2,458 matches
-
le moară și casa să le ardă și năvălesc unde le cade veste despre ceva. b) pronume și adjective pronominale relativ - interogative sau nehotărâte - Ba o știu eu de câte e în stare. Te cunosc eu câte parale faci. c) adverbe (așa) cum , precum, cât și ce adverbial - Eu te văd răpit de farmec cum îngâni.); Satul ar face mai bine dacă ar lăsa lucrurile așa cum sunt.; Acea culme înverzită o revăd precum o știu.; M-a luat groaza când am
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
știu.; M-a luat groaza când am trecut pe lângă el și l-am văzut cât e de mare. Nu l-ai văzut ce iritat era? „Propozițiile dublu subordonate simultan introduse prin conjuncția că, prin pronume sau adjective pronominale și prin adverbe au predicatul de obicei la modul indicativ; ele se pot construi și cu modul prezumtiv sau condițional - optativ”( Mă regăsesc în fiecare poezie, așa cum gândeam, simțeam și aș fi scris și eu pe atunci.) . Propozițiile introduse prin conjuncția să se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
poate fi considerată argument pentru o concluzie. (4) [P4] Cu cît un copil învață mai repede anumite lucruri [P4'], cu atît el este înarmat mai bine pentru a înfrunta viața. Această propoziție este construită pe articularea cantitativului CU CÎT alături de adverbul REPEDE și de comparativul MAI BINE folosit cu sens absolut. CU ATÎT creează un raport consecutiv între [P4] și [P4']. Ne interesează dinamica informativă a frazei prin situarea în perspectiva funcțională a cadrului. În poziția tematică a propoziției, regăsim următorul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
posibile variații. Din contră, trebuie văzut în această particulă "un cuvînt din discurs", un element de intensitate discursivă, care se sprijină pe o intensitate "pre-enunțiativă", în sensul că gradul de intensitate (eventual ridicat) nu este atribuit unui adjectiv sau unui adverb din categoria lui atît dei: această intensitate este raportată, citată prin atît dei, atribuirea fiind un act de discurs anterior enunțului început cu atît dei. Atît dei marchează pluralitatea vocilor în discurs; descrierea funcționării lui lingvistice trebuie să lase să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
prima frază a cuvîntului înainte. Prin "Începînd cu cea de-a unsprezecea ediție" ni se permite identificarea complementului circumstanțial ca temă proprie și numele predicativ "semestrial" ca remă proprie (ansamblul alcătuind partea rematică a frazei); în acest context, considerăm că adverbul "semestrial" aduce mai multe informații decît ediția (referent presupus a fi cunoscut de către cititorii care au avut, în 1988, catalogul celei de-a zecea ediții). Fie următoarea reprezentare: (1) Temă proprie Temă Trecere Remă proprie. Astfel, construirea primelor rînduri din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
îl numește "perioadă": "Perioada este o unitate de enunțare a cărei membri sau componenți (frastici) se află în raport de dependență" (1988, p. 6). De fapt, frazele acestei treceri alcătuiesc un întreg, raporturile dintre ele fiind marcate prin forme anaforice, adverbe și conjuncții de coordonare. Prin urmare, structura periodică din (2) poate fi reprezentată astfel: Această schematizare explică asocierile din cadrul perioadei. Componentele care figurează pe același nivel (pe aceeași linie orizontală) fac parte din același rang ierarhic. Ierarhizarea enunțurilor arată că
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
finală a secvenței inserate și întoarcerea la [l] a acestei secvențe și a celei de prim nivel: auditoarea ar putea considera povestirea încheiată pe când este vorba doar de închiderea secvenței inserate "n-am terminat". Pn4 [m] = Rezolvarea este marcată de adverbul BRUSC. Pn5 [n] = Situația finală este subliniată de IATĂ și PE SCURT. Pn Ω [o] = Evaluarea finală dialogată. 3.3 Eterogenitatea compozițională a unei fabule de La Fontaine (5) LUPUL ȘI MIELUL Dreptatea celui tare mai strașnică s-arată, cum veți
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca, în anumite circumstanțe, să nu poată fi aplicate; întotdeauna trebuie să lăsăm loc pentru o eventuală non-aplicare a regulilor de inferență sau chiar pentru o respingere 25. Cu alte cuvinte, chiar dacă informația dată-argument aduce cu sine PROBABILUL sau VEROSIMILUL (adverb modal al posibilității) concluzia este posibilă în cadrul unei restricții sau a unui contra-argument (NUMAI DACĂ). Pe scurt, schema de bază a argumentației este o punere în relație a informațiilor date cu o concluzie. Această punere în relație poate fi implicit
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
deoarece în limba română nu există nici un cuvânt cu înțeles de sine stătător cu forma ma, neexistând, deci, posibilități de confuzie; în cazul altor ortograme, care au în limba română forme omofone cu valori morfologice diferite (substantive, pronume, prepoziții, verbe, adverbe etc.) este absolut necesar să explicăm scrierea lor, care se scriu într-un cuvânt; mă refer la ortograme de forma : i-a, s-a, l a, s-au, s-ar, c-ar, ne-am, vi-e, v-ar, că-i
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
următoarele forme: personal impersonal 1. pronume personale eu/tu el/ea 2. persoana gramaticală persoana I/persoana a II-a persoana a III-a 3. timpul verbal nu toate timpurile trecute sînt posibile toate timpurile trecute 4. deixis: pronume indicative adverbe de loc adverbe de timp acesta, aceștia aici/acolo azi, mîine acela/aceia în acel loc în acea zi a doua zi 5. cuvinte și aspecte emoționale Of! (absent) 6. cuvinte și aspecte conotative: o adresare, un ordin, o întrebare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
impersonal 1. pronume personale eu/tu el/ea 2. persoana gramaticală persoana I/persoana a II-a persoana a III-a 3. timpul verbal nu toate timpurile trecute sînt posibile toate timpurile trecute 4. deixis: pronume indicative adverbe de loc adverbe de timp acesta, aceștia aici/acolo azi, mîine acela/aceia în acel loc în acea zi a doua zi 5. cuvinte și aspecte emoționale Of! (absent) 6. cuvinte și aspecte conotative: o adresare, un ordin, o întrebare te rog (absent
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aceștia aici/acolo azi, mîine acela/aceia în acel loc în acea zi a doua zi 5. cuvinte și aspecte emoționale Of! (absent) 6. cuvinte și aspecte conotative: o adresare, un ordin, o întrebare te rog (absent) 7. verbe și adverbe modale care indică nesiguranța vorbitorului poate (absent) Cînd semnalele situației de limbaj personale se referă la situația de limbaj a naratorului, avem de-a face cu un narator perceptibil (N1(p)). Cînd semnalele se referă la situația de limbaj a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
k). Nu avem nevoie de h) pentru a ajunge la această concluzie. În i) citim "ar putea", unde semnalul modal indicativ al incertitudinii "ar putea" a fost combinat cu un verb pozitiv orientat spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
semnalul modal indicativ al incertitudinii "ar putea" a fost combinat cu un verb pozitiv orientat spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală slabă, "probabil", este un indiciu al situației personale de limbaj. În i), j) și k) găsim, în comparație cu h
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
orientat spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală slabă, "probabil", este un indiciu al situației personale de limbaj. În i), j) și k) găsim, în comparație cu h), un număr de semne ale situației impersonale de limbaj, pentru că propoziția descrie discursul indirect
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
anticipări îndeplinirea este sigură, în altele nu este sigură. Această distincție suportă adaptări cînd sînt întrebuințați termenii "anunț" și "aluzie". Anunțurile sînt explicite. Atenția se îndreaptă spre faptul că acum sîntem preocupați de ceva care va avea loc mai tîrziu. Adverbe precum "mai tîrziu" și verbe precum "a aștepta" sau "a promite" sînt folosite în text sau pot fi adăugate în mod logic. Aluziile sînt implicite. O aluzie este, pur și simplu, un germen a cărui forță germinatoare poate fi observată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Curiozitatea și intensitatea senzațiilor de "prima dată" justifică, în aceste împrejurări, abundența prezentării. La nivelul unei scene, durata fabulei și durata povestirii sînt, în mare, identice. Este util să arătăm de ce o asemenea coincidență nu poate fi calificată cu alt adverb decît "în mare". Majoritatea scenelor abundă în retroversii, anticipări, fragmente non-narative cum ar fi observațiile generale, sau secțiuni atemporale cum ar fi descrierile. Este de înțeles aceasta, o dată ce observăm că o scenă cu adevărat sincronică, în care durata fabulei coincide
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sugera, astfel, trecerea unei anumite cantități de timp implicată, astfel încît descrierile nu constituie o pauză reală, ci o scenă. Acea scurgere a timpului este indicată de un verb de percepție de obicei, a vedea susținut în multe cazuri de adverbe de timp: mai întîi, mai apoi, în cele din urmă, toate sugerînd trecerea timpului, chiar dacă toate celelalte arată că nu poate fi vorba de trecerea timpului. Pauza, astfel, este tăinuită. În narațiunea modernistă, pauza este adoptată pe față. Multe romane
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
surprinde și divulgă doar dispoziția contemplativă a celui care urmărește, frunză cu frunză, căderea Îndelungă și oarecum păsuitoare a coroanelor. Dar, În economia Întregului poem, această rezervă este amendată iremediabil de acea linie drastică de demarcație pe care o instituie adverbul restrictiv cu carencepe versul al doilea: de-acum... Ce s-a-ntîmplat de fapt? Ce lucru dezatruos și irevocabil ne semnalează soarele - ivit brusc Întreg În fereastră? Paradoxal, vizibilitatea soarelui, În ciuda denotației sale tonice, optimiste, vitale, a atins un apogeu nedorit. Cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dar, dincolo de cele două, se strecoară și un alt fir al nostalgiei: Îmbătrînirea și pieirea iremediabilă a satului cu prispa lui, de pe care, ca o consolare, mai puteai asculta o vreme greierii. Merită remarcată și funcționarea ireproșabilă a celor două adverbe: atît și doar. Ele sînt de fapt cele care surdinizează și prin asta amorsează implozia poemelor. Sensul lor este de restrîngere drastică, de delimitare, dar și cu o nuanță de degradare și pervertire a lucrurilor pe care le califică. Vorbind
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
subtil calitatea. Ceea ce este, nu este doar mai nimic, ci, atît cît este, nu mai este ceea ce a fost. Ele mustesc de intenții și sugestii și suplinesc astfel un Întreg discurs, pe care Îl fac inutil și neavenit. Cele două adverbe devin un fel de dispecerat al sensului poemelor. Orice vibrație semantică a celorlalte cuvinte este controlată, marcată și modulată de radarul lor vigilent. Și aurul, și poveștile poartă stigmatul și patina declinului. Cum am scris poemul Scrierea unui haiku poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
GÎndindu-mă mai bine, am schimbat Însă cu În sală care, deși concretizează mai puțin, evită aluzii prea Înguste la condiția elevului, dar păstrează ideea de Închidere nedorită. Mi-a plăcut apoi să accentuez, folosind jocul de cuvinte prezenți/absenți și adverbul și pentru a compromite total Înțelesul prezenței: În sală, și cei prezenți / sînt tot absenți. Ultimul vers merita o schimbare. Și pentru a elimina un verb inutil, și pentru a augmenta absența, mergea mai bine: cu totul absenți. Analiza finală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
că "urmărirea puterii nu este făcută pentru îndeplinirea aspirațiilor morale; ci acestea din urmă sunt folosite pentru a facilita acapararea puterii" (1942:18). Chiar și oamenii de stat mai moderați sunt în general lipsiți de temperanța necesară. Notăm absența unor adverbe precum "adesea", "frecvent" și chiar a lui "de obicei" în afirmația lui Kennan, citată mai sus, conform căreia considerațiile non-morale "trebuie lăsate să triumfe". Tot astfel, Mearsheimer, pe aceeași pagină unde susține că instituțiile "au doar o importanță marginală" o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În ceea ce privește cazurile de la, de pe, Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație stabilește scrierea lor separată. Tot la fel sunt simplificate lucrurile și pentru dinspre, despre, dinaintea, dintre, deasupra, dedesubtul, care se scriu într-un cuvânt. Corectez permanent pronunțarea unor pronume și adverbe și atrag atenția elevilor că se scrie i și se pronunță inesilabic la sfârșitul unor cuvinte: aceeași, același, însuși, înseși, iarăși, totuși. Posibilitatea prevenirii greșelilor de scriere este determinată de rapiditatea cu care copiii sesizează propriile greșeli, de dezvoltarea capacității
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Desigur că odată și odată i-a venit o idee. Desigur că ideea i s-a părut miraculoasă. Atunci a început să și-o realizeze". Ceea ce face ca acest raționament să devină "argument inductiv prin ficțiune" este reiterarea anaforică a adverbului de certitudine. Ea accentuează discrepanța între situația reală (lipsa de talent) și cea imaginată, fiind, în acest caz, marca unei ironii subversive. Plauzibilul ficțiunii (certitudinea vocației scriitoricești) contrastează hilar cu realitatea: o carte scrisă "în stil analfabet (...) care vrea să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]