2,785 matches
-
a reliefa valoarea lor defensivă individuală (1933/1987), iar la A. Freud se constată aceeași rezervă. În schimb, am citat câteva dintre numeroasele cercetări din ultimii ani dedicate impactului pe care-l are susținerea socială asupra sănătății fizice și mentale. Afilierea nu figurează în DSM III-R (1987/1989) dintr-un motiv pe care lucrarea îl și precizează: apărările în mod obișnuit adaptate nu sunt citate la capitolul despre mecanismele de apărare. DSM-IV (1994/1996) a avut o altă opțiune: o rubrică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și precizează: apărările în mod obișnuit adaptate nu sunt citate la capitolul despre mecanismele de apărare. DSM-IV (1994/1996) a avut o altă opțiune: o rubrică specială a fost dedicată apărărilor de nivel înalt, din rândul cărora face parte și afilierea. Exempletc "Exemple" Există mai multe moduri de a recurge la afiliere când avem nevoie de susținere. Altfel, putem căuta sprijinul celorlalți: - în mod spontan, încercând să-i găsim în jurul nostru pe cei care ne pot ajuta, asculta: părinți, prieteni, colegi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
capitolul despre mecanismele de apărare. DSM-IV (1994/1996) a avut o altă opțiune: o rubrică specială a fost dedicată apărărilor de nivel înalt, din rândul cărora face parte și afilierea. Exempletc "Exemple" Există mai multe moduri de a recurge la afiliere când avem nevoie de susținere. Altfel, putem căuta sprijinul celorlalți: - în mod spontan, încercând să-i găsim în jurul nostru pe cei care ne pot ajuta, asculta: părinți, prieteni, colegi; - prin ceea ce-am putea numi afiliere cu ajutorul comunității; - datorită unor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de a recurge la afiliere când avem nevoie de susținere. Altfel, putem căuta sprijinul celorlalți: - în mod spontan, încercând să-i găsim în jurul nostru pe cei care ne pot ajuta, asculta: părinți, prieteni, colegi; - prin ceea ce-am putea numi afiliere cu ajutorul comunității; - datorită unor grupuri de sprijin alcătuite din persoane care au trăit o experiență de stres identică. Afilierea spontană este la îndemâna oricui, în orice moment, cu condiția ca în anturajul persoanei în dificultate să se găsească, evident, cineva care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să-i găsim în jurul nostru pe cei care ne pot ajuta, asculta: părinți, prieteni, colegi; - prin ceea ce-am putea numi afiliere cu ajutorul comunității; - datorită unor grupuri de sprijin alcătuite din persoane care au trăit o experiență de stres identică. Afilierea spontană este la îndemâna oricui, în orice moment, cu condiția ca în anturajul persoanei în dificultate să se găsească, evident, cineva care să o asculte. Este ceea ce Hanus (1994) numește ajutor informal de proximitate. Această formă de afiliere nu este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de stres identică. Afilierea spontană este la îndemâna oricui, în orice moment, cu condiția ca în anturajul persoanei în dificultate să se găsească, evident, cineva care să o asculte. Este ceea ce Hanus (1994) numește ajutor informal de proximitate. Această formă de afiliere nu este întotdeauna posibilă dacă, în mod întemeiat sau nu, persoana în dificultate se teme că va fi respinsă în caz că ar împărtăși altcuiva experiența pe care o trăiește. Excluziunea care lovește adesea persoanele bolnave de sida este una din dramele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu, persoana în dificultate se teme că va fi respinsă în caz că ar împărtăși altcuiva experiența pe care o trăiește. Excluziunea care lovește adesea persoanele bolnave de sida este una din dramele actuale care anulează orice încercare de a recurge la afiliere. „Cel mai rău este că nu pot vorbi cu nimeni”, se plânge Jérôme, care este seropozitiv (Thomé, 1990). În schimb, o tânără aflată în aceeași situație își exprimă ușurarea că a putut să se confeseze și să le vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sunt, ceea ce mă liniștește. Asta îmi dă, în plus, o altă dimensiune în ochii prietenilor. Pentru mine este foarte important să pot împărtăși experiența trăită, să pot împărți greutatea pietrei de moară ce-mi atârnă de gât” (Ruffiot, 1990). Numim afiliere cu ajutorul comunității posibilitatea de a găsi un sprijin în grupul social, care a organizat și aproape că a instituționalizat această susținere în timpul unor perioade dureroase ale existenței umane: boala, apropierea morții, decesul unei persoane dragi. Vizitarea bolnavilor a fost întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bolnavul este identificat cu Hristos: „Ceea ce faceți unuia dintr-acești frați ai Mei, Mie îmi faceți. (...) Bolnav am fost și M-ați cercetat”. Dincolo de orice scop religios, grupurile de vizitatori ai spitalelor le aduc bolnavilor sprijinul lor, facilitându-le astfel afilierea, chiar dacă „prezența voluntarilor constituie o formă de înlocuire temporară, dar niciodată una totală, cu excepția cazurilor de izolare extremă” (Gauvin și Régnier, 1992). De asemenea, asistarea muribunzilor se realizează tot mai des de echipe formate special în acest sens, întrucât cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
seară, trebuie să dureze cel puțin o săptămână. Asistarea persoanelor îndoliate aflate în dificultate începe să fie pusă în aplicare și în Franța, dar deocamdată este departe de a corespunde nevoilor (vezi Hanus, 1994). În cele ce urmează vom descrie afilierea într-un grup de sprijin. De câțiva ani încoace, a devenit ceva frecvent ca persoanele care au trăit sau trăiesc o situație stresantă să dorească să împărtășească din experiența lor altor persoane, aflate în circumstanțe similare. Există grupuri în care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în asemenea grupuri care, de altfel, sunt închise observatorilor exteriori din partea cărora subiecții s-ar putea aștepta la reacții de superioritate sau judecăți critice. Să mai notăm că grupurile din spitalele psihiatrice funcționează pe același principiu. Al doilea exemplu de afiliere într-un grup de sprijin aparține domeniului psihiatriei și se înscrie în cadrul curelor colective de somn puse la punct și descrise de H. Faure (1958). Șase-șapte paciente urmează împreună, timp de trei săptămâni, o cură de somn în „apartamentul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
descrise de H. Faure (1958). Șase-șapte paciente urmează împreună, timp de trei săptămâni, o cură de somn în „apartamentul pentru dormit”, loc special amenajat într-o secție de psihiatrie. Pe lângă alte caracteristici ale tratamentului, accentul este pus pe tipul de afiliere, care recuperează aici sensul său etimologic de „intrare într-o familie”. Pacientele regăsesc o „dependență de tip parental” cu medicul și infirmiera și leagă între ele relații de tip „fratern”. Aceste legături între paciente capătă, pe timpul curei desfășurate fără contact
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în comun emoțiile conflictuale de moment, se miră de somnul lor și de visele avute, comentează amintiri din copilărie care le revin în minte (...), își citesc împreună scrisorile”. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism: a te îndrepta spre ceilalți pentru a căuta consolare este altceva decât a le oferi un ajutor. DSM-IV (1994/1996), care are grijă să opereze distincția între cele două mecanisme, desemnează afilierea în termenii următori: „Individul se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme de apărare" Afilierea diferă de altruism: a te îndrepta spre ceilalți pentru a căuta consolare este altceva decât a le oferi un ajutor. DSM-IV (1994/1996), care are grijă să opereze distincția între cele două mecanisme, desemnează afilierea în termenii următori: „Individul se întoarce spre semenul său pentru un ajutor sau un sprijin, ceea ce implică o împărtășire a problemelor cu celălalt, dar nu și asumarea unor responsabilități în legătură cu acestea”. În realitate, această distincție e mai puțin clară decât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
însemna pentru acesta, într-un fel, a înceta să mai existe, întrucât nu se poate vorbi nici de „națiune, nici de părinți de schimb”. Devotamentul față de comunitate înseamnă deci autoprotecție, conservarea „legăturii” care te unește cu ceilalți și care permite afilierea în caz de dificultate. Există și un alt domeniu în care afilierea și altruismul sunt strâns legate - acela al militantismului. Boitard (1994) notează că unul dintre motivele succesului de care se bucură militantismul rezidă în faptul că el este o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu se poate vorbi nici de „națiune, nici de părinți de schimb”. Devotamentul față de comunitate înseamnă deci autoprotecție, conservarea „legăturii” care te unește cu ceilalți și care permite afilierea în caz de dificultate. Există și un alt domeniu în care afilierea și altruismul sunt strâns legate - acela al militantismului. Boitard (1994) notează că unul dintre motivele succesului de care se bucură militantismul rezidă în faptul că el este o sursă de satisfacții individuale. Indivizii se regăsesc într-o ambianță călduroasă și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sursă de satisfacții individuale. Indivizii se regăsesc într-o ambianță călduroasă și trăiesc plăcerea de a se simți „în familie”, faptul de a fi împreună constituind, fără îndoială, principalul mobil al acestor reuniuni. O altă apropiere poate fi stabilită între afiliere și refugiul în reverie. Lucrul pare totuși paradoxal, câtă vreme ultimul mecanism este definit în DSM-IV (1994/1996) ca o apărare ce se substituie relațiilor umane. Este, într-adevăr, de netăgăduit faptul că visul constituie o activitate individuală. Visăm despre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
oferi afecțiune și protecție. A. Freud (1936/1993), care s-a ocupat mult de acest tip de fantasmă, evocă o reverie diurnă în episoade, trăită de un copil, în care acesta punea în scenă 22 de persoane: un grup de afiliere numai bun (în Sandler, 1985/1989)! Deși este clasată în DSM-IV (1994/1996) ca mecanism de apărare, afilierea poate fi apropiată de strategiile de coping, constituind în acest caz o strategie conștientă. Paulhan et al. (1994) includ în chestionarul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evocă o reverie diurnă în episoade, trăită de un copil, în care acesta punea în scenă 22 de persoane: un grup de afiliere numai bun (în Sandler, 1985/1989)! Deși este clasată în DSM-IV (1994/1996) ca mecanism de apărare, afilierea poate fi apropiată de strategiile de coping, constituind în acest caz o strategie conștientă. Paulhan et al. (1994) includ în chestionarul lor de evaluare a coping-ului mai mulți itemi ce țin de căutarea susținerii sociale: - itemul 5: „am vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
am ținut pentru mine) emoțiile”; - itemul 17: „am discutat cu cineva ca să aflu mai multe în legătură cu această situație”; - itemul 32: „am acceptat simpatia și înțelegerea cuiva”; - itemul 31: „am încercat să nu mă izolez”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Afilierea ocupă un loc important într-o situație patologică specială: fobia. Pentru fobici, prezența celuilalt constituie o apărare fără de care ei nu pot înfrunta situațiile sau obiectele fobogene. Celălalt devine astfel un obiect contrafobic, având un efect benefic în privința angoasei. Prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Prezența reconfortantă a celuilalt și mai ales disponibilitatea sa de a asculta sunt indispensabile pentru ca persoane puternic traumatizate (victimele unui atac, ale unor acte teroriste sau luări de ostatici) să-și poată controla traumatismul, evitând astfel sechelele de durată. Dar afilierea în sine poate fi patologică? Ea este probabil patologică prin exces sau absență. Dacă, așa cum afirmă Memmi (1979), „nevoia de ceilalți, care începe încă din copilărie, ne însoțește de la naștere până la moarte”, înseamnă că unii nu se pot desprinde niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sănătatea lor, se confesează ore în șir auditorului suficient de răbdător încât să nu „contraatace” vorbind despre propriile-i griji (ceea ce este totuși cea mai bună strategie de a scăpa de plângerile interminabile!). Contrariul este și el posibil. Studiind respingerea afilierii de către anumiți indivizi aflați în perioada de doliu, Bowlby (1980/1984) o atribuie în special unor experiențe infantile perturbate: dacă în copilărie au fost respinși sau au trăit experiențe de separare dureroase, mai târziu ei vor avea tendința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
identitate, de integritate și de autonomie a lumii interne. „Ea șdistanțaț poate fi, într-adevăr, singurul mijloc pentru ca subiectul să evite apariția unor mecanisme arhaice de identificare proiectivă și introiectivă” (Brusset, 1988). Câteva cercetări au arătat că, în anumite circumstanțe, afilierea poate avea consecințe dăunătoare. Un studiu al lui Mechanic (1962) privind studenții care se pregătesc pentru un examen a arătat că aceia care se izolează de colegii lor par mai puțin stresați decât ceilalți (în Bruchon-Schweitzer și Dantzer, 1994). Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui Mechanic (1962) privind studenții care se pregătesc pentru un examen a arătat că aceia care se izolează de colegii lor par mai puțin stresați decât ceilalți (în Bruchon-Schweitzer și Dantzer, 1994). Fără îndoială că rolul protector al fugii de afiliere poate fi atribuit efectului de contagiune al unui grup anxios. Nevoia de afiliere care-i determină pe imigranții de aceeași naționalitate să se grupeze în aceleași imobile sau cartiere, deși îi poate ajuta să suporte mai bine greutățile exilului, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că aceia care se izolează de colegii lor par mai puțin stresați decât ceilalți (în Bruchon-Schweitzer și Dantzer, 1994). Fără îndoială că rolul protector al fugii de afiliere poate fi atribuit efectului de contagiune al unui grup anxios. Nevoia de afiliere care-i determină pe imigranții de aceeași naționalitate să se grupeze în aceleași imobile sau cartiere, deși îi poate ajuta să suporte mai bine greutățile exilului, poate să afecteze în mod negativ integrarea lor în țara de adopție dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]