1,915 matches
-
cu tine... Oare, câte, fapte le-ai făcut cel mai bine, Și trupul îți arde, mă întreb ce-ascunzi De mine, de lume, când genele-s uzi? Minciuna-i promisă-n timpane desfunzi Din toate, ce ești, un nimic, te afunzi, Cruzimea o muști ca din fructul oprit... O parte din mine, Dumnezeu m-a dorit. E ultima noapte la pace te-ndemn Războiul purtat în tine-i blestem De-ar fi să dispară pământul...din lemn Ti-aș face o
ÎN CER... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349458_a_350787]
-
dorința spre lucrurile sensibile”[23]. Și astfel viața omului pătimaș devine o fugă disperată după plăcere și, în același timp, o fugă de durere, fugă care îl îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și de propria lui fire și îl afundă tot mai mult în multe păcate și diferite patimi. Biruitor și învingător fiind asupra păcatului și morții Mântuitorul nostru Iisus Hristos face posibilă trăirea duhovnicească în Biserică de către cei renăscuți în El prin Sfintele Taine. Însă, pentru a trăi o
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
calea îndepărtării de Dumnezeu”.[30] Omul educat de către mass-media este de fapt omul cel vechi, rob al păcatului, care își caută mângâierea în plăcerile păcătoase și este prins în cercul vicios al fugii după plăcere și al fugii de durere, afundându-se tot mai mult în păcat. 5. Despre mass-media care subminează trăirea duhovnicească Mass-media este o imensă provocare pentru creștinul sincer, doritor de viață duhovnicească. Dacă, pentru a trăi duhovnicește, creștinul întărit de har trebuie să-și asume nevoința luptei
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
putea-o face!” Privi însă valurile... iar unul mai înalt îi atinse genunchii. Privi cu atenție apa și unduirile ei și descoperi în mișcarea undelor ceva înșelător și nesigur. Se clătină ușor și frica pusese stăpânire pe el și se afundă încet în valuri, însă avusese senzația că se afla într-o mlaștină în care nu te mai poți mișca. Îl cuprinsese un fel de paralizie și încet, încet se afundă în vâltoare, dar învățătorul îl apucase de mână la timp
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
clătină ușor și frica pusese stăpânire pe el și se afundă încet în valuri, însă avusese senzația că se afla într-o mlaștină în care nu te mai poți mișca. Îl cuprinsese un fel de paralizie și încet, încet se afundă în vâltoare, dar învățătorul îl apucase de mână la timp, întrebându-l de ce se îndoise în inima sa? Realiza acum că îndoiala adusese cu ea frica și din cauza fricii se afundase în apă. Acum din nou simțea acea îndoială care
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
cuprinsese un fel de paralizie și încet, încet se afundă în vâltoare, dar învățătorul îl apucase de mână la timp, întrebându-l de ce se îndoise în inima sa? Realiza acum că îndoiala adusese cu ea frica și din cauza fricii se afundase în apă. Acum din nou simțea acea îndoială care-i spunea că exista posibilitatea ca învățătorul să nu se fi putut salva singur atunci în grădina Ghetsimani, însă acest lucru era exclus dacă Iisus era fiul lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
se făcu frică, lui, care spusese tuturor în mai multe rânduri, că nu-i este frică de nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
oase de om. Pythonul te înjunghie și te îmbărbătează. Uneori se preface în vacă și moare înainte de a da ... lapte. Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
îl atrage spre nemărginire. Un impuls de-un farmec dulce și demonic, Mister nepătruns,oda, imn canonic... Și-atâta putere ține-n al său zbor! Haos urma sa de gând rătăcitor. Încet,se destramă perdeaua de stele Și drumul se-afundă între neguri grele. Pentru timp și spațiu e ultim hotar. O lacrimă,și-apoi pecețile dispar. Lacrimă ce naște valuri de lumină, Cascade ce curg în inima lui plină De simțiri de viața,dar și de mirare Când ataât de
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Și tata a muncit uneori și 12 și 15 ore pe zi ca eu să am totul la dispoziție, să pot să învăț. Însă eu am ales anturajele în care fumam, consumam alcool, practicam jocuri de noroc și m-am afundat tot mai mult în păcat și în nelegiuri. Reporter: Era o dorință normală de acceptare din partea grupului, dar, din nefericire, v-ați ales un grup greșit de la care doreați să obțineți acceptarea. Adrian Burghelea: Anturajul pe care l-am ales
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348059_a_349388]
-
din cer acele tăcerii răsar în zăbrelele privirii ceața umple golul puține lucruri sunt gri ca distanța dintre două umbre de murmur de ce adun în călimară doar odăile reci de unde pleci fără să atingi pereții de foc de ce pasul se afundă în nisipul fierbinte strâng în pumn întrebările timpului îi cer să-și scuture secundele în sens invers să-mi dea socoteală de ce poate am uitat eu să-mi deschid buzele la răscruce de drumuri (Pictura pe panza in ulei realizata
DE CE? de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348149_a_349478]
-
mâna stângă și-i caută pulsul. - Îîîî...Colonelul se luptă să pronunțe, dar limba-i alunecă și se dizolvă în dantura falsă. -Domnule Colonel, mă auziți? Puteți să zambiți, vă rog? Ii cere Victor. Gura Colonelului rămâne rigidă, colțul buzelor afundate spre stânga . Mintea-i este înămolită în vise mușcătoare despre vânătoarea ursului, un urs care se ascunde în tufișuri uriașe. Visează?...despre ursul, un urs al nopții, de tip arlechin pe care nu-l poate vedea printre tufișurile dese. Parcă
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
florile, toate nopțile fierbinți au fost cea mai mare farsă, inexactitate din câte aș fi putut face. Nu pentru că aș fi mințit cu bună știință, dar fiindcă n-am crezut niciodată că am să te întâlnesc. Și atunci m-am afundat și eu, ca atâția alții, în iluzia de prost gust, în circul ieftin despre care unii susțin că ne înfrumusețează viața. O să-ți dăruiesc cele mai frumoase flori, îți promit... Eu și o oglindă. Nu înțeleg cine a inventat jocul
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
mai mult tropicale... Era uimit. Soarele, la asfințit, ca un glob vaporos, orbitor, uriaș...” Imposibil! Soarele este dincolo de munți, dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer înabușitor... Bocancii i se afundau, aluneca și abia mai înainta, l-a cuprins teama. S-a rostogolit peste o piatră, pe pantaextrem de abruptă. I se părea sau chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Cum poți să trăiești în mârșăvie. Fii atent, dacă nu te potolești urmările îți vor fi fatale, iar eu nu te voi mai putea ajuta. Ferește-te să nu ai de-a face cu poliția, tot viitorul tău se va afunda în prăpastie, frățioare. Dar nu te poți potoli și înțelege că drumul vieții tale este altul și nu desfrâul? Trezește-te omule. Tăceam și nu spuneam nimic. Gândul meu zbura la planul cum să mă răzbun și să-l pedepsesc
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
șarm și vrajă stând într-o sublimă atingere de boare. Privirea este adâncă îți este scris, pătrunzi prin iris în făgaș de vis... colindă, prin timp de ieri și azi sau încă neatins. E formă din linii și culoare te-afunzi, accesul îl ai să dormi pe el la infinit. Te anina, încântat le vrei, te zbați între ispite și real să le atingi, să simți, sunt arcade de subînțeles ce-și schimbă forma, devin mister, uimire, acoperite în sclipire sunt
SIMBOLURI TAINE DE-NCEPUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365834_a_367163]
-
Șerban își deschise ochii. O văzu chircită și cu chipul schimonosit. Trecu lângă ea pe banchetă, îi cuprinse umerii și îi șopti: - Nu-ți fie teamă! O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu să plângă încetișor, pe înfundat, menghina se slăbi lăsând inima să bată în ritmul ei, regulat. Trenul scoase un șuierat prelung, apoi un altul. Celălalt călător, care până atunci dormise cu capul rezemat de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
roșe. VEGHE În colțul casei, pe un coș cu cărbuni Smulși din splina pământului, Croșetez salul ce-mi va strânge de gât Altă și alta dulce ispita. E un soi de joc din umbre chinezești Pe tapetul în care mă afund Că într-un vas cu flori ienupăr. Nu sunt culorile portrivite, Nu este parfumul cel așteptat să rasară În motivul cu bumbac de Egipt. Printre firele rupte cu dinții, Pisicile se furișează către pălăria Din care ies iepuri tineri de
MONADE (4) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366001_a_367330]
-
vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... caznă-mi sfârșesc înserarea, În Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut pe uliți Lumina, Mă caut pe mine mereu... În vremuri
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366009_a_367338]
-
floarea blândă strivită sub picior Ghiceam prin văl pupila-i furată de abis și am știut că iarăși m-am otrăvit cu dor... DIMINEAȚĂ ABSURDĂ mi-e inima o brumă, se face dimineață să plec mă bate gândul, să mă afund în ... Citește mai mult S-A MĂRITAT FECIOARA...S-a măritat fecioara care-mi umbla prin chicăcu degete subțiri ca litera de mânăși mă strângea orbește la trupul ei o varăde iarbă-nrourată și reavănă țărânăS-a măritat fecioara ce
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mai murit un viscum moare floarea blândă strivită sub piciorGhiceam prin văl pupila-i furată de abisși am știut că iarăși m-am otrăvit cu dor...DIMINEAȚĂ ABSURDĂmi-e inima o brumă, se face dimineațăsă plec mă bate gândul, să mă afund în ... XV. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013. POEMUL TOAMNELOR MELE mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
din paradisul pierdut! Unde vrem s-ajungem, Doamne? Fiecare vârstă nu face decât să agraveze păcatul originar, pretextul căderii noastre în timp. În lume. Alergăm de la un organ la altul, de la o vărstă la alta, într-o cursă nebună. Ne afundăm tot mai mult în moarte. Și cu cât ne rămâne mai puțin timp la dipoziție, cu atât vrem mai mult! Însă de unde dacă nu-i? Bugetul alocat destinului nostru e strict. Îar celui alocat destinului meu nu i se mai
DEŞERTUL DE CATIFEA (12) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366065_a_367394]
-
altă funcție; cea de comandant al Corpului de Gardă al batalionului. Poartă centură cu diagonală, de culoare albă. * - Târâș înainte ! - Nu așa soldat ! Târâș am spus ! Sergentul Robert apasă pe spinarea fiecărui soldat aflat în preajmă forțându-i să se afunde în noroi. Comandanții de grupă îi urmează exemplul. Au primit, neoficial, ordin să-i pedepsească pe soldați pentru rezultatele slabe obținute în poligonul de tragere. În loc să se târască, ca râmele, soldații înceacă pasul cărăbușilor sprijinindu-se în măini și în
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Mi s-a lipit sufletul de tine ca untul pe pâine. Și uite cum îmi sare inima din piept de fiecare dată când te apropii chiar și cu un gând de sufletul orelor! Se afundă miezul vremii în aroma așteptării. Și uite cum mă despic între zi și noapte cu amânarea, încercând să aflu cum să mă cațăr mai bine pe alegeri înspre cer! Și fac ce fac și cad din nou în mirajul ochilor
SOARELE DIN ADÂNCURI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365426_a_366755]
-
frumoasă? - Nici pe departe! - Elena are tenul mai frumos, mai alb ... - Ca brânza! S-au despărțit supărați că nu iubesc aceeași fată. Ajuns la marginea pădurii, Albert s-a cățărat în copacul din care se vedea casa Iuriei. A coborât , afundându-se apoi în pădure, înaintând cu grijă pentru a nu călca vreun șarpe încolăcit, nemișcat, încălzindu-se la soare. Desișul pădurii se termina la marginea unui amfiteatru natural. Totul se deschidea larg, dintr-o dată. Lacul de la baza amfiteatrului îți dădea
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]