657 matches
-
pentru a putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete și oameni-unghii, grupați câte cinci sau șase, uneori mult mai mulți, care, din pricina că vroiau cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură, imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică, i-ar fi apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și de la pat la șifonierul ce stătea cu ușile larg deschise, Înlăuntrul căruia, umăr lângă umăr, se aflau cele o sută douăzeci de costume ale medicului, călcate și periate cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de jerpeliți. Încălțămintea Îi aducea aminte de cea purtată de Bikinski. Numai că pictorul purta de obicei doi adidași, or, aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă din tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de jerpeliți. Încălțămintea Îi aducea aminte de cea purtată de Bikinski. Numai că pictorul purta de obicei doi adidași, or, aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă din tablourile lui Bosch. O masă Încărcată cu resturile festinului se deplasa prin cameră, Încălțată ca un om. Nu cumva se pitise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tablourile lui Bosch. O masă Încărcată cu resturile festinului se deplasa prin cameră, Încălțată ca un om. Nu cumva se pitise vreun mușteriu sub ea și, ca să-l sperie pe Noimann, umbla chircit În patru labe, având o pereche de adidași prinse pe mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea patului, uitându-se prostit În jur. Pe genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alte culori și alte inscripții. „Gillette series. Foam. Moisturising. With glycerin”, „Bugs Bunny Colgate. Dentrifice au fluor pour enfants. Tandpasta met flouride voor kinderen. Dentífrico com flúor para crianças” - deasupra acestei inscripții apăru și-un iepuroi, cu dinți galbeni și adidași. Iepuroiul Îi trase un bobârnac În nas lui Noimann și dispăru pe geam. „BRUT. Original deodorant. Fabergé PARIS.” Acum tunica avea culoare verde, având imprimată o flacără pe ea. Noimann scoase o țigară din pachet și Încercă s-o aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ani, io dacă am o treabă trag papuci prin zăpadă și m-am întors. Vara se face schimbul, dacă e, subțiri. Și merg ciorapii, la cinci-zece de fumat, Carpați. Mai e și după firmă, dacă e nike pe el, un adidas, unul așa, mai nașpa, două de fumat. Ciorapi cu țiplă pe ei. Nefolosiți, lege. Un pantalon, mai greu la noi, că avem uniformă, dar la ăștia, după fițe, de stradă, le pune o dungă peste ei. Depinde, treningul e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lăsat eu în libertate. Furam, făceam, lucram ca o fadromă, dar nu-i lăsam de izbeliște. „Mă uit la desene. La Tom și Geri“ - Constantin Valentin Capul lui mare cu mustață a vrut 2 cartușe Viceroy, 2 plicuri par avion, adidași 42, pantaloni xl. A ucis un copil de 14 ani. Felix. I-a dat pietroaie în cap și i-a dat foc. A pus frunze de porumb deasupra. În urma lui Felix a rămas palatul din Jilava, chiar la intrare: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chiuvetă, bine, acum e ca un jgheab, nu ca o chiuvetă. E ceva din beton ca măsuța asta și la lateral e acoperită, să nu curgă apa jos. Pe jos e beton. E frig, dar asta suportăm, avem șlapi, papuci, adidasul, pantoful. Pachetul de țigări, bricheta, asta port, obiecte interzise nu port, de ce să mă implic degeaba. Nu-s prieteni ăia care te îndeamnă la rele. Prieteni, adică cineva cu care te poți înțelege, te poți ajuta. Deci să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încălțat și eu. În cartier, optzeci la sută sunt pușcăriași, nu e vorba cine e cel mai tare, e chestia de respect. Oamenii mă respectau că îi respectam. Că nu stăteam să iau o haină jegoasă pe mine și un adidas rupt în picioare. Aprecia că mă întrețineam, umblam frumos pe stradă, vorbeam frumos cu lumea, îi vizitam pe ai mei la pârnaie. Apreciau asta, că munceam de dădeam de mâncare și la gura mea și la ăia din pușcărie. Lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Luam de-a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost necesar. În rest, nu. Ca să zic așa, la botezul fiului meu, atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să-mi pâlpâie o luminiță între sinapse și l-am și vizualizat pe Herr Direktor, cu fața lui de corcodușă uitată pe plită, în patru labe, mișcându-și posteriorul în temenele, proptindu-se din când în când cu nasul de adidașii mei. Ajustez imaginea: îl pun să-și ridice și mâinile deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o slujbă și se va muta la Francistown s-o preia. Un alt orfan primise o pereche de adidași de la un donator suedez care le trimitea, din când în când, cadouri. Era cel mai bun alergător din orfelinat și acum va putea participa la competiții. Apoi se lăsă tăcerea, iar Mma Potokwane se uită plină de speranțe la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
permit să-ți bați joc de mine. Ce v-am făcut eu vouă, cu ce v-am supărat? Nu vreau să rămân! Descuie ușa, trebuie să plec, o să raportez! Vă dau toți banii care îi am, soldele până la avansare, blugii, adidașii, Mihai îți dau geaca, știu că-ți place, este nouă, și ghetele, își dau tot ce am. Costin, te-am ajutat mereu, îți scriu teza, roagă-i să mă lase în pace. Bogdane, îți fac toate plantoanele. Vlade, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-o pe Adriana cum a privit-o lung pe cealaltă fată, a părut că vrea să răspundă ceva, dar apoi s-a răzgândit și a spus doar: — Am înțeles perfect. Imediat după aceea blonda cea furioasă s-a răsucit pe adidașii ei Puma și a plecat nervoasă. În cele din urmă, Adriana a început să zâmbească, după care le-a observat pe Emmy și Leigh care o priveau din sala de studiu. — Ați văzut și voi? a întrebat Adriana oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
privire curioasă. — De ce? S-a întâmplat ceva? Emmy s-a concentrat din răsputeri să nu se înece și a spus: Nu fii caraghioasă! Bineînțeles că nu. Mă cunoști doar... Kevin și-a terminat cafeaua, apoi și-a legat șireturile la adidași. — Izzie, iubito, o fi Emmy frumoasă, dar îmi închipui că pe Jorge îl interesează mai multe cele între 18 și 25 de ani. Au! Emmy reproduse conținutul acestei conversații prietenelor ei care, până termină ea de povestit, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru ca să te contrazic. Da’ dacă era așa de bine atunci, de ce schimbarăm placa În optzecișinouă? Nu era mai bine să stăm dracului potoliți și să ne vedem de grătarele noastre cu mici? Aplecându-se să-și lege șiretul desfăcut de la adidașii Veer, achiziționați din piață, Sandu Șpriț ridică ochii și surâde. Bă, și dacă nu vroiam noi să schimbăm placa o schimbau alții și ne dădeau cu ea În cap. Că Yalta, că Malta, nici nu mai contează. Așa a fost
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
s-a mutat mai la periferie, a zis că vrea aer curat... Gore, ești un fraier, te-am făcut! Nice, mă, alt filozof, Nice. Gicu se bagă precum musca În lapte. Sigur Îl chema așa? Poate era Naic - ăla cu adidașii - și nu știi tu să pronunți. Sandu introduce mâna În buzunarul de la piept al sacoului și scoate altă hârtiuță. Eu n-am memoria voastră - privește cu subînțeles către cei doi - vin cu tema făcută. Nice a zis În felul următor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
s-a făcut o milă mare de el atunci când am auzit. Bă, e greu la Cotroceni, cine crede că e floare la ureche n-are minte. Te ia cu fiori... Sandu se apleacă pentru a-și lega un șiret de la adidas, apoi revine la poziția inițială, toarnă Încă un pahar și dă verdictul: Și ce dacă muncește, măi, Gicule, vroiai să doarmă? Nu e președinte? Putin s-a suit la manșă și a dat cu apă pe incendii, Băsescu e mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Jude Law, dar nu i se putea tăgădui faptul că avea un zâmbet grozav. Părul negru îi era cam ciufulit, avea ochi de un albastru neobișnuit și se îmbrăcase oarecum neglijent, în blugi, un tricou rock’n’roll și niște adidași vechi. Dar arăta cool, ca majoritatea băieților din LA. Apoi, mai purta ochelarii ăia ca de profesor, pe care, uneori, și-i împingea spre șaua nasului. Era un pic bronzat, de-ai fi zis că făcuse surfing sau așa ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești. Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona decât de ce se întâmpla foarte aproape de noi cu planul de oțel al combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]