720 matches
-
am citit, m-a pus pe roate imediat. Ușa din spate mi-a arătat drumul. Era și timpul, blonda, dincolo, făcea harachiri doi tipi înțoliți la șpiț, în gri. Am sărit un gard de beton armat, de 3 m, cu adâncituri pe undeva. Țin minte și azi acele adâncituri, căci mi-au zdrelit mâinile zdravăn. I-am așteptat dincolo de zid, pitit, și i-am achitat cu cuțitul, scurt, pe rând. Nu meritau viața, eu nu am făcut decât să scurtez sentința
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ușa din spate mi-a arătat drumul. Era și timpul, blonda, dincolo, făcea harachiri doi tipi înțoliți la șpiț, în gri. Am sărit un gard de beton armat, de 3 m, cu adâncituri pe undeva. Țin minte și azi acele adâncituri, căci mi-au zdrelit mâinile zdravăn. I-am așteptat dincolo de zid, pitit, și i-am achitat cu cuțitul, scurt, pe rând. Nu meritau viața, eu nu am făcut decât să scurtez sentința lor la moarte. Curat nu e nimeni. Fiecare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre stânga și apăruse pericolul de a ne prăvăli în apă. Am ieșit din mașină numai în slipuri, să împingem mașina din față, spre înapoi. Tarzan era la volan. Cu lopățica ne-am făcut în pământul ud și moale niște adâncituri de sprijin pentru picioare; Tarzan băgase în marșarier, noi împingeam, ploaia torențială curgea peste noi și țânțarii mușcau din carnea noastră la discreție. Văzusem cândva un film cu jungla din Matto Grosso din Brazilia, cu niște oameni care munceau zi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
greșim, problema este... Am amuțit, pentru că prin fața ochilor mei a defilat un fel de nălucă de abur care a rămas suspendată în fața ochilor mei până am clipit. Era ca o țesătură foarte delicată de abur, rotund, cu niște imprefecțiuni, găuri, adâncituri și excrescențe, unele mai luminoase, altele mai întunecate, care palpita în jurul unei lumini. Pentru o secundă, mi-a fost dat să-mi văd forma sufletului. În același moment năluca s-a tradus instantaneu în limbaj senzorial, arătându-mi-se pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
A Început să mă Împungă cu nasul. M-a gâdilat cu părul pe pielea de pe gât și apoi pe organele sensibile. Și-a fluturat genele, ca pe niște aripi de fluture, pe bărbia mea. M-a adulmecat cu nasul În adâncitura de pe gât. Și apoi m-am trezit cu buzele lui avide, stângace. Voiam să mă lase În pace. În același timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și totul era ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de culoarea lămâii era tot ce ne rămăsese de la Milton. Deja Începuse să preia atributele unei relicve. Scaunul șoferului se lăsase de la greutatea corpului său. Fundul despicat al lui Milton rămăsese imprimat În tapițeria de piele. Tessie trebuia să umple adâncitura cu perne ca să vadă peste volan. Capitolul Unsprezece le aruncase pe bancheta din spate. În mașina aceea nepotrivită, cu aerul condiționat oprit și cu trapa de deasupra capului Închisă, am pornit spre casă. Am trecut pe lângă imensul cauciuc de la Uniroyal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sorbisem în celălalt vis, amestecat cu venin de păianjen, mă amețise, îmi dăduse o stare de exaltare, pe care abia mi-o stăpâneam. Am ridicat cheia. Era o cheie de aur, de două ori mai mare decât palma mea. În adâncitura lăsată de ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cizmă aurie; poarta era din lemn masiv și avea ușițe care se deschideau în ea de parcă ar fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa capitonată cu mușama și cu urme de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de câte ori trecea pe aici îi zicea pe nume... Cum dracu-i zicea ? Nifa... ori parcă Ninfa. Și legată la ochi ar putea merge d-acasă pân-la tramvai, așa le ține minte pe toate, poa’ să ți spuie fiecare casă, fiecare adâncitură de drum, deși dincolo de gardurile astea s-a cam mutat oameni noi, da ăia vechi toți o știe. — Săru-mâna, madam Delcă, ce mai faci, săru mâna, madam Delcă, strigă de cum o văd. Toți o iubesc și o apreciază. Și ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi mai încolțesc pe frunte, la rădăcina părului blond, în adâncitura bărbiei ; pe furiș, apărată de evantai, ea se tamponează cu batistuța. Iată, însă, ce am vrut să-ți spun și mai devreme, sperând că ai să mă înțelegi. Totul a fost dat peste cap de un incident foarte simplu, anume
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dumnezeu, era epuizat... Dar se simțea atît de bine. Au mai trecut cîteva ceasuri. Strigăte din depărtare. O mînă pe umăr. Ray Pinker, cu două cartușe de pușcă goale și o fotografie cu frontul de impact al unui alt cartuș. Adînciturilor făcute de cocoș erau absolut identice. CAPITOLUL 25 La două zile după captura de la Fleur-de-Lis tot nu știa cît de departe o să ajungă. Două zile, un suspect: Lamar Hinton, În vîrstă de douăzeci și șase de ani, arestat pentru atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cooley. E și el client? — N-nu. Primesc pe de-a moaca discurile fiin’că merg la petreceri cu un tip, Burt Perkins. — Ale dracului cunoștințe mai ai! Numele unor clienți. Dă-i bătaie! Hinton strîngea amarnic stîlpul și făcea adîncituri În el. Lui Jack Îi străfulgeră prin minte că dacă monstrul se Întoarce, șase gloanțe calibrul 38 nu vor fi de ajuns. — Noaptea asta lucrezi? — D-da. — Adresa. — Nu... vă rog... Jack Îi făcu rapid o percheziție corporală: un portofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vrei, măcar arată-te bucuros! Ed plasă pe masă șase tuburi de cartuș. — Trei din astea au fost extrase din ultima ta țintă de antrenament, iar trei le-am găsit În dulapul cu probe materiale de la Divizia Hollywood. Șanțuri și adîncituri identice. Aprilie 1953, Jack. Îți amintești de schimbul de focuri de la Cheramoya? Tomberon se prinse bine de masă. — Zi mai departe! Proprietarul clădirii de pe Cheramoya este Pierce Patchett. Un proprietar foarte bine ascuns. În clădire au fost găsite materiale sado-maso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David Aldaya 1902-1919 1919 11 De multe ori am stat și m-am gîndit la momentul acela de tăcere, Încercînd să-mi imaginez ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parter și etajul întâi, de-a lungul cărora erau amplasate camerele hotelului. Această scară, ca la toate clădirile vechi, era din piatră, întunecoasă, îngustă și șerpuia împrejurul unui stâlp gros din piatră. Pe primul palier, în acest stâlp, era o adâncitură, un fel de nișă, nu mai lată de un pas și de cel mult o jumătate de pas în adâncime. Însă un om ar fi putut să încapă acolo. Cu tot întunericul, ajungând în fugă pe palier, prințul remarcă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
maestru de manej. — Vi-l prezint pe căpitanul Gregg. Nu mai sunt căpitan, Marchant. Sunt domnul Gregg. Gregg scutură mâinile întinse. Pe moment, toate privirile sunt atrase de obrazul lui. Chiar sub ochi se vede o cicatrice centrată pe o adâncitură de un deget. Acest crater are ceva obscen, dar și fascinant. Este un anus și o stea. Altfel, bărbatul nu iese în evidență prin nimic, dar ceea ce are pe față conferă chipului său o mobilitate tulburătoare, de parcă restul trăsăturilor urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la muzeul școlii, pe raftul cu Minerale și Metale. El este așa, cam cât o nucă mare de mare, Însă cu formă de pepene zămos, cantalup mi-a spus mama că-i spune, așa-i el, i se văd bine adânciturile pe unde trebuie tăiate feliile; are și codiță, pepenele de plumb cât nuca - ușor Îndoită; are și... a avut el, dar s-a rupt singură, de frunză vorbesc, am Îndoit-o eu, să văd dacă se rupe - s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atunci... Pe masă se afla o scrumieră din porțelan, de forma unui hibachi În miniatură, avînd scris pe ea, cu litere aurite, bătătoare la ochi: Dainen. Se număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se găsea o porțiune umbrită ce aducea cu o adîncitură, probabil vreo cicatrice În urma unei tăieturi. Oare lipsa de expresivitate era doar de suprafață sau pătrunsese și mai adînc... pînă spre inimă... sau suferea de vreo boală incurabilă? Cu toate acestea, se pare că nu merita să mai Îmi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat. Scobitura se Întindea dinspre centru.... ușor, Înspre perete... un recipient pentru somnul meu... membrana purpurie dintre degetele răsfirate ale broaștei... — Îmi pare rău. Oricum, harta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele granuloase aruncate de părul pubian, toate se modelau și se remodelau ușor, asemenea suprafeței lacului unduindu-se în bătaia lină a vântului. Câtă perfecțiune! gândii eu. De când arată Naoko atât de bine? Unde a dispărut trupul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ci s-ar Învârti la nesfârșit pe marginea vasului. Este ceea ce fac planetele În mișcarea lor continuă pe orbita. Puse din nou portocala pe masă. — În realitate, este ca și cum masa aceasta ar fi din cauciuc, iar planetele ar provoca niște adâncituri În ea. Așa arată spațiul adevărat, curbat, iar curbura sa se modifică proporțional cu gravitația. — Da... — Așadar, putem spune că gravitația nu e altceva decât o curbură a spațiului. Pământul are gravitație deoarece determină curbura spațiului din jurul său. — Înțeleg. — Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
costiță, sare, piper și condimente, apoi se repetă operația până când se termină ingredientele. Se adaugă laptele, se acoperă și se pune cratița la foc moderat timp de treizeci până la treizeci și cinci de minute, după care se fac cu o lingură opt adâncituri și în fiecare se pune câte un ou. Se ține cratița la cuptor timp de șase până la opt minute până se prind ochiurile. OMLETĂ CU CIUPERCI Patru ouă, 100 gr. de ciuperci, sare, piper. Se servește cu salată verde creață
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]