554 matches
-
coeziunii limbajului politic se numără: * elipsa verbală, constând în suprimarea unor semne verbale exprimate anterior și ușor decodabile; * folosirea conectorilor discursivi: conjuncții, adverbe și locuțiuni adverbiale, cu funcție transfrastică; * utilizarea proformelor, cu funcție anaforică, respectiv cataforică (pronume, adverbe și locuțiuni adverbiale care, fie reiau o informație exprimată anterior, fie o anticipează); * prezența deicticelor; * unitatea sistemului pronominal; * omogenitatea exprimării modurilor și timpurilor verbale; * întrebuințarea conjuncțiilor (copulative, disjunctive, coordonatoare); * practicarea formele de reiterație (paralelisme, anafore); * recurența repetarea unor structuri verbale, de dimensiuni variabile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Epifora procedeu retoric care constă în repetarea aceluiași cuvânt sau expresii la sfârșitul unor propoziții succesive. h) Acumularea procedeu retoric care face legătura între structuri care prezintă asemănări sintactice și semantice parțiale. Conectorul argumentativ reprezintă "un morfem (conjuncție, adverb, locuțiune adverbială) care articulează două enunțuri ce intervin într-o strategie argumentativă unică"155. Conectorii se clasifică în funcție de mai multe criterii: 1. în funcție de inserția discursivă, conectorii sunt de două tipuri: introductori de argumente (de altfel, chiar, dar) și introductori de concluzie (deci
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
așteptat forma de nominativ. O veche funcție a ergativului a fost deci înlocuită printr-o funcție a nominativ−acuzativului, așa-numitul pacient al propozițiilor ergative devenind obiect în propozițiile de tip nominativ−acuzativ. Multe apariții ale acuzativului (obiect sau complement adverbial) pot fi explicate printr-o structură ergativă în vechile limbi semitice, în care acuzativul, în locul absolutivului, a fost forma nemarcată (Müler 1995: 264). Trecerea de la morfosintaxa acuzativă la cea ergativă este strâns legată de dualismul sensurilor verbale; nu se știe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu are comportament omogen (Levin și Rappaport Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Analiza acestor patru clase de verbe din perspectiva teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) conduce la observația că primele două clase au comportament inacuzativ, descriind o mișcare direcționată, clasa (c) are comportament oscilant, în funcție de prezența unui grup prepozițional/adverbial care să indice direcția, iar clasa (d) are comportament inergativ, mișcarea fiind nedirecționată (în plus, și atelică) și imposibil de asociat cu un grup delimitator (*Ion a hoinărit până acasă). Holmer (1999) propune un alt tip de analiză pentru verbele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ion e plecat are o citire care subliniază continuitatea: Ion a plecat și nu s-a întors; în acest context, verbul a pleca descrie mai degrabă continuarea unei stări. Diferența de tip aspectual se poate verifica prin adăugarea unor modificatori adverbiali: Ion a sosit ieri/de ieri în oraș Ion e sosit de ieri în oraș *Ion e sosit ieri în oraș. Între cele două variante există și diferențe de comportament morfosintactic: forma cu a avea nu permite intercalarea altor elemente
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile kartvelian (sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ôl, cuvânt cu etimologie incertă și fără paralelisme extrabiblice. El desemna împărăția morților localizată în special în partea de jos a lumii, sub pământ, după cum o arată, fie unele verbe („a coborî”, „a cădea” în še’ôl), fie unele expresii adverbiale („în jos”, „dedesubt”) utilizate în relație cu še’ôl. Še’ôl-ul era închipuit ca locuința definitivă a morților, de unde nimeni nu se mai putea înapoi. Un alt termen, frecvent și probabil utilizat înaintea precedentului, este ’ereș, „pământ”, înțeles într-o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
hežs (3.1.5.1.); - adjectiv + substantiv: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), ho mónos theós (3.2.1.4.2.); - adjectiv + substantiv în genitiv însoțit de un atribut: prÄtótokos pásQs ktíseÄs (3.2.2.6.7.); - adjectiv + locuțiune adverbiala: prÄÎtos kaì s...ț eis tòn aiÄÎna, prÄÎtos kaì s...ț metà ta¤ta (3.1.4.2.); - substantiv + adjectiv: theòs zÄÎn (3.1.3.2. și 3.2.1.3.1.), theòs aiÀnios (3.1.4.1.), theòs ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în italiană, adjectivul din prima poziție se află într-un stadiu intermediar de substantivizare, păstrându-și parțial caracteristicile de adjectiv, fapt dovedit, pe de-o parte, de realizarea acordului cu N2 și, pe de altă parte, de acceptarea unor adjuncți adverbiali: mult stimata de profesoară, ușor coruptibilul de parlamentar. În limba română, adjectivul din poziția N1 nu poate apărea la diverse grade de comparație, în timp ce în spaniolă el acceptă într-un sens limitat categoria comparației: el muy estupido de mí, el
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
planches,/ je le sens déjà [...]. (Le chêne) (Poncet, 1996 : 38) Dans la traduction de Paul Villard, le premier vers, par să longueur, crée un déséquilibre du rythme typographique. En plus, on remarque l'erreur grammaticale (la présence inutile du pronom adverbial " y ") et le manque de logique (" îl me semble sentir déjà ") sur lequel est construite la version de ce traducteur. Nous avons identifié dans la même traduction beaucoup de situations similaires de suppression de vers, plus ou moins graves.1363 Parfois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1978 : 179) je ferme leș paupières embrassant avec elles, en secret, ton icône dans mes yeux (La nuit) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 77) L'analyse comparative nous relève une inégalité sémantique entre leș deux versions, inégalité provoquée par l'emploi de la locution adverbiale " en secret ", équivalent de l'adverbe " tainic " dans la traduction de Veturia Drăgănescu-Vericeanu. La traductrice est fidèle à să décision, le moț " secret " se retrouvant maintes fois dans să version : " tainele " " leș secrets " ; " a lumii taină " " le secret du monde
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
rolul de a sugera relațiile „cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul”. O versificație liberă de orice constrângere ajută magistral la Închegarea acestei atmosfere. Două procedee de versificație sunt caracteristice pentru poemul „Gorunul”: ingabamentul și enumerația realizată cu „și” având valoare adverbială. Prin cele două procedee, cadența are o curgere lentă, cu Înălțime de ton egală, fără ridicări sau coborâri spectaculoase. Șoapta versurilor potențează aura de mister În care se implică automat receptorul. Versurile au un număr foarte diferit de picioare metrice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective, în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții) - Știi, Mario, de ce te-am adus? Ascult, Măria-ta. Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem vecini. Ce, mă, n-ai dormit ieri? Unde-i lupul, moș Mihai? Ei, jupâneasă dragă, asta nu pot face. Cum te cheamă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
apreciază că „adjectivul uimit, invariabil, are valoare de adverb și determină exclusiv verbul privea; adjectivul decolorată determină același verb, raportându-se însă, în același timp, prin acord, și la pronumele ea, subiect eliptic al propoziției: este un adjectiv cu funcție adverbială” (art. cit., p. 100). După ce constată că adjectivele de tipul celor de mai sus au fost privite în diverse feluri în gramatica românească, Gh. N. Dragomirescu arată că „numele consacrat, în gramatica limbii latine, întrebuințării adverbiale a unui adjectiv (care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
un adjectiv cu funcție adverbială” (art. cit., p. 100). După ce constată că adjectivele de tipul celor de mai sus au fost privite în diverse feluri în gramatica românească, Gh. N. Dragomirescu arată că „numele consacrat, în gramatica limbii latine, întrebuințării adverbiale a unui adjectiv (care rămâne variabil) este de obicei cel de ,,atribut predicativ” întrucât, prin dubla lui funcție gramaticală, el reprezintă în propoziție un cuvânt predicativ - adică exprimă, mai mult decât predicatul gramatical, ceea ce se comunică în propoziție” (art. cit
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
prin dubla lui funcție gramaticală, el reprezintă în propoziție un cuvânt predicativ - adică exprimă, mai mult decât predicatul gramatical, ceea ce se comunică în propoziție” (art. cit., p. 101). De aceea autorul propune ca și în gramatica limbii române adjectivele întrebuințate adverbial (exemplu: el vine trist și gânditor), precum și substantivele precedate de prepoziția ca prin care se exprimă calitatea obiectului (exemplu: a venit! ca responsabil ) să fie numite atribute predicative, cu precizarea că „atributul predicativ... nu trebuie înțeles ca un atribut în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
nu ca o determinare atributivă, ci predicativă. O astfel de determinare, fără ca să fie, după formă, predicat, conține totuși de regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ constă în faptul că el nu se articulează niciodată,” spre deosebire de atributul propriu-zis, care nu poate determina pronumele personal și demonstrativ decât ca apoziție articulată: El, fericitul, a văzut și s-a bucurat. Pe acela, fericitul etc. Atributul predicativ (adjectivul adverbial) se raportează la subiectul sau obiectul propoziției fără condiția articulării: El (acela) a privit fericit. Pe el (acela) l-am văzut fericit. Aceeași diferență morfologică se marchează și când, prin inversarea topicii (în poezie), adjectivul adverbial stă înaintea predicatului: Eu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
etc. Atributul predicativ (adjectivul adverbial) se raportează la subiectul sau obiectul propoziției fără condiția articulării: El (acela) a privit fericit. Pe el (acela) l-am văzut fericit. Aceeași diferență morfologică se marchează și când, prin inversarea topicii (în poezie), adjectivul adverbial stă înaintea predicatului: Eu, desculță și flămândă limba mi-o iubesc și mi-o aud. sau stă, în același timp și înaintea subiectului: Zgomotoși copiii vin. Vom observa că, în cazul când zgomotoși ar fi atribuit pur și simplu al
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în aceeași funcție, trebuie să aibă ca regent nominal substantivul sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. Când gerunziul se raportează la numele (pronumele) subiect, el poate fi: sau exclusiv circumstanțial, dacă are topică adverbială: Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând . sau exclusiv atribut, dacă urmează, ca un adjectiv, după numele subiect: Dar mai presus de toate cele fii un om slăvind viața fericită. „Pentru ca un gerunziu atributiv să fie predicativ trebuie
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acest caz, din urmă, gerunziul are o legătură determinativă cu acțiunea verbală fie prin continuitate fortuită: vorbește râzând, fie prin una cauzală: merge șchiopătând. Pe de altă parte însă, în: Văd lumina lucind, gerunziu atributiv lucind are și un sens adverbial, exprimând o circumstanță care oglindește nu o însușire directă a acțiunii verbale - ca în: privesc clipind - ci una a obiectului direct al acțiunii predicative ,,relevată” de aceasta. De aceea este un gerunziu atributiv cu un accent predicativ. b) Adjectivul, mai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
siluite. Toți ciulinii pe cărare fug, cuprinși de panică. A venit ca responsabil de secție. Când gerunziul atributiv care determină un regent în acuzativ obiect direct este urmat de compliniri, el își pierde accentul predicativ, deoarece complinirile îi atenuează valoarea adverbial și-i accentuează pe cea atributivă: Venea din ochi lăcrimând pe câmpi alergând. În analiza școlară, gerunziul nu trebuie analizat decât sau ca circumstanțial, când are topică adverbială, sau ca atribut simplu (fie că determină imediat numele subiect, fie numele
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de compliniri, el își pierde accentul predicativ, deoarece complinirile îi atenuează valoarea adverbial și-i accentuează pe cea atributivă: Venea din ochi lăcrimând pe câmpi alergând. În analiza școlară, gerunziul nu trebuie analizat decât sau ca circumstanțial, când are topică adverbială, sau ca atribut simplu (fie că determină imediat numele subiect, fie numele (pronumele) obiect direct, ca atribut predicativ). De exemplu: Ca circumstanțial (de mod): Vedeam oile plângând, câinii tot lătrând. „Topica adverbială a gerunziului circumstanțial se subînțelege ușor chiar în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
analizat decât sau ca circumstanțial, când are topică adverbială, sau ca atribut simplu (fie că determină imediat numele subiect, fie numele (pronumele) obiect direct, ca atribut predicativ). De exemplu: Ca circumstanțial (de mod): Vedeam oile plângând, câinii tot lătrând. „Topica adverbială a gerunziului circumstanțial se subînțelege ușor chiar în condițiile inversiunii poetice: Pe-un nor de aur lunecând, a zânelor Crăiasă venea. - adică: Crăiasa venea lunecând pe-un nor de aur. Ca atribut: Urmând după un substantiv în N.: Auzi, mândro
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]