1,420 matches
-
a așternut visul pribeag sub ramul meu,și tot mă roagă să nu-i dau dorul în vileag. Ca într-un dans mi-a cuprins trupul și inima e lăutar; as vrea să- l mângăi, seva toată s-a scurs, adapă un lăstar. Doar cântecul tăcerii mele poate să-l legene ușor, căci vine toamna prin inele; m-apucă și pe mine-un dor. Un dor de zilele în care eram numai o rămurea; chiar de eram neînsemnată, toți poposeau la
CONDAMNARE AUTUMNALĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358091_a_359420]
-
zeițelor sunt și ale matroanelor romane, Slăbiciunile acestora la fel cu ale fiicelor Daciei profane ... Omul e același pretutindeni, și lup și miel, Femeia e tot ... femeie , și peste tot la fel ... SABINUS (Către ceilalți. Cu apă din fântâna Getuzei adapă pe zeul lor, 5 Să-i treacă setae, să-I treacă de dor. Setea e mare și mai ales când e vară ... În curând vor trebui să sosească.Aseară ... ( Ceilalți râd.). PROPELIUS ( Către ceilalți.). ... Și multe sunt slute și urâte
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
suntem romani Și socotiți de voi dușmani Că pe câmpul de luptă ne-am strivit. Din izvorul sacru să bem este îngăduit? Dar picurii lui urmându-și cărarea Prin munți, prin codrii ce împodobesc zarea Până la Istrul depărtat și frumos Adapă deopotrivă și cerbul și lupul fioros. SABINUS (Aparte către Zada ). Nepotrivite sunt blestemele cu anii tinereții Ce izbucnesc în muguri, în primăvara vieții. ZADA Dușmanii nu ne dau răgaz să gustăm din fructul tinereții, Dacii la anii copilăriei au vârsta
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
o prea slăvită zi. BALDOBAL Ospățul se prepară. Au fost aduși surlarii cu lăute 16 Iar veșmintele de fete au fost cusute. HASDRUBAL ( Cu luare aminte arată cu privirea spre fântână.). Iată, acolo, nu departe, pe Domniță și pe fete Adăpând câinii de romani sleiți de sete. (Toți privesc spre fântână.). VEZINAS Dau străinilor din fântâna sacră să bea, pe cărare, Fără delegea e foarte mare! TEHOMIR Poate înadins pândesc să pângărească Legea noastră strămoșească. În cetate îi întâlnești la tot
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
îmi vine plocon taman de la suratele Azore și-mi aduce umezeală adunată de pe Atlanticul dintre noi. Că veni vorba de umezeală, aici chiar că am o problemă. Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce, nici cât să adăpi o furnică. Dar cui îi pasă? Totul e să știi cum să mă iei. Pietrișul meu mărunt și poros, nimic altceva decât lavă solidificată măcinată mărunt, sau, dacă vreți, piatră ponce, ca aceea pe care o folosim pentru călcâie, adună
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
contorsionat presărat cu pietriș complet arid vița de vie, încât până și la New York i-au dedicat o expoziție întreagă cu fotografii, care mai de care mai frumoase. Iar cu artele frumoase sunt oricum prietenă la cataramă, de când l-am adăpat la sânul meu pe César Manrique, artistul care m-a adorat cel puțin la fel de mult cât l-am iubit și eu. Sunt eu frumoasă de la natură, cu toate fațetele mele dure și contradictorii, dar podoabele multicolore și bijuteriile arhitectonice pe
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
senin, mii de gânduri grele de departe-mi vin, fluturii de fosfor luminând vioi, e căldură mare, vara e în toi, tu, iubita mea, unde-s ochii tăi? gânduri peste șesuri, gânduri peste ape, unde-i gura ta ca să mă adape, ți-am uitat făptura tot visând la țară, ți-am uitat și pasul, glasul de vioară, ți-am uitat și ochii, plini de albăstrele, dar te am , iubito,-n visurile mele... sâmbătă, 28 iulie 2012 Referință Bibliografică: țara mea / Ion
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar
DE-AR FI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357660_a_358989]
-
Cum se poate mântui omul în lume? - Omul este o taină, un unicat. Alergăm 24 din 24 de ore cu fel de fel de motive în spate. Pe drumul vieții se mai parchează, ne mai întoarcem la izvoare să ne adăpăm sufletele însetate. Vedeți dumneavoastră, tendința omului contemporan este de a se anestezia la tot pasul. Nu mai vrea să asculte tăcerea, nu își mai oferă momente de regăsire interioară, nu își mai ascultă glasul conștiinței. Pornește mereu ceva în fundal
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
avut forța să trec de soarta rea Numai prin Tine Doamne am găsit leac PSALMUL 41 Cum dorește cerbul izvor de ape Chiar așa te dorește sufletul meu De Tine Doamne sunt însetat mereu Gândul spre Tine vine să se-adape Cei ce Te vor chema întru adevăr Din pricina vieții cea fără de trup De toate cele rele am să mă rup Cum cad toamna fructele coapte din măr Azi va porunci Domnul milei sale Iar noaptea cântarea Lui de la mine Voi
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului nostalgii au înflorit cireșii ca-n abecedar, pe cer au apărut trei stele-ndoliate, a răsărit un plaur peste ape și din fântâni se-adapă blândă luna, tot mai străină trena ta suavă sub cerul nopții-mi pare ca un doliu și-mi vine-așa în cochilii de vis să blastăm vechiul nostru paradis. și trandafirii au înflorit, iubito, izvorul sfânt ce curge-n pale
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357769_a_359098]
-
brațele tale, au în ele surâsul giocond cu care-ai ademenit trandafirii, Sub molcoma lor atingere aerul vibrează melopeea cântecului murmurat de izvor. De-acea mi le-am lipit de suflet și-am zburat la fântâna unde dorul pribeag mai adapă surâsul ciutelor. Când vei veni, voi fi undă cu glas de cântec ce-ți va înfășura trupul. Leonid IACOB Referință Bibliografică: atunci când / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 496, Anul II, 10 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ATUNCI CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358635_a_359964]
-
din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa roșie de prin cariera abandonată, până ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Eu merg la răstignire Și-atunci când te-i trezi când o să-ți fie sete o să-ți întindă-n trestie - burete cu-oțet și cu venin, dar Eu îți las în pânză lunii, la vecin, trei picături de roua să te-adape.” Își șterse celelalte izvorâte-n pleoape, și plecând ne-a spus atât, doar: ”Pace vouă!”, te-a sărutat pe frunte Și s-a dus. THE NEW JOB BIDS FAREWELL Șo lonely was Job, and by all forgotten, under a locust
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344635_a_345964]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CÂND A MAI RODIT AȘA CEASUL? Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Oglindită în tine Nu mai zăream Marginile ființei noastre. Cerul împrumutase lumina Din nimburile arhanghelilor, Adăpând din nemărginire Blânzi unicorni. Cochetă, o stea își admira Reticulara privire În apele repezi Și zâmbetul ei Făcea glia să dănțuiască. Oare când a mai rodit Ceasul Atât de profund ca atunci? Mihaela Oancea Imagine: Mihai Cătrună, Ochiul intern Referință
CÂND A MAI RODIT AŞA CEASUL? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344671_a_346000]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > REGINA FLORILOR DE CRIN Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului REGINA FLORILOR DE CRIN Se îmbracă-n falduri diafane Precum o nimfă din ocean. Se-adapă din izvoare și cascade Și-n chipul ei vezi iriși și corali. Este stăpână-ntre regine Și flori de crini și pescăruși. Este mai mândră decât luna Pe cer de Balcic renăscând. Este-a izvorului speranță Pentru pământul ce-a
REGINA FLORILOR DE CRIN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350704_a_352033]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > NUMĂRĂ-ȚI IZVOARELE! Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 95 din 05 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Numără-ți izvoarele! Când ești trist, numără izvoarele pe care le-a pus Dumnezeu în ființa ta ca să te adapi tu și căprioarele lui Nicolae al lui Labiș; să-i tihnească somnul și visul de „băiet” lui Eminescu, pentru ca tu să te poți răcori și spăla de supărări, și, mai ales, a te boteza în numele Luminii! Când ești trist, numără
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
zbor solitar. se-adună în suflet tristeți ancestrale, dureri ce ne vin din runile vechi, rotiri de zodii din sfere astrale ce judecă viața-n cărți neperechi. ascult în șoaptă o voce, mă cheamă, din colț de-amintiri, să m-adape, e vocea ta cea dulce, dragă mamă, înfiorând oglinzile pe ape. te-aud aevea cum mă strigi pe nume, mă uit prin casă să te văd venind, dar am uitat că tu te-ai dus anume, prin mine întotdeauna-ntinerind. de-
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
bate, Iar suspinul meu se acoperă cu moarte... 17-12-11 Vicleana soartă Se-aprinde cu miresme moi un anotimp Și ning în șoaptă printre scântei de ape Copaci de plumb, cu rădăcini înfipte-n timp, Când se-apleacă stele ca să se adape. Așteaptă soarta mea stearpă și vicleană, Am iarna-n piept, ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
tăi... Dorul L-am ascuns în adâncu-ți, Acolo Unde izvorăște Lumina. Pădurea Îți cântă doine Și balade haiducești. Străbunii Te-au dăruit urmașilor, Și energia ta Le curge prin vene. Tu stai și-asculți Tropotul cailor nopții, Pe care-i adapă La fântânile vieții Străbunii cu nepoții, În nopțile cu lună... Referință Bibliografică: Mamă câmpie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
la “mașinăriile romantice”, mașinile lor zburătoare în care încap visele tuturor și n-o să înceteze a scrie poezie, nici dincolo, el tot lasă, măcar un epitaf pe propria cruce, în semn că a existat și că s-a hrănit și adăpat din Trupul Cuvântului, al Logosului dintru Început și care este - așa cum spunea un poet astăzi, pe un site: “Poezia e Respirația lui Dumnezeu pe pământ” (“Poetul și Poezia” - Nicolae-Nicoară Horia, Glas comun, 21.nov. 2011). Am citat din acest poet
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu veșmânt De taine prinse-n trena nopții slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute Pe lacrimi reci din roua dimineții Cu pumnii strânși dar
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
Doamne, cât aș vrea să mă rup Lațul mă strânge prea tare, Ia iubirea și tu cu ea...pleacă ! Am să găsesc alinare. Cântec de paseri și flori pe câmp, Izvorul ce murmură în vale, O căprioară venind să se adape Un fluier doinește cu jale. Știe povestea mea și a ta Doar ea mă întelege, Îmi spune un basm de demult uitat Cu zâne, prinți și prințese. Legenda spune că undeva, Departe într-un codru neatins de lume Trăia o
MĂ CHEMI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360288_a_361617]
-
și șase...Și fiara care se ridică din mare să facă război cu sfinții”, spune cartea sfântă, în Apocalipsa lui Isus Hristos (Capitolul 13; 7-18). CALUL TROIAN UE a devenit acum un alt“Cal troian” din “Cetatea cea mare, care a adăpat toate nemurile din vinul mîniei desfrănării Fiarei”...și “Babilonul cel mare, mama prostituatelor și a urăciunilor pământului...îmbătată de sângele sfinților și de sângele martorilor lui Isus”...UE e chiar“Vestea Căderii Babilonului”, mai spune cartea sfântă. E“Turnul Babel
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
iernii Îți simt sărutul diafan pe pleoape, Iar pe obrajii rumeni de plăcere Îl urmăresc în lina sa cădere, Cercând pe buze să îl gust de-aproape. Cu palme-ntinse îndrăznesc a-ți cere Să ningă des, iubirea să-mi adape, În alba-ți haină trupu-mi să îngroape, Să-ți simt, frumoaso, dulcea-ți adiere! Să văd copii cum fericiți înoată Printre nămeți crescuți de vânt în noapte Și-acoperă cu larmă valea toată. Mă satur cu miros de turte coapte
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]