656 matches
-
eforturi modeste și costuri minime. În plus, detestam costumele, mai ales pe cele cu gulere largi, teleportate din anii ’70 în prezent, prin bunăvoința vreunui CENTROCOOP sau a unui dulap cu naftalină. În consecință, mergeam la serviciu în blugi și-adidași, somnoros, indiferent, nebărbierit. Mulți credeau că port doliu. Cum să fim la fel? Ajunsesem coleg cu profesorii mei din vremea comunismului; cu 30 de ani mai bătrâni, în rest neschimbați: aceleași cravate colosale, aceleași cursuri scrise de mână pe foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Înăuntru, înghesuite la mesele rotunde cu tăblia din plastic albastru, adunai costumele bărbătești și picioarele pe tocuri ce le-nsoțeau, parcă legate cu-o lesă invizibilă. După tejghea, o echipă veselă de ospătari, în care mă regăseam: șorț, blugi delavați și adidași, circulând printre tarte și ibricele cu spumă de lapte. Nu se lucra cu „Lavazza“ sau „Illy“ (mărci pe care naivii le considerau de bonton), patronul aducea o cafea specială din Florența, căreia nu-i divulga în ruptul capului numele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te atașai de ele ca de-o ființă vie. Coseai la găurile din hanoracul kaki până nu mai rămânea loc să bagi acul. Îl curățai o dată pe an, prin martie, cu peria înmuiată-n zăpadă, afară, în curtea din spatele blocului. Adidașii făcuți la „Pionierul“ și luați pe sub mână din fabrică țineau câte opt ani, nu li se spărgeau tălpile și nici nu le plesneau cusăturile, cum se întâmplă astăzi, după patru-cinci luni. Îi cereai cu două numere mai mari, să încapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau adidașii când călcai pe ea. Vara, pândeau după blocuri niște furtuni negre, cu pâlnii de apă și nori, ca-n Oklahoma; la Moroieni, zburau țiglele de pe case. Doar iernile semănau cât de cât, înotai în zăpadă până la brâu, se-oprea circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trening și cu-o izotermă. Dacă dădeam o tură la colț, să-mi iau ziarul, se întâmpla să mai ies și-n papuci. Seara, mă plimbam la braț cu Maria prin cartier: tot în trening, cu bentiță pe cap și adidași în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru trosnea, tocmai comandasem un corp nou în Pajura unui meșter. Știam să mă asortez cu Maria la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curse; alții vitamine sau cutii de chibrituri. Eu îmi păstram anii în care fusesem cel mai fericit, inconștient de fericit; nu i-aș fi dat pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochi, ca pe căței. Femeia mă ocolise, dar bărbatului i se păruse ceva suspect. Maria ieșea din discuție: fardată impecabil, într-un palton subțire, cu cizmulițe la modă, cu toc scurt și bot rotund. Eu, dimpotrivă: echipat ca acasă, cu adidași, o scurtă de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On recherche“. Desigur, adidașii erau de fapt niște Salomon de ultimă generație, turnați special pentru trekking, iar șepcuța, un Nike de anul trecut, pe care îl purtaseră și Federer, și Sharapova, și, probabil, mulți alții care apăreau în reclamă. Dar grănicerul, un tip format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Într-o noapte stăteam chiar în fața geamului întrebându-mă de unde și ce anume face să "răsară" această luminiță strălucitoare. Așadar, marea mea curiozitate m-a scos din casă chiar în toiul nopții, făcându-mă să o urmăresc. Mi-am luat adidașii în picioare, mi-am luat și geaca și am ieșit tiptil afară pe ușa din spate. Înaintând spre pădure cu dorința mea de acum obsesivă de a găsi sursa acesteia, luminile casei au început treptat să dispară și m-am
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
este lumea, doamnă, doamnă, țiganca, da' mai dă-mi niște țigări, mersi, mersi! ora 3,10 un accelerat Iași Timișoara, cete de zeci de tineri, altfel de gară, blițul cu fotografia, roată de fete în dinamica specifică, gemenele separat cu adidașii verzi, cu pletele, cîte o cafea comandată, eu mă duc acasă, prietenă cu precupeața, ne-am ales de mărunți toți studenții din grup, gemenele ele înde ele, cafeaua o bem alternativ și o bem simultan, gestul sorbirii deopotrivă respectat, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
22 km limbi de munți, geme de verde, pilon electric roșu, frunzișuri calea ferată în subutilizare, neelectrificată, munții mă liniștesc, cu spatele la zid în viul lor verde, ruine halta Valea Fratelui, județul Sibiu "Complexul turistic Căprăreț", mereu profilul tău, talpa de adidas pe brațul scaunului din față, ține buzele întredeschise, nasul, Lazaret cămin de orfani, rîul Lotrioara pe nor, infractor în coloană peste banda continuă, nu va redresa! pe calea ferată turmă de oi, munții sîlhui în sensul de blînzi, muncel izolat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ferată turmă de oi, munții sîlhui în sensul de blînzi, muncel izolat la Boița semn de ieșire din defileu, Tălmaciu din rezerva Munții Cindrelului, advecție de aer umed, sens giratoriu, surîdem blînd, măsura puștoaik-nemțoaik, ciorapii ți s-au dus în adidași, pîrîul Tocile, "Oltchim 40" la aniversară menține reclama, sare, zahăr și grăsimi! liziera de betoane, munții valuri în margine, Sibiul "Etanșanți", "Turnișor Promenada Mall", și urmează acea expresie celebră, indicele de confort termic! linia 12 IRMES, "Bere Trei Stejari", " Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
au nici un grad de rudenie cu arta coregrafică și mai ales cu bunul simț al românului. Tineretul a renunțat la frumosul costum popular tradițional pe care ciobanii noștri l-au păstrat cu sfințene mii de ani. Asta, în favoarea blugilor, ginșilor, adidașilor, gecilor și a atâtor alte inovații în domeniu, practice nu zicem ba, dar care nar fi trebuit să trimită în desuetitudine toate comorile portului nostru popular care de multe ori întrecea la vremea lor prin noblețe și eleganță, costumația multor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iarbă la picioarele ei. E atât de Înaltă și de frumoasă, dragostea mea, mămica mea Felicia pe care toată viața te-am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În gură cu adidasul ăsta alb. Așteptam să facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot ce fierbea În ea era desigur de necuprins În vorbe, așa Încât renunță și o luă repede spre mașină. Viorel se Întorcea de la taică-su roșu ca racul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prestanța cuvenită unui majordom, În pregătirea programului matinal. Dăm de câteva ori cu apă rece pe obraji și fără a mai avea timp pentru alte dichisuri femeiești, tragem mecanic un tricou și un pulover peste pantalonii lungi, vârâm picioarele În adidași, tuflim un fes pe cap și fular la gât, și astfel Împachetați, ca un pom de Crăciun, coborâm treptele cabanei până În curte, unde deja doritorii de escaladare și drumeție montană au plecat, Înșiruiți unul după altul, cu 436 rucsace În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
către trecerea de pietoni, cu gândul de a merge spre rândul consistent ce se formase deja puțin mai departe, pe bulevardul Regina Maria. La trecerea de pietoni, sunt abordat de doi bărbați tineri, îmbrăcați cu geci de piele, blugi și adidași albi în picioare. Îmi flutură rapid pe sub nas o legitimație, așa cum ai surâde unui necunoscut. Nu am apucat să văd nimic, dar îmi cer răstit să-i urmez. Cunosc celebra „metodă Maradona”, folosită de falși polițiști, bazată pe intimidare și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
devoțiunea populară, felul în care se „fabrică un sfânt”, în ciuda rezervelor Bisericii oficiale. Hazardul îmi hărăzește drept colegi de așteptare pe ocupanții unui microbuz din Târgu-Jiu. Cel din dreapta mea are cam 60 de ani, este îmbrăcat doar în „mărci”, de la adidașii Nike la camera foto Olympus (pe film !) pe care o ține agățată de gât ca pe un trofeu de război. Doar că mărcile sunt obosite, magazin de second-hand, pentru un om cu bani puțini. Îmi spune că a venit aici
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pământul umed un microbuz, cu ajutorul unor pari de lemn. Avem și vânzători de turtă dulce, și CD-uri cu muzică religioasă, și falși studenți în teologie cu „mir de la Ierusalim”, înfășurați într-un fel de pânză neagră peste blugi și adidași ; găsim și ciocolată de casă, drapele tricolore și sticle de palincă cu chipul lui Avram Iancu. Toată diversitatea României noastre. Ultima mea privire asupra acestui loc uimitor este una plină de uimire, tot ceea ce văd și nu mai pot să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din București și Iași, polițiștii în civil sunt mult mai „supli” decât polițistul român standard, au practica exercițiului fizic și a sălii de sport și sunt îmbrăcați invariabil în blugi, tricou, geacă de piele și pantofi de sport, de tip adidas, comozi. Unul dintre cei de aici purta atârnată în jurul gâtului o cruce destul de mare din lemn de cireș, vizibil expusă privirilor. Convingere personală sau accesoriu de „camuflaj”, util în practica meseriei pe teren ? Pe bordura înaltă de granit s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în jurul capului, care o face să semene cu un hibrid monahal catolico-ortodox. El, tânăr la 18-20 de ani (să fi fost oare fiul ?), purtând o fustanelă neagră și lungă până la glezne, iar în picioare cu pantofi de sport de tip „adidas”, iarăși de culoare albă. Femeia calcă cu pas rar și apăsat, purtând pe brațul stâng mai multe coli de format A4, pe care le împărțea cu atenție celor prezenți în rând ; la rândul său, tânărul distribuia dintr-un mic sac
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se grăbesc să le împartă colegilor în civil. La fel ca peste tot, „civilii” sunt îmbrăcați toți la fel, pot fi imediat recunoscuți de un ochi expert ca cel al hoților de buzunare : geacă de piele, șapcă, blugi și inevitabilii adidași albi în picioare. Dar nu mănâncă grupați, se risipesc în natură sau intră pe furiș în autobuzele cu care au venit, ascunși de ochii celor din jur. Eu consum sarmalele pe care le-am primit (cred că erau prea multe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la Sinaia la munte. Bunicile sunt îmbrăcate simplu, fără extravaganță, soțiile sunt foarte „ortodoxe”, cu fuste lungi, negre, bluze cuviincioase, copiii au numai straie de firmă, mărci renumite. Ei, bărbații, au o ținută lejeră, de condus, treninguri, obligatoriu de firmă, adidași, sunt rași în cap, cu urechile grase - cu alte cuvinte, niște „biznismeni patrioți”. Tot grupul, cam 15-20 de persoane cu totul, se îndreaptă către baza rândului. Mă întreb dacă există o „etică ortodoxă” postdecembristă a succesului în afaceri. În ce măsură acești
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de buzunar, pe care le citesc ceremonios, și altul pe odorul lor cel mai de preț. Alte figuri din zonă. Fotograful numărul unu, bărbat, 70-75 de ani, îmbrăcat hibrid, cu pălărie de paie, vestă de vânătoare, cămașă cu dungi și adidași albi în picioare. Poartă cu el două aparate foto, unul mic, compact, și altul profesional, marca Nikon, ținut în bandulieră. Fotografiază pelerini, mai ales pe cei care sunt angajați în rugăciune, familii cu copii, călugări. Nu stătea prea mult timp
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
primit Când l-am văzut pe domnul președinte Băsescu în pulovăr, aducând un ultim omagiu Poetului Păunescu, mi-am zis că a vrut să lanseze o nouă modă de priveghi, că, dacă s-ar fi dus în blugi și în adidași, ar fi însemnat că-și cere scuze pentru ce i-a citit din Raportul lui Tismăneanu. Când colo, nici una, nici alta, mai degrabă, ținuta președintelui, care n-a trecut neobservată, s-a vrut, dacă nu o luare în râs, un
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
zi. Nu mai vrei să cumperi adidași de la mall? Intră online și dă comandă de o pereche de Nike de pe site-ul lor, Nike.com. Comanda, totuși, este direcționată către UPS, iar un angajat UPS alege, inspectează, Împachetează și trimite adidașii tăi de la un depozit din Kentucky condus tot de UPS. La fel se Întâmplă și dacă faci comandă de lenjerie de corp de la Jockey.com. Angajații UPS care administrează produsele Jockey dintr-un depozit UPS se vor ocupa de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]