7,542 matches
-
ofilit, dar după o pauză de relaxare recăpăta un profil ingenuu de copil. Și el a semnalat vorbirea în cascade, "un alergător de fond care încearcă neîncetat să se depășească singur". Drieu îl portretizează insinuând altceva: "Malraux, care e un adept al lui Nietzsche, un violent apolog al teroarei, apără aventura lui Stalin". Umbra lui Djugașvilii plana pe malul stâng al Senei, iar el era obsedat de pericolul bolșevic. Vedea peste tot mantia suspectă a diavolului. În schimb Malraux observă limitele
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place în mod deosebit pedanța construcției formale, migala cu care-și controla microstructurile, logica
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
elite, ca garante morale ale colectivității și generatoare de cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de progres, care poate cu destulă ușurință să se transforme într-o sursă de corupție... într-o dreaptă pragmatică se situează confortabil adepții unei guvernări paternaliste, capabilă să țină în frâu relele instincte ale numitelor masse, dar și puterea devastatoare a banului. Bogatul e ținut sub control, săracul asistat. Bogătașului i se asigură secretul bancar, yahtul, caii de curse, săracului o pâinișoară, un
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
încă de pe când lucra la romanele polițiste cu care și-a făcut, de fapt, debutul în literatură, sub pseudonimul Dennis McShade. Apariția romanului Ce spune Molero, în 1977, a fost un adevărat succes de care însuși autorul a fost surprins. Adepții avangardei l-au adoptat imediat, neîncetând să-l elogieze. Acesta a adus un suflu nou în panorama literară portugheză, foarte conservatoare, neimaginându-și nimeni că se putea scrie cu atâta libertate, entuziasm, imaginație. Textul glumește cu cititorul și cu întreaga
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
Urian Considerat de Dan C. Mihăilescu "singurul prozator de factură eliadescă pe care îl avem", Dan Stanca este fără îndoială unul dintre scriitorii apăruți după 1989, despre ale cărui cărți s-a vorbit/scris, mai puțin decât ar fi meritat. Adept al filosofiei lui René Guénon, Dan Stanca este autorul unei literaturi a grotescului cotidian (degradarea spirituală este descrisă în spirit hiperrealist) din care nu se poate ieși decât prin recursul la tradiție sau/și prin evadarea în metafizic. Până la un
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
dure, astringente sau, dimpotrivă, moi, dulci-amărui, cu toate însă apetisante, consistente. Siobhan Cleary (n. 1970) s-a născut la Dublin, fiind discipolul unor mentori extrem de diferiți stilistic și atitudinal: Franco Donatoni (neoexpresionist, post-serialist), Tom Johnson (minimalistist, repetitivist), Kevin Volans (tradiționalist, adept al inspirației locale). Diamorphine are ceva din toate aceste direcții, la care se adaugă o anume manieră diagonală de tratare timbrală de proveniență deopotrivă spectrală și electroacustică. Seirse Bodley (n. 1933), considerat a fi unul dintre patriarhii muzicii irlandeze, s-
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
constituie din ce în ce mai frecvent o ultimă resursă în căutarea unui sens care, inevitabil, riscă să scape printre degete. După Anatol Vieru muzica noțională "aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "operă distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
numitele "eurocupoane de sănătate" sunt metafora unei societăți ajunsă pe ultima treaptă a disperării. Pentru această nefericită umanitate, zvonul și dezinformarea sunt cele mai sigure metode de manipulare. Nu întâmplător, demagogii, escrocii politici, tâlharii specializați în inginerii financiare își recrutează adepții din rândurile lor. Votanții Partidului România Mare nu sunt decât în mică măsură ciomăgarii aduși de Vadim Tudor în Parlamentul României. Marea majoritate a celor ce-și dau votul patriotului de doi bani Vadim Tudor sunt acești dezmoșteniți ai soartei
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
uzul curent. Dicționarele generale din alte limbi includ demult termenii din această serie (minimalist, minimalism în Concise Oxford Dictionary, minimalista, minimalismo, minimalistico în Zingarelli etc.). Pornind de la curentul artei minimale sau a minimalismului (afirmat în anii '60 și ai cărui adepți sînt minimaliștii) - termenul se folosește, prin analogie, pentru tot ce renunță la ornamental, preferă simplitatea, mijloacele reduse etc. Termenul este extrem de mult folosit astăzi, în domenii diverse: arte plastice, arte decorative, cinematografie, literatură: "design minimalist la comandă - tendințe în amenajarea
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
personifică două stiluri și două opțiuni existențiale opuse. Tot spre deosebire de Heliade, Asachi n-a împins niciodată pasiunea lingvistică pînă la extremism, n-a creat o limbă artificială compusă de el de la un capăt la altul, precum Heliade; ca și acesta adept înfocat al italienismului, convins că numai pe baze italiene se poate crea o nouă cultură română, s-a ferit însă instinctiv de caricatură și n-a îndrăznit să imagineze o limbă proprie, paralelă cu limba reală. Lingvistic, Asachi a optat
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de o acuitate lipsită de indulgență. Ca să ajungi la o asemenea performață ți se cere un lucru pe cît de simplu pe atît de greu de realizat: să nu mai fi un partizan admirîndu-l în secret pe Heidegger, adică un adept care, sub pretext că îi analizează gîdnirea, îi ține de fapt partea. }i se cere așadar să fii un cercetător neîngăduitor. Rezultatul este o confruntare la propriu cu noțiunile lui Heidegger și cu inadvertențele și contradicțiile ce apar în textele
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
și castitatea propovăduite mai tîrziu în creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și canoanele de penitență. La loc de cinste se afla asceza prin înfrînare (abstinență și continență) și sacrificiile expiatoare, menite a șterge păcatele credincioșilor. Adeptul se numea myst, iar incinta sacră în cadrul căreia se desfășurau ceremoniile, mithreum. Toate aceste trăsături le vom găsi și în cazul creștinismului. De fapt, asemănările dintre mithraism și creștinism sînt atît de izbitoare, încît chiar și numai ele singure pot
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
trecerile de la estetica clasicizată, cu regulile lui Aristotel, la romanul sentimental, poezia în vers alb, drama burgheză în teatru (împotriva pieselor clasicizate de tip Voltaire, Racine, Corneille - critică pe care Ana Stanca Tabarasi o consideră nedreaptă, întrucât Voltaire însuși era adeptul grădinii englezești). Noul ideal nu mai era ca totul să fie universal valabil, ci cartea, ca și grădina, să reprezinte individualitatea autorului. Să fie "un individ frumos", spunea Tieck, și după el aserțiunea a fost repetată de mulți. În pedagogie
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
care nu merge pînă la capăt nici într-un sens, nici în celălalt. Avem o poveste suspendată, avortată și o serie de inserturi-rupturi de nivel care brizează desfășurarea neclară a evenimentelor către un deznodămînt lipsit de sens chiar și pentru adepții unei "semioze lărgite", a celui mai speculativ postmodernism. Ana, compozitoare talentată și nonconformistă, trăind izolată în spațiul securizant al locuinței sale unde nu admite decît artă abstractă și pe prietena sa, englezoaica Kate, primește o mulțime de cadouri de la un
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
la vîrsta de 17 ani, iar năzuința aceasta se pare că dăduse roade, de vreme ce Seneca își privea ucenicul ca pe propria sa creație, numindu-l "opera" lui: meum opus es. Tonul protocolar și cald, dar păstrînd mereu deferența cuvenită unui adept al stoicismului, conferă cuvintelor lui Seneca aerul unei predici filozofice. Seneca nu are nimic cinic sau sarcastic în considerațiile, de altminteri neiertătoare, pe care le face pe seama vulgului, a plăcerilor, a bătrîneții sau morții. E cu totul nepătimaș în judecarea
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
notorietatea, o implicită, dar consistentă dimensiune creștină. Cea mai interesantă (pentru că dă de gândit, nu pentru că ar fi obligatoriu corectă) este paralela între gândirea lui Steinahardt și cea a lui Noica. Cu destul curaj, Adrian Mureșan vede în Steinhardt un adept al "gândirii slabe", de maximă relativitate, în conformitate cu viziunea postmodernă a lui Gianni Vattimo, aflată la polul diametral opus metafizicii lui Noica. Personal, nu am înțeles foarte clar de ce era necesară permanenta raportare la gândirea lui Steinhardt și nu au fost
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
sau tragic să vezi cum lucrurile se repetă cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei? Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori de monumentale sinteze vs. foiletoniști impresioniști, garanți ai impersonalității vs. adepți ai zig-zagului subiectiv, critica universitară, academică vs. publicistica la zi) se poartă și astăzi, cu virulență pamfletară și reducționism critic, de parcă n-am fi putut învăța nimic din vechile polemici. În prezent, se vorbește cu emfază despre alteritate, despre perceperea
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
unei reacții firești de apărare, prelații vor înceta să-și mai dispute întîietatea asupra unor amănunte livrești de o subtilitate devenită brusc oțioasă, și în schimb, prinși de avalanșa unei agresiuni pînă atunci neștiute, se vor coaliza împotriva noilor dușmani: adepții luminilor iscate de rațiunea umană. Preoți-exegeți precum Bossuet și Fénelon își curmă polemicile biblice și iau poziție în fața unui Spinoza, Leibniz sau Locke, ce sunt priviți ca niște sfruntați liber-cugetători ce dau semne de recalcitranță doctrinară, iar clerul strînge rîndurile
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
scăldați în lacrimi nu mi-erau de nici un ajutor în tentativele mele de a cunoaște femei străine. Străbătând orașul cu mâinile la spate, ca un patinator, eram încredințat că un connaisseur, un inițiat avea să recunoască în mine numaidecât un adept al lui amour fou. După ce săptămâni în șir cutreierasem orașul fără vreun rezultat, într-o după-amiază am stabilit, în sfârșit, un contact într-un salon de înghețată. Două tinere m-au întrebat dacă pot să le fac o poză. Nu
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
de violențe sociale și politice, foarte bine descrisă în cele nouă secțiuni ale expoziției. Epoca este dominată de conflicte între accentul pus pe renașterea - "renaixença" - culturii și limbii catalane și apartenența la Spania. Între susținătorii respectului pentru tradiții locale și adepții avangardei pariziene. Între barocul atât de personal al arhitecturii lui Antoni Gaudí și clasicismul minimalist al pavilionului ridicat de Mies van der Rohe pentru expoziția internațională din 1929. Una dintre cele mai interesante teme ale expoziției este explorarea rădăcinilor catalane
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
în componența Uniunii Sovietice sau a Federației Ruse, invocându-se iminenta unire a Republicii Moldova cu România și bariera lingvistică pe care ar fi avut-o, în această situație, populația rusofonă din Transnistria. Cum Republica Moldova nu s-a unit cu România, adepții independenței Transnistriei și-au schimbat și ei argumentele. Discursul lor de legitimare a Transnistriei se axează acum pe argumente economice. Chipurile, economia Transnistriei este superioară celei a Republicii Moldova, iar locuitorii ei ar avea de suferit în cazul în care regiunea
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
folosiseră din fericire buzuki în operele lor. Ea dădu din cap în semn că nu-l aproba. Însuflețită, americanca din grupul lor luă instrumentul din mâna lui Zorbas și-ncepu să-i zdrăngăne corzile. Se iscă un vacarm de nedescris. Adepții muzicii clasice se înfruntau cu cei ai muzicii populare. Fiecare vorbea pe limba lui, fără să dea atenție celorlalți. Eleni, intrigată de hărmălaie, își făcu apariția pe terasă: - Dacă o țineți tot așa, eu mă retrag. Mă duc pe munte
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
Alex. Ștefănescu În 2008 se vor împlini 75 de ani de la nașterea și 25 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu. În ceea ce mă privește, nu sunt adeptul ritmării mecanice, în funcție de aniversări, a activării interesului față de opera unui scriitor. Și, de altfel, aproape nimeni de la România literară nu pune preț pe omagierile reglate calendaristic. "Despre Eminescu - l-am auzit spunând pe Nicolae Manolescu - putem scrie oricând, nu trebuie
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
diferență valorică pe scara atrocității lor? Nu există decăt trei posibilități de răspuns: fie ambele sunt egal de odioase, fie nazismul e mai odios decît comunismul, fie comunismul e mai odios decît nazismul. Ei bine, constată Besançon, energia cheltuită de adepții unuia sau altuia dintre răspunsuri e destulă pentru a isca nu o polemică teoretică, ci o cruciadă propriu-zisă, și de altfel, ceea ce se întîmplă azi cu exploatarea diferențelor dintre comunism și nazism reprezintă o adevărata cruciadă: o cruciadă mediatică ce
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
sub un titlu mai blând, cel menționat în nota de subsol a rândurilor de față. Cartea a cunoscut, de asemenea, versiuni în spaniolă, cehă și poloneză. Dacă ar fi fost vorba doar de o "provocare", care să servească de fapt adepților părții supuse criticii, cum te-ar face să crezi coperta versiunii în franceză, cartea nu ar merita, fără îndoială, atenție. Aceeași poziționare critică cu obstinație a autorului, în luările de poziție din anii următori, ar putea arunca, de asemenea, o
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]