1,128 matches
-
într-o stare gata de îndrăgostire. Un sentiment de încîntare îl deschidea, îl pregătea pentru cineva care nu era acolo. Tînjea și era neliniștit de absența unei persoane pe care s-o țină în brațe și căreia să-i șoptească afectuos, a unei persoane care să-l îmbrățișeze la rîndul ei și să-i vorbească drăgăstos. Plecă din cameră și merse în grabă pe un coridor întunecat, spre sunetul muzicii și al vocilor din spatele unei uși. împinse ușa și rămase clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te crezi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l pe el și... (ezită și-l privi o clipă pe Gosseyn-Ashargin) pe alte persoane să comploteze împotriva mea sub protecția ei, ea și-a interzis orice drept pe care l-ar fi avut pentru a face apel la partea afectuoasă a caracterului meu. Urlă definitiv: - Puteți fi siguri că eu nu desemnez comisii de anchetă ca să nu le iau apoi în seamă sugestiile. Și ca să fiu precaut, pentru a fi sigur că Gorgzina nu mă va pune în fața unei dileme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că privilegiul de a mă afla la masa regală mă încântă în mod deosebit. Mă întreb dacă este o avansare sau o corvoadă. Gosseyn - Ashargin nu răspunse. Se gândea la corpul lui Gilbert Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întîlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întîmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul ei care o vreme m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize. În alte împrejurări i-aș fi râs în nas. Atunci, însă, ideea mi s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc la laborator, la Laura, a cărei lipsă o simțeam chiar în acele condiții, fiindcă puterea fără plăcere nu valorează mai mult decât o zdreanță de lux. ― Domnișoară, i-am strigat din ușă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mai suportam ironiile. Îmi venea chiar s-o pun la punct. "Cum îți permiți...?" Dar o iubeam, nu-mi era ușor să renunț. ― Și chiar vrei să-ți fac analizele? mă întrebă Laura, pe un ton de data aceasta afectuos. O înduioșase probabil perplexitatea în care mă găseam. ― Da... Eram atât de zăpăcit încît nu știam cum să reacționez. "Femeia asta..." mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: "e prea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dîndu-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acest om viu și un instinct formidabil, ca un val, mă aducea alături de el, cu un fel de încăpățânare oarbă. Nu m-am trezit cu adevărat decât o dată cu rechizitoriul tatălui meu. Transformat de roba lui roșie, nici cumsecade și nici afectuos, gura lui viermuia în fraze nesfârșite care ieșeau fără încetare din ea ca niște șerpi. Și am înțeles că el cerea moartea acestui om în numele societății și că cerea chiar să i se taie capul. E adevărat, el nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a sfințit pământul cu munca la catedră și, când a fost cazul, a și luptat pentru apărarea Țării cu granițele amenințate dinspre toate punctele cardinale”, a devenit personaj de roman epistolar. Iată cum, din schimbul de scrisori cu stil rafinat, afectuos, între tânărul locotenent și Mia, logodnica, devenită apoi soția autorului, rezultă pagini ce redau atmosfera din România anilor 1940 - 1941: „Alexandru - îți scriu din câmp, având ca masă de scris porthartul pe care îl sprijin pe genunchi... Mia - Ploieștiul nostru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clamă o coală. Dragă Gus Levy, Am fost șocați și foarte grav afectați la primirea scrisorii alăturate. Timp de treizeci de ani am fost un debușeu credincios al mărfii voastre și de asemenea am avut întotdeauna cele mai calde și afectuoase sentimente pentru firmă. Poate că îți aduci aminte de coroana pe care ți-am trimis-o la moartea tatălui tău, coroană pentru care nu am făcut nici o economie. Și acum voi fi scurt: după multe nopți nedormite, am dat originalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care o duc. Îmi place neorînduiala, Îmi place neliniștea“. Nu avea Încă de-a face cu ceea ce cărțile de psihiatrie numesc destinul inexorabil al melancolicului. Pentru a-și face curaj să termine cartea, recitise cîteva din scrisorile emoționante și afectuoase pe care i le trimisese René Char către sfîrșitul vieții, mai ales cea În care Îi spunea: „Stărui pe lîngă zeițele și zeii pădurii să binevoiască să-ți fie alături la scrierea viitoarei tale cărți“. Oare de ce tatăl lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știe la școală că era fiul unui scriitor: profesorii nu scăpau niciodată ocazia de a le semnala acest fapt celorlalți elevi, ai căror tați erau adesea mai bogați decît tatăl lui, dar mai puțin inteligenți, mai puțin cultivați, mai puțin afectuoși cu copiii lor și, În fond, ce e un farmacist sau un bijutier În fața unui scriitor? În fața unui scriitor care mai era, În plus, și scriitor catolic? În fața unui om care primise În casa lui un arhiepiscop căruia toată familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și o soție, iar el alcătuiește vioi o Sfîntă Treime din aceste trei femei: nu mi-a vorbit niciodată despre acest lucru, Îl descopăr În cărțile lui, și nu e nevoie să citesc printre rînduri. La adăpostul unor pompoase declarații afectuoase făcute soției și copiilor, el creează din orice un univers magic În care toate rolurile sînt interșanjabile, mama lui devenind sora lui, soția devenind maică-sa, copiii devenind prieteni, copiii prietenilor devenind propriii lui copii, Dumnezeu fiind un fiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu noi orele de catehism și, totodată, pe cele de gimnastică. De Îndată ce se făcea frumos afară, lua toată clasa În grădină. MÎțișorii galbeni ai molizilor, florile trandafirii de ciuboțica-cucului, firișoarele de iarbă, buburuzele și musculițele erau purtătorii unor necontenite mesaje afectuoase pe care ni le trimitea Domnul. În veșmîntul ei alb cu o cruce albastru cu roșu pe piept, doamna Marie-Isaure ne cerea să ne punem mîinile pe umeri și să ridicăm alternativ brațele. Ne arăta fiecare mișcare cu puțina dexteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sa familie. Se mai spunea, de asemenea, că era unul dintre cei mai buni profesori din lume. Aveam paisprezece ani cînd am devenit elevul lui, iar acum, după patruzeci de ani, Încă mă mai gîndesc la el cu cea mai afectuoasă admirație, cuvinte de care nu fac de obicei risipă. Ne Învăța greaca, latina, franceza, geografia și istoria. M-a pus să Învăț pe de rost primul cînt din Iliada. În limba greacă! Le propunea elevilor să țină orele În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu taică-su“. Descoperisem, la cincizeci de ani după Freud și, spre deosebire de el, fără prea mari eforturi intelectuale, conceptul complexului lui Œdip inversat: tatăl este, la fel de mult ca mama, obiectul dorințelor inconștiente, libidinale, agresive, primare, subterane - și, aș adăuga eu, afectuoase - ale fiului. Poate că ar trebui să pun la loc În cartea mea o frază pe care am scos-o: „Pe toată durata copilăriei mele, am fost Îndrăgostit de tata“, dar am avut dreptate s-o elimin. E dulceagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
traumatizează. Frica de mama devine intolerabilă. Avusesem cumva și eu dorințe de soiul ăsta, de a scotoci prin burta mamei pentru a extrage un penis patern sîngerînd? În poza În care, stînd În brațele mamei, am privirea vioaie și expresia afectuoasă a unui teckel, meditam cumva să-i scot mațele? La urma urmei, de ce nu? Tendințele mele sadice În plină explozie! Degeaba Îmi cercetam amintirile, nu găseam nimic feroce. Nu Încercasem s-o supun pe mama la chinuri. Eram așadar normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mult. De fiecare dată când se Întâlneau Încerca să fie drăguț, dar pe măsură ce trecea timpul și nu obținea ce Își dorea, Începea să-și arate adevărata față. — Știu că și tu ai nevoie de multă dragoste, spuse ea cât de afectuos putu, și sper să o găsești cândva, cumva... Îți mulțumesc, zise el, de parcă În ființa lui s-ar fi deschis o rană, deși În același timp părea În mod ciudat incitat. M-am purtat cât am putut de bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
păsa, voiam s-o facem Înainte, zise ea frivol, mângâind aerul cu mâna. Dar el a insistat să-mi protejeze onoarea. Totul era minunat. Până am ajuns la vila lui imensă, exact ca a ta. Tatăl lui mi-a zâmbit afectuos, m-a invitat la el În birou, nu eram decât noi doi, și m-a implorat să nu mă căsătoresc cu fiul lui. Mi-a promis că va avea grijă de mine, financiar vorbind, că-mi va asigura studiile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să ne ducă până acolo. Doamne, nu știu ce să fac, zise Desert Rose, nu am bani de taxi până În Bel Air, ai putea tu să... — Sigur că da, vino, aș vrea să te bucuri și tu puțin de L.A., zise Kitty afectuos. Dar Desert Rose nu putea Închide Încă telefonul. — Trebuie să-ți povestesc ceva despre Charlie, spuse ea neutru. — Pot să te rog un lucru? zise Kitty, simțind cum Îi crește enervarea, ca o lavă fierbinte, gata să explodeze. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rece și schimba subiectul. Desert Rose abordă altă strategie, invitând-o pe Kitty să vorbească despre Matthew, dar Kitty Îi răspundea monosilabic. — Te-ai simțit bine aseară cu Matthew? — Da. Ne-a părut rău că n-ai venit, zise Kitty afectuos. — Unde ați fost? — La un restaurant italienesc din Beverly Hills. Nu era suficient; Încercă ceva mai mult. — Deci, te-ai epilat pe picioare? Întrebă Desert Rose cu un surâs afectat. — Da, zise Kitty, cu ochii Închiși. — Și cum e? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]