3,016 matches
-
si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută, Cu flori de tei mi-l împletește, C-o adiere-mi spune: uită, uită! Iubește teiul! El flori înmiresmate-ți dăruiește. Și în parfumul dulce-al florilor de tei, Încă te mai aștept și-n gând te am, Însă iubite, lacrima din ochii mei, ... Citește mai mult Te mai așteptTe
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
tristețe si-amăgire.Când vântul cald și dulce-adie,Iar frunza tremură încetișor,Iubite, brațul tău culcuș să-mi fiePivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul părul mi-l sărută,Cu flori de tei mi-l împletește,C-o adiere-mi spune: uită, uită!Iubește teiul!El flori înmiresmate-ți dăruiește.Și în parfumul dulce-al florilor de tei,Încă te mai aștept și-n gând te am,Însă iubite, lacrima din ochii mei,... II. VOI PĂSĂRI CĂLĂTOARE, de Margareta
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
copii care mergeau spre rai, Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe banca sub cireș în brațe mă țineai, Petalele cădeau în păru-mi de mătase, Tu le-adunai în palmă
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
copii care mergeau spre rai,Pornind în doi, dar într-o singură ființă.Natura delicată îmbrăcase haine noi,Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași,Chiar și copacii înfloreau doi câte doi,Privind spre cer, la albii nourași.La cea mai mică adiere de zefirCireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delirși-albinele-și făceau căsuțe în culori.Pe banca sub cireș în brațe mă țineai,Petalele cădeau în păru-mi de mătase,Tu le-adunai în palmă, apoi le
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
În dorința de a o păstra, Eva, harnică și gospodină din naștere, le-a luat și le-a spălat înainte de a reveni la portul lor și le-a așezat pe niște crengi ale pomilor din jur. La cea mai mică adiere de vînt, cădeau pe jos fiind prea mici și atunci, spre a nu trebui mereu să le spele, fire inventivă, cu o minte ascuțită din naștere, cu un simț al observației foarte dezvoltat, văzând la Adam crenguța din față i-
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în rodul în pârg al dragostei de Dumnezeu. Misterele cu falduri albe
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
năvăli furios în mijlocul curții: - Piei, satano, și du-te învârtindu-te la cine te-a trimis! N-ai ce căuta pe locul unde Domnul și-a plecat privirea! Lângă el apăru Elena în cămașa de noapte ce-i flutura în adierea vântului dezvelindu-i coapsele frumos conturate. Ca printr-un miracol soțul își reveni din criza nervoasă și cu zâmbetul pe buze șopti: - Acum oare cine mă ispitește, făptura gingașă de lângă mine sau diavolul care mă trimite înapoi în dormitor... Femeia
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa ca pe un nor negru prevestitor de furtună și o prăvălește în apele gârlei. În acele momente de dezmăț diavolesc credincioșii își continuară procesiunea până în zori, apoi mulțumiți de biruință, cu ajutorul Împăratului Ceresc, se retraseră
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ca lui Leonid Dimov, „să sar Raiului ulucii, din greșeală, căutându-mi papucii.” Eram la a doua tinerețe, bătusem pe muchie 30 de ani în care incursiunile mele coregrafice erau doar sporadice și - vai! - bahice. Nu prevedeam nimic din morfologia adierii pe care trupul meu noduros o poate încerca dansând. Vreme de 30 de ani am dansat ca un derbedeu: mă bâțâiam pe ritm, comiteam regicid maimuțărind moonwalk-ul lui Michael Jackson sau țopăitul-semnătură al lui McHammer. Înțelegeam dansul mai degrabă în
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
simt și ce se știe, Tac când fac ce nu se poate spune. Nu trăiesc o viață de poveste; Sufăr, râd, visez, mai scriu o carte... Am convingerea că omul este Călătorul clipei către moarte. Viața-i scurtă, ca o adiere, Zilele ‒ mici cupe, în care bei Porții de otravă și de miere, Fără să înțelegi de ce le iei. I-am gustat otrava cu plăcere, Uneori, la miere-am făcut nazuri... N-am să iau, când plec, nici-o avere, ... Citește mai
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
ce simt și ce se știe,Tac când fac ce nu se poate spune.Nu trăiesc o viață de poveste;Sufăr, râd, visez, mai scriu o carte...Am convingerea că omul esteCălătorul clipei către moarte.Viața-i scurtă, ca o adiere,Zilele ‒ mici cupe, în care beiPorții de otravă și de miere,Fără să înțelegi de ce le iei.I-am gustat otrava cu plăcere,Uneori, la miere-am făcut nazuri...N-am să iau, când plec, nici-o avere,... XXI. ACESTE TIMPURI
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - Și chiar cum
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
se ivesc ogoare:Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei,Se-agită și vibrează la orice adiere;Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei -Își scutură parfumul de poame și de miere.Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă,Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi -Și chiar cum
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
cu tine și fără tine. Din țărână ai venit, și în țărână te întorci este certitudinea sacră de care nimeni nu trebuie să se îndoiască. În viața asta ai fost om, în alta poate ești pom, pasăre, moleculă de apă, adiere de vînt, sau doar țărână ce îi hrănește pe alții mai norocoși. Ce rămâne în urma ta, te întrebi ? Ce ai lăsat, doar amintiri de care rudele, prietenii, admiratorii tăi își vor aduce aminte un timp., apoi te vor uita și
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
meu pleacă în explorare spre adâncul universului avid de a descoperi taine alteori mă pierd pe aripi de gând învăluite-n umbre adânci abisale pribegind pierdută în visare mă lovesc uneori de imagini și umbre mă înfioară abia ca o adiere-n oglindă firul unui gând palid care-și face cărare căutându-și făgașul scrutând în întuneric să distingă contururi născute din visări le-ntretaie cărarea un profil cunoscut ce surâde enigmatic nedumeririi lor amintindu-le că se știu din uitare
OMUL CE-MI DORISEM SĂ FIU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384958_a_386287]
-
Autorului Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale
POEM DE IUBIRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385058_a_386387]
-
târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei, dar te voi cauta prin cărți, să-ți simt adierea și parfumul de sub teiul cu flori, ca ochii mei. Cărțile din bibliotecă le voi pune-n mulți saci, sunt prea mari, grele să le șterg praful gros, voi păstra și citi doar, Odă de Eminescu, căci ,,nu credeam să-nvăț
POEM DE IUBIRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385058_a_386387]
-
Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VIOARA. ating gânduri în noaptea albă dintre lacrimi găsesc doar vise rătăcite suspin printre frunzele lumii triste reverberații pășesc în gând mângâiat de roua dimineții tresare iarba în adieri de ieri,de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se sting gânduri, curg clipe amețite de mângâierea unui cânt. a mai rămas doar o vioară ce zace
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea, își strânse vălul de mătase, Deschid fereastra, las zorile să intre-n casă, Un fluturaș, se așeză pe mâna-mi tremurândă, Știu că ești tu iubire, cu aripa-ți plăpândă. O adiere de zefir, îmi alungă iubirea, Întinsei mâna, urmărindu-l cu privirea, Însă, făcându-i-se milă, la mine se întoarse, Pe-obrazul meu în lacrimi, el se așezase, Apoi, se-opri în palma mea fierbinte, Îl mângâiai și îi șoptii
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi vrut să mai fi spus dar am plecat departe, în apus m-am dus și m-am tot dus cădeau idei de unde
PAȘI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385048_a_386377]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > METAMORFOZĂ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Deschis-au îngerii pe ram bobocii, Cântându-le sfios lumină Cu adierea vieții lină, Trezit-au din al iernii vis cireșii... Coșmar de iarnă au uitat, și frigul, Își amintesc doar flori să fie, În primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne
METAMORFOZĂ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385063_a_386392]
-
copii care mergeau spre rai, Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe banca sub cireș în brațe mă țineai, Petalele cădeau în păru-mi de mătase, Tu le-adunai în palmă
IUBIRE-N SĂRBĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385124_a_386453]
-
strop de roua În potir albastru, Un ciob de stea... Un vânt, un zbor ratat. Eu am fost lut, Și mă întorc acasă, Să fiu o lacrima de cer, Un fulg de nea. Un cântec îngânat Pe la fereastra, O caldă adiere, Un ecou. Referință Bibliografica: Eu am fost lut / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
EU AM FOST LUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385176_a_386505]
-
se-odihnește lângă mare Și geana nopții tremură senină, Doar liniștea din valuri ne alină- Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnă Și soare revărsat în primăveri, La veșnicie astăzi ne condamnă, Dar timpul se ascunde-n adieri. Fără iubire nu am ști ce-nseamnă Să dezvelim magia unei seri. Referință Bibliografică: Iubirea mea nu poartă vină / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandra Mihalache
IUBIREA MEA NU POARTĂ VINĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385171_a_386500]
-
Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi vrut să mai fi spus dar am plecat departe, în apus m-am dus și m-am tot dus cădeau idei de unde
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]