3,667 matches
-
tematică și afectivă, secțiunea principală a întregului volum este fără îndoială aceea dedicată Mamei, al cărei portret din tinerețe apare în mod emblematic - și în chip de omagiu - pe coperta întâi, în memoria sa fiind dedicat întregul volum, cu o admirabilă formulă („Mamei mele Măriuca, din precaritatea mea spre veșnicia ei”). Această parte a volumului se poate intitula „Requiem la moartea mamei” și debutează ex abrupto cu însemnarea care înregistrează lapidar faptele: „Azi, 10 mai 2008, la ora 9,20 dimineața
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
am nimicit de bunăvoie în conținutul lui. Nu eu, ci Altcineva îmi purta mîna și mintea. Acum pot să spun doar atît: facerea lui m-a devorat, m-a desființat că Autor. Aleluia!”, notează Ioan Pîntea într-una din paginile admirabile ale jurnalului sau. Tot astfel va scrie, de exemplu, Slujba Mucenicului Atanasie, alături de un poem „frust și melancolic” despre Runcul părinților. În sfîrșit, poetul, asemeni duhovnicului, nu muncește, ci lucrează, pentru ca, iată, „în munca ești sclav; în lucrare ești serv
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
Sunt lecții frumoase în toată povestea asta, care trebuie citită ca un roman alcătuit dintr-o suită de poeme în proză. O poveste mongolă și africană, dar și o poveste himalayană. Scriitorii buni sunt niște Șeherezade. Andrei Mocuța e o admirabilă Șeherezadă, iar romanul său, cel pe care urmează să-l citiți: Șercan” (Petru M. Haș, în prefața cărții, O vacanță Zen).
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
spus Velea, arătându- mi-l, e casa academicianului Pippidi. Se referea la Dionisie Pippidi, marele elenist, tatăl celui care a scris cartea dedicată Bucureș tilor, despre care am înșirat aici câteva gânduri. Pe atunci, însă, autorul ei, reputatul istoric și admirabilul scriitor de azi, făcea primii pași în adolescență. Erată. În nr. 36 al R.L., p. 13, datarea corectă a scrisorii de la Constanța Buzea este 30 nov. 1970.
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau istorioarele de la azil, cele din parc, cu un tînăr al zilelor noastre nu anunță dramatismul pe care autorul îl aduce spre final. Nicidecum. Iar spectacolul mizează pe asul din mînecă al lui Schmitt, avînd mare grijă
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
editorul său, Mircea Eliade, scria: „Rareori o epocă a împrumutat cu mai multă bucurie, și mai firesc, idei, sugestii, formule și lozinci de la un singur om, care nici măcar nu s-a ostenit să țină socoteală de ele. Ar fi un admirabil exercițiu de critică istorică pentru cineva care s-ar hotărî să noteze, nu influențele exercitate de Nae Ionescu în spiritualitatea și politica românească în ultimii cincisprezece ani, ci împrumuturile, niciodată mărturisite, de metodă, de idei și soluții izolate, sau chiar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
spunea lui Vasile Băncilă, „nu e filozof“ și ale cărui idei le regăsea la Goethe, Spengler și la alți autori. Simultan, Zevedei Barbu a recenzat revista Izvoare de filosofie, apreciind cu entuziasm prelegerea naeionesciană Funcția epistemologică a iubirii drept un „admirabil model de realizare filosoficească“, dovedind o „puternică originalitate de perspectivă asupra problemelor discutate“. Încă de la prima recenzie, introductivă, Grigore Popa observă că publicarea cursurilor spulberă „legenda neagră“ a lui Nae Ionescu, pe care „invalizii inițiativelor personale în filozofie o întrețineau
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pe care o trăiesc doar când descopăr un om sensibil, capabil să înțeleagă trăiri nedeslușite de alții. Dar a reprezentat, în aceeași măsură, și o mare tristețe... Fii liniștită, nu este un reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în sufletele altora, atunci când au nevoie de înțelegere și de afecțiune... Tristețea care mi-a cuprins gândurile, declinul sufletesc în care mă aflu de ceva timp, ei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sau pseudojurnal?), prilejuite, presupun, de o iubire târzie. Este o supoziție, poate fiindcă mă gândesc și la alte cazuri, descifrate total sau parțial de istoria literară. Citeam undeva că Al. Odobescu se îndrăgostise de o tânără profesoară. Simțindu-se trădat, admirabilul scriitor s-a sinucis. Sau doar s-a speculat în acest sens. 21 Corespondența dintre Lucian Blaga și o poetă din Brașov ar duce la concluzia unei idile. În cazul lui V. Voiculescu, autor al Ultimelor sonete închipuite ale lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ignoră adevărul „pur și simplu”: de fapt a fost un moment sincer, spontan. Uneori cuvintele strică. Despicatul firului în patru atribuie sensuri neadevărate. P.H.L. continuă să „detalieze”, cum se zice. Profesorul R. „a simțit” (mai corect, a gândit) că sinceritatea admirabilă a Teodorei poate ascunde și un „Ai grijă ce faci cu mine! Responsabilitatea ce îți revine este mai mare decât crezi! Odată ce ai trezit femela adormită în ființa mea, ei bine! pe viitor ai cu adevărat o datorie. Ține minte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lagărului siberian!), sentimentul morții nu este atât de copleșitor, cel puțin în vis. P.H.L. are o intuiție remarcabilă: Eros este mai puternic decât Thanatos atâta vreme cât în viața Profesorului continuă să existe (chiar dacă acum se întâlnesc ceva mai rar) o „femeie admirabilă” precum Teodora. Ghicesc în meditațiile de mai sus și o nuanță pesimistă proprie, cred, scriitorului însuși, aflat la „vârsta a treia”, cu o bună parte din tinerețe consumată în acțiuni politice și intelectuale, după care au urmat războiul și „sejurul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
n-a mai fost alta"; iar suferința metafizică din Luceafărul, constă în faptul că Hyperion nu poate reface, prin unirea lui tu cu eu, unitatea primordială din preludiul creației, așa cum scrie Eminescu într-un fragment postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului de sus și a demiurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aproape nimic din ceea ce au făcut Villeroy 35, cardinalul d'Ossat 36 sau președintele Jeannin 37. Și totuși, cu toții au fost, în aceeași măsură ca și Sully 38, colaboratorii lui Henric al IV-lea. Geniul lui l-a descoperit ca admirabile "instrumente" capabile a aduce Franței pacea. Cardinalul d'Ossat se găsea la Roma, pentru a-l reconcilia pe rege cu Sfântul Scaun. Aceasta era o sarcină care se impunea guvernelor, în cazul unor discordii. El s-a ocupat și de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lăsăm câmp liber interpretărilor. Astfel, grație hegemoniei intelectuale exercitată de Franța asupra Europei în veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, limba franceză a devenit limbă diplomatică. Domnul Villemain, în prefața sa la "Dicționarul Academiei", a definit în mod admirabil ceea ce i-a asigurat limbii noastre acest nobil privilegiu: Caracterul esențial al limbii franceze, spune el, este tocmai ceea ce o face atât de adecvată afacerilor, științelor și vieții, este un caracter pe care ea nu-l poate pierde decât dacă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ordonate pe cadranul timpului. „E doar un joc, un joc mizerabil în capcana căruia am căzut.” Era singurul răspuns acceptat valabil la toate frământările căutărilor necontenite. Și timpul trecea, fără să-i pese câtuși de puțin de tensiunea așteptării mascată admirabil de o minte aparent atrofiată. La începutul toamnei se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi identitatea bărbatului a cărui prezență avusese efectul unui uragan asupra ei. Își impuse să-l
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dar nu găsesc lapte cu care să facă colosala brânză. Este mai bine s-o faci cu mâinile. Se oprește să scrie: "Scolastica este o vastă și frumoasă catedrală, în care toate problemele de construcție au rezultat în secolele de admirabilă întreprindere, dar făcută cu chirpici". Și continuă: Fii excentric, fiul meu, fii excentric cât poți, că mai încolo, înnoți pe uscat. Tonții care îl numesc extravagant pe cel de-alături, cât ar da să fie! Să nu te clasifice; fii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
eroii sau atunci când cântă înălțimea lor morală. În același timp, el este deosebit de preocupat de efectele scenice. Intriga, ca element dramatic, cu întorsăturile ei ingenioase și peripathia (peripețiaă - sunt invenții ale sale. Tot așa recunoașterea, prin care obține efecte scenice admirabil gradate, provocând multă încordare; prin aceste mijloace el va 50 influența hotărâtor dezvoltarea tehnicii dramatice de mai târziu 1. Din păcate, apelează și la artificii, adesea supărătoare - exemplu „deus ex machina” (apo mechanesă, mijloc prin care caută să dezlege nodul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Revolta, mânia se îmbină cu delicatețea simțirii, cu generozitatea și problemele de conștiință. La personajele lui Euripide, fatalitatea e în ființa lor, în pasiunile ce le determină acțiunile; aceste pasiuni sunt profund omenești, sunt lipsite de rigiditate, nu urmăresc grandiosul. „Admirabil cunoscător al sufletului feminin, Euripide arată că femeia în sălbăticia ei este mai capabilă de eroism decât bărbatul învestit cu toate puterile”, scria Liviu Rusu1. Autorului grec nu i se poate contesta lirismul, grația cu care eroinele sale împărtășesc publicului
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Județeană. Numai că Vasile nu știa. Totul, de fapt, se petrecea În imagi nația lui de adolescent trist. 5 Chiulise de la ultima oră (economie politică) și cobora pe Bulevardul Gării spre piața centrală a orașului. Uniforma de elev Îi venea admirabil În vara aceea plină de cireși văduvi de cireșe. Se Îndrepta senin către Zahanaua pieței, unde știa că se poate bea o cană de vin rece În liniște; acolo nimeni nu se uita la uniforma ta, era o ascunzătoare perfectă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
făcut obiectul unei delațiuni. Cornel Porumboiu alege un context minor, un caz fără însemnătate dezvăluind mecanismul puterii și relația problematică, perversă pe care aceasta o are cu cuvintele. Cuvintele decid totul, intuiție fundamentală pe care regizorul o pune în scenă admirabil, și nu știu unde am mai vazut acest lucru prezentat cu atâta acuratețe, fără rest. Anticlimactic, aproape șters ca pondere a acțiunii, pseudopolicier-ul lui Porumboiu sondează resorturile intime ale limbajului, iar personajele sunt fără cusur în malignitatea, indiferența sau abnegația lor. Sunt
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
a comentat, vineri seară, în emisiunea Agentul VIP a lui Cristian Brancu, în legătură cu relația pe care Andreea Marin o are cu fizioterapeutul turc, Tuncay Ozturk. "Nu mă bag în sentimentele ei și nu sunt împotriva unei religii monoteiste - sunt musulmani admirabili și așa-ziși creștini care sunt niște ticăloși, important este ca omul să fie om - dar pot să fac următoarea constatare: mi se pare ciudat că sute de ani fetele românce erau luate cu forța și duse la Stanbul (Istanbul
CV Tudor, mesaj "usturător" pentru Andreea Marin by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72227_a_73552]
-
o ușoară senzație de artificios. Dacă dispunem, în general, de antologii drastice de autor, de selecții tematice sau de opuscule generaționiste, e lesne de înțeles că, aici s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit și prin amprentă. Altfel spus, este vizată feminitatea, surprinsă în formele sale cele mai inedite și mai fermecătoare, în atitudini dominate de grație și delicatețe (ca în cazul primelor trei autoare) ori, dimpotrivă, învăluite în aureolă eroică, de
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată de un bun-simț al judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Edward, prinț de Wales, viitorul Rege Edward VIII (1936), care n-a stat la tron decât 9 luni, abdicând spre a se căsători cu faimoasa americană, de două ori divorțată, Wallis Simpson. Reginei-scriitoare îi plăcuse de el, desenându-i, un admirabil portret: "David este cel mai atrăgător băiat pe care l-am văzut vreodată; este o mică frumusețe cu fața lui încă copilăroasă, are un nas mic adorabil și părul de culoarea grâului copt, și este atât de drăguț având un
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos - puțin adus de spate, cu băgare de seamă, căutând...(...) Sintagmele de discurs: "dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează reflecția școlarilor căutători de adevăr, redau admirabil - prin reluarea lor obstinată - tatonările cercetării umane în real. Fascinant, continuând direct problematica poemului de mai sus, îmi pare un monolog la limita incoerenței, Din câte adevăruri. Alătur aceste două texte poetice plecând de la tema ce le este comună: adevărul
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]