în plus pentru care lărgirea amenință relațiile franco-germane este faptul că admiterea de noi membri ar putea destrăma
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru a se folosi de instituțiile economice internaționale, va tinde să depindă foarte mult de ele. Unele aspecte ale sprijinului Germaniei pentru integrarea europeană pot favoriza și o interpretare instituționalistă a strategiilor ei. După sfârșitul Războiului Rece, Germania a încurajat adâncirea integrării europene. Alături de Franța și Comisia Europeană, a sprijinit desfășurarea a două conferințe interguvernamentale privind uniunea economică, monetară și politică (Le Gloannec, 1993, p. 260). Acestea au început în decembrie 1990 și s-au încheiat un an mai târziu, prin
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a puterii germane (Rice și Zelikow, 1995, p. 123; Otte, 2000, p. 46). Așa cum s-a dovedit, acordul asupra Conferinței Interguvernamentale privind Uniunea Politică a avut o valoare în mare parte simbolică pentru că Franța a descurajat Germania de la a urmări adâncirea integrării politice, cu scopul de a-și menține autonomia suverană. Cu toate acestea, negocierea de către Franța a unificării și UME poate fi privită ca un exemplu al cooperării pentru câștiguri reciproce, concepută de teoria instituționalistă. La Conferința Interguvernamentală de la Amsterdam
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de azil politic și imigrației. De asemenea, a sprijinit consolidarea rolului Parlamentului European în procesul legislativ (Rittberger, 2001, pp. 198-202). Instituționaliștii ar putea privi combinația dintre înăsprirea graduală a poziției diplomatice germane și persistența unei atitudini în general favorabile față de adâncirea cooperării europene într-o serie amplă de chestiuni drept o reflectare a faptului că acordă o importanță fundamentală instituțiilor europene în urmărirea intereselor sale naționale. De asemenea, Germania este un susținător de frunte al extinderii UE către statele EFTA și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se prevede prin Tratatul de la Maastricht. "Europa mai vastă" presupune extinderea UE către est ca zonă de liber schimb. Prin urmare, logica fundamentală a analizei instituționaliste presupune că Germania ar trebui să facă alegeri mai clare între lărgirea UE și adâncirea UE. În general, modelul instituționalist oferă explicații plauzibile pentru multe aspecte ale strategiilor germane după 1989. Printre acestea se numără aspecte ale procesului de unificare, angajamentul Germaniei față de instituțiile de securitate atlantice, aparentul refuz de a-și lua angajamente militare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
europene. Ca urmare, odată ce statele europene est-centrale aderă la UE, probabil că presiunile pentru creșterea ritmului integrării se vor accelera, și nu vor înceta. În ansamblu, probabil că puterea constitutivă a Germaniei îi va facilita strategia generală, de lărgire și adâncire simultană a UE (Bulmer și Paterson, 1996, pp. 129-135; vezi și Bulmer, Jeffery și Paterson, 2000; Pond și Schoenbaum, 1996; Bulmer, 1997). Așadar, rămâne de demonstrat că preferințele Germaniei o încurajează să rămână devotată unui tipar al activității instituționalizate internalizat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cooperarea pentru apărarea europeană, precum și în termenii poziției sale față de recursul la forță în afara granițelor. În mod similar, în a doua jumătate a anilor 1990, Germania a luat în considerare costurile potențiale ale urmării unei strategii de lărgire și de adâncire, în același timp, a UE. Aceste schimbări indică faptul că are loc o transformare majoră a modului în care Germania și-a urmărit politica externă în anii 1990. Beneficiile aduse de apartenența la instituții nu au împiedicat-o, pur și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unei continuități absolute. ... [În ansamblu] ceea ce transpare este un tipar amestecat al schimbării și continuității. (Anderson, 1997, pp. 104-105) În mod similar, Tewes recunoaște că oamenii de stat germani încearcă să prevină potențialele tensiuni generate de implicarea lor atât în adâncirea, cât și în lărgirea UE. Acest fapt a ieșit la suprafață în propunerile pentru o Europă cu "geometrie variabilă", în care "precondiția pentru lărgirea către est era un nucleu bine integrat" (Tewes, 1998, p. 127). Janning propune conceptul înrudit, al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
precondiția pentru lărgirea către est era un nucleu bine integrat" (Tewes, 1998, p. 127). Janning propune conceptul înrudit, al "integrării diferențiate". El observă că o astfel de strategie "ar duce la concentrarea rolurilor de conducere pentru statele implicate activ în ... adâncirile sectoriale. ... [La rându-i, acest fapt ar] deschide noi posibilități pentru participarea activă și o densitate mai mare a integrării" (Janning, 1996, p. 41). Scopul final al strategiei geometriei variabile este că, urmărind flexibilitatea instituțională, Germania ar trebui să se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]