1,730 matches
-
de insulină în lichidul amniotic încă din săptămânile 14-20. Hiperinsulinemia fetală este acompaniată de transferul crescut de nutrienți dinspre mamă spre făt, urmat de stimularea lipogenezei și anabolismului fetal, cu creșterea cantității de țesut adipos și splanhnomegalie. Sporirea masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase, ca și a cantității de glicogen din țesutul adipos. Splanhnomegalia, consecință a hipertrofiei și hiperplaziei celulare, afectează toate organele interne ale fătului (inimă, ficat, splină, țesut pancreatic, țesut adipos, glande adrenale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
Hiperinsulinemia fetală este acompaniată de transferul crescut de nutrienți dinspre mamă spre făt, urmat de stimularea lipogenezei și anabolismului fetal, cu creșterea cantității de țesut adipos și splanhnomegalie. Sporirea masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase, ca și a cantității de glicogen din țesutul adipos. Splanhnomegalia, consecință a hipertrofiei și hiperplaziei celulare, afectează toate organele interne ale fătului (inimă, ficat, splină, țesut pancreatic, țesut adipos, glande adrenale), cu excepția creierului ce rămâne normal. Tendința copiilor mamelor diabetice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
dinspre mamă spre făt, urmat de stimularea lipogenezei și anabolismului fetal, cu creșterea cantității de țesut adipos și splanhnomegalie. Sporirea masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase, ca și a cantității de glicogen din țesutul adipos. Splanhnomegalia, consecință a hipertrofiei și hiperplaziei celulare, afectează toate organele interne ale fătului (inimă, ficat, splină, țesut pancreatic, țesut adipos, glande adrenale), cu excepția creierului ce rămâne normal. Tendința copiilor mamelor diabetice de a fi mai grei și mai lungi decât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase, ca și a cantității de glicogen din țesutul adipos. Splanhnomegalia, consecință a hipertrofiei și hiperplaziei celulare, afectează toate organele interne ale fătului (inimă, ficat, splină, țesut pancreatic, țesut adipos, glande adrenale), cu excepția creierului ce rămâne normal. Tendința copiilor mamelor diabetice de a fi mai grei și mai lungi decât media pentru vârsta gestațională și sex devine clinic manifestă după săptămâna 28 de sarcină. Această constatare, asociată cu observația că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
Proteină C reactiva este produsă în ficat alături de alți markeri ai inflamației (fibrinogen, amiloidul A), sinteză fiind stimulată de citokine proinflamatorii ÎL-6, ÎL-1β, TNF? care la rândul lor provin din: macrofagele activate, peretele vascular (endoteliul și celulă musculară netedă), țesutul adipos. Peretele vascular mai produce și ICAM1 (intercellular adhesion molecule), VCAM1 (vascular cell adhesion molecule), P-selectina, E-selectina, al căror nivel plasmatic se corelează cu nivelul CRP (134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează la nivelul hepatocitului sinteză de CRP fapt dovedit prin nivelele crescute de CRP la persoanele obeze (166). Freeman și col..(66) au arătat într-un studiu pe 5248 de barbati
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
decât de tulburările glucidice (115). Este un cunoscut inductor al adipogenezei (169). Funcțiile TNF-? sunt în mare parte legate de răspunsul imun și proinflamator (40, 53, 97, 104, 105, 107, 106, 192, 226). Are însă o relație specială cu țesutul adipos unde participă în diferențierea preadipocitelor către adipocitele mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
Are însă o relație specială cu țesutul adipos unde participă în diferențierea preadipocitelor către adipocitele mature (169). În ultimii ani TNF-? a fost implicată în complexă relație dintre obezitate, insulinorezistența și T2DM ( 7, 52 186, 188, 230). În adevăr țesutul adipos al obezilor produce cantități mari de TNF-?. El este hiperexprimat (up-reglat) în mușchi și adipocite la persoanele obeze versus normoponderale, fiind important mediator al insulinorezistenței premergătoare T2DM (67, 188). Depleția organismului de TNF-? folosind anticorpi chimerici sau obținută la șoarecii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
din sarcina. Secreția crescută a acestei citokine nu se datorește hiperproducției în adipocite (așa cum am fi tentați să credem), ci producției crescute în placenta (119). 4.3. Interleukina-6 (ÎL-6) ÎL-6 este o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât se știe că insulină este un imunostimulator puternic (26). Producția de ÎL-6 poate afecta metabolismul lipidic din celulele musculare, după cum și lipidele tisulare (în special din țesutul adipos), reprezintă o sursă majoră de ÎL-6 și probabil de receptori solubili pentru ÎL-6 care pot fi determinați în sânge (154). Interesant de notat că ÎL-6 este exprimat și în celulele β pancreatice, fără a se cunoaște încă semnificația fiziologica sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
al PĂI-1 poate fi reprezentat de trigliceridele plasmatice. S-a demonstrat că alături de trigliceride și lipoproteina A poate determina creșterea sintezei de PĂI-1 de către celulele endoteliale (24). Corelația lui cu obezitatea viscerala sugerează importantă insulinorezistenței în explicarea modificărilor fibrinolizei, celulele adipoase fiind o importantă sursă de PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
PĂI-1. De altfel între PĂI-1, adipozitatea viscerala, insulinorezistența și hiperinsulinism există o bună corelație. Toate tulburările metabolice din sindromul rezistenței la insulină (insulinemia, IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu nivelul plasmatic al PĂI-1. Țesutul adipos visceral și cel subcutanat abdominal au rol în creșterea PĂI-1 plasmatic, fiind o sursă importantă de PĂI-1, în schimb obezitatea ginoidă (țesut adipos femural în exces) nu se corelează cu nivelul plasmatic al PĂI-1 (142). Creșterea nivelului plasmatic al PĂI-1
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
IMC, raportul talie/șold, trigliceridele, si HDL colesterolul) se corelează puternic cu nivelul plasmatic al PĂI-1. Țesutul adipos visceral și cel subcutanat abdominal au rol în creșterea PĂI-1 plasmatic, fiind o sursă importantă de PĂI-1, în schimb obezitatea ginoidă (țesut adipos femural în exces) nu se corelează cu nivelul plasmatic al PĂI-1 (142). Creșterea nivelului plasmatic al PĂI-1 s-a întâlnit atât la persoanele diabetice, la rudele de gradul I ale bolnavilor de diabet cât și la cei fără diabet dar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
insulinorezistența este că ambele reflectă o activare a sistemului imun, știut fiind că activarea sistemului imun produce un declin al sensibilității la insulină. S-a demonstrat că interleukina-6, factor important de diferențiere leucocitara, este produs mai ales la nivelul țesutului adipos, eliberarea sa fiind mai mare la obezi (152). Se poate deci presupune că ÎL-6, pe lângă creșterea numărului de leucocite, se asociază și cu insulinorezistența. Această constatare este sprijinită și de observația că polimorfismul unui singur nucleotid al genei ÎL-6 se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
pentoze (riboză și dezoxiriboză). Ocazional, pot apare și alte monozaharide (fig.7). Transportul monozaharidelor prin mucoasa intestinală se aseamănă, în unele privințe, cu transportul acestora și prin alte membrane, de exemplu, din sânge în diferite sectoare celulare (mușchi, ficat, țesut adipos etc.). Glucoza și galactoza, care pot fi transportate din intestin în sânge chiar împotriva gradientului lor de concentrație, beneficiază de un mecanism transportor activ, consumator de energie . Fructoza, manoza, xiloza, arabinoza, care nu beneficiază de un transport activ, trec în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
mai important transport este cel de tip “facilitator” (pasiv), independent de Na+. În această categorie au fost identificate cel puțin 5 clase de transportori numerotați de la 1 la 5 (tabel 2.2) (38). Principalele țesuturi insulino-dependente (ficatul, mușchiul și țesutul adipos) posedă un sistem de transport al glucozei accelerat de către insulină (38). Se pare că viteza maximă de transport a glucozei (Vmax) mediată de insulină se datorează creșterii numărului transportorilor de glucoză din membrana plasmatică a acestor celule și nu creșterii
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
molecule de glucoză iau naștere 38 de molecule ATP, cea mai mare parte (34 molecule) apărând în etapa fosforilării oxidative (fig. 9) 2.8. Glucidele ca rezervă energetică Deși forma obișnuită de depozitare energetică este reprezentată de trigliceridele din țesutul adipos, cantități mai mici de energie sunt înmagazinate și sub forma glicogenului care prezintă o serie de proprietăți fiziologice ce îi justifică existența (38). În primul rând, trigliceridele nu pot fi tot atât de rapid hidrolizate ca glicogenul. În al doilea rând, trigliceridele
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
este generată coenzima redusă nicotin-adenin-dinucleotidfosfat (NADPH). Aceasta este un cofactor esențial pentru sinteza de acizi grași (fig.13). Compușii pentozofosfați sunt transformați printr-o serie de reacții complicate către hexozofosfații inițiali sau către sinteza de nucleotide. Gradul lipogenezei în țesutul adipos este direct legat de funcția șuntului HMP. Oxidarea glucozei pe această cale este puternic stimulată de insulină. 2.9.3. Glicogenogeneza În perioada postprandială, când disponibilitatea de glucoză este mai mare decât consumul periferic, o parte din glucoză este depozitată
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
potențial aterogen. Aceste anomalii explică incidența crescută a complicațiilor vasculare la pacienții diabetici. 2. Obezitatea, aparent cea mai frecventă tulburare a metabolismului lipidic, se întâlnește în proporție de până la 80% din cazurile de T2DM. 3. Eliberarea acizilor grași din țesutul adipos poate induce un grad de insulinorezistență la nivelul ficatului și țesutului muscular prin competiție cu metabolizarea glucozei. Excesul de acizi grași liberi (AGL) inhibă utilizarea periferică a glucozei, stimulând secreția insulinică. Se pare că în T2DM, AGL nu stimulează suficient
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
entero-hepatic). O cantitate mică din produșii digestiei intestinale a lipidelor pătrund în organism prin sistemul portal hepatic. Aceștia sunt acizi grași inferiori (C4, C6). 3.7. Stocarea lipidelor Cantități mari de grăsime sunt stocate în două țesuturi din organism: țesutul adipos și ficatul. Funcțiile principale ale ficatului în ceea ce privește metabolismul lipidelor sunt: (1) desfacerea acizilor grași în compuși ce pot fi utilizați ca sursă energetică; (2) sinteza de tigliceride în principal din glucide și într-o măsură mai mică din proteine și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
bolii, pacientul prezintă frecvent hepatomegalie, prin încărcare grasă, obiectivabilă clinic și ecografic. Bioptic, depozitele de grăsime sunt impresionante și scad în mare măsură prin optimizarea controlului glicemic. Mecanismul acestei tulburări ține de profunda deviere a fenomenelor metabolice fiziologice (38). Țesutul adipos este adesea denumit depozitul de grăsime, sau grăsimea de rezervă. Celulele adipoase sunt fibroblaști modificați, capabili să stocheze trigliceridele pure în proporție de până la 80-95% din volumul lor. Depozitele de trigliceride suferă un proces continuu de remaniere, timpul de înjumătățire
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Bioptic, depozitele de grăsime sunt impresionante și scad în mare măsură prin optimizarea controlului glicemic. Mecanismul acestei tulburări ține de profunda deviere a fenomenelor metabolice fiziologice (38). Țesutul adipos este adesea denumit depozitul de grăsime, sau grăsimea de rezervă. Celulele adipoase sunt fibroblaști modificați, capabili să stocheze trigliceridele pure în proporție de până la 80-95% din volumul lor. Depozitele de trigliceride suferă un proces continuu de remaniere, timpul de înjumătățire fiind de 2-3 zile. Celule adipoase pot, de asemenea, să sintetizeze cantități
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
grăsime, sau grăsimea de rezervă. Celulele adipoase sunt fibroblaști modificați, capabili să stocheze trigliceridele pure în proporție de până la 80-95% din volumul lor. Depozitele de trigliceride suferă un proces continuu de remaniere, timpul de înjumătățire fiind de 2-3 zile. Celule adipoase pot, de asemenea, să sintetizeze cantități foarte mici de acizi grași și trigliceride din glucide, această funcție suplimentând-o pe cea de sinteză hepatocitară. Catabolismul trigliceridelor la acizi grași implică tot un proces de hidroliză mediat de lipazele adipocitare. În
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în condiții de repaus este de aproximativ 15 mg/dl, reprezentând 0,45 g din totalul acizilor grași plasmatici. Turn-over-ul AGL este foarte rapid, la fiecare 2-3 minute jumătate din cantitate fiind înlocuită cu o cantitate egală provenită din țesutul adipos. În condițiile creșterii ratei de utilizare celulară a grăsimilor în scop energetic, nivelul seric al AGL crește de 5 până la 8 ori. Acest fenomen se întâlnește în special la pacienții diabetici (insuficiența sau ineficiența insulinei) și în inaniție (deficit de
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
mirosul caracterisic întâlnit în cetoacidoze (inclusiv în cetoacidozele de foame). 4. Enzimele metabolismului lipidic 4.1. Lipoprotein lipaza (Lipoprotein lipase, LPL) Lipoprotein lipaza aparține familiei lipazelor, alături de lipaza pancreatică și cea hepatică. Enzima este puternic exprimată la nivelul inimii, țesutului adipos, mușchiului scheletic, rinichiului, glandei mamare și în macrofagele peretelui arterial (11), și înregistrează nivele mai scăzute în ficat (celule Kupffer și posibil hepatocite) (10), glanda adrenală și creier (45, 47, 57, 80). Expresia LPL poate fi reglată de multipli factori
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]