6,798 matches
-
învăluiesc deopotrivă și pe sacerdot, și pe credincioși. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii cu credința în Dumnezeul creștin: „Robește-mă, Doamne, ca să fiu liber“ (Imitatio Christi). Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertății. După creștini, libertatea este vehiculul cu care poți să cobori în întuneric dacă ești vicios
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
copiii muncitorilor. Fermierul era singur, soția lui murise de câțiva ani dar, pe cei cu care lucra, Îi considera ca fiind marea lui familie. Apasă pe accelerație...tată! Abia se luminase de ziuă și scara troleibuzului 85 gemea de pasageri agățați pe scară. Trebuia să ai răbdare, să nu Încerci să-ți schimbi poziția, că și Începeau apostrofările. Bucureștenii erau foarte matinali, grăbiți și nervoși. O femeie În jur de patruzeci ani Își căuta din privire fiica rămasă pe scară. Șoferul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
toată lumea recomandă. Cei doi s-au strâns ca aricii în căsuța lor și nu discută decât cu mine. În sfârșit, după ce sau mai obișnuit cu situația, anunță clar și răspicat că sarcina va fi dusă până la capăt și astfel ne agățăm de acel firicel de speranță care ne-a mai rămas: operația în Austria. Bunica G. se pune pe treabă: începe să caute sponsorizări. Stă, se gândește și compune cereri de sponsorizare, la care adaugă rezultatul investigației, pentru că, așa cum îi spusese
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar se împiedică de o treaptă și se agăță de ușă. Fără să vrea, căzu cu toată greutatea și împinse ușa, care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
și Lucy își petreceau week-end-ul la casa! Shelley era mare amatoare de cățărat: în copaci, pe sura, pe acoperișul casei. Acum ea se cațără pe gardul de fier, cu gândul să-l sară, dar când trecu pe partea cealaltă se agață într o sârmă pe care n-o văzuse. Sârmă îi zgârie adânc pulpa. − Au, mă doare! Uite ce mult sânge curge! − Hai repede să te speli, spuse Lucy. Dar Bărbie nu se mulțumi cu spălatul, ci o dezinfecta cu spirt
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
de pornire și un vânt năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc. Doctorul se întoarse nervos, Bărbie sări să culeagă hârtiile, iar Lucy se aplecă spre podea după un carnet. În clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
clipa aceea agață cordonul telefonului și-l trânti la podea. Speriată, fata se repezi după telefon, dar calcă pe un cantar care se înclină și căzu peste vaza din colț. − Oprește-te! strigă doctorul, iar Lucy se opri la perete, agățându-se de dulăpiorul cu medicamente. Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
Prea mult m-am lăsat copleșit de datorii: unele mi-au revenit, pe altele mi le-am asumat. Din proprie voință (și naivitate!). Într-un târziu m-am trezit cu un gol lăuntric. Aceasta după ce ani și ani m-am agățat de idealuri și himere, intelectuale și politice. Acum încerc să mă „reconstruiesc”. Vreau să mi dovedesc mie însumi că sunt un om liber, care știe să-și „conducă” propria viață. În trecut am fost tentat să pun valorile inteligenței și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai rămâne casa. Simte aproape dureros că numai o casă a lor le-ar putea conserva dragostea. Pentru un timp. Nu știe cît. Știe însă că este un vis irealizabil. Totul este hotărât, definitiv. Nu-i rămâne decât să se agațe, cu „speranța înecatului”, de „casa dragostei noastre”, în care a trăit cu Teodora câțiva ani. În care ar vrea să trăiască până la moarte. Cu îngăduința ei... Și totuși! Există totdeauna un totuși, chiar dacă uneori se întâmplă să nu acopere decât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și pe urmă nu mi-i deloc greu să prind cît pește vrei. Uite aici, zise Virgil arătîndu-i un loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt Alex Hriavu, dar aș putea să devin. O cafea? ... — Iartă-mă, sunt idiot. Vrei să bem o cafea? De-abia am venit, sunt cam dezorientat și urăsc vacanțele singur... nu încerc să te agăț, încerc să... să mă fac simpatic. Mai simpatic decât nenea ăla. Râsese cald și plin și ea, Ada, fusese convinsă că e Alex Hriavu. Nu, zicea el și-i povestea o viață incredibilă, cu un frate căruia-i spunea „vitregizat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ema. Din text... Din textul lui Alex. — Cred. Într-un fel. Nu de la început, oricum. Împărțitul tăcerilor de acum e straniu. David nu mai simte că nu are aer. Tăcerea e ca o rufă murdară, omniprezentă. Uitată pe spătarul scaunului. Agățată de calorifer. Atârnând fără sens de un colț al televizorului. Îndesată sub mochetă. Pitită în portofel. Pusă bine în dosarul cu acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se lumina de ziuă. Pădurea prindea viață, aprinzînd scînteia încrederii în sufletul puiandrului. Va răscoli ținuturile astea, dincolo de cel mai îndepărtat punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să se poată agăța pentru a-și continua cercetările. La urma urmelor, aici, în această pădure l-a descoperit haita de lupi în acea dimineață binecuvîntată. Trebuie să se găsească cineva, pasăre, animal sau tîrîtoare, care să fi văzut, să fi auzit, să știe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de lupi! Vi s-a întîmplat să vă găsiți, măcar o dată, într-o situație disperată, care să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
animalele care mi-au ieșit în drum. Cunoști rezultatul. A rămas, totuși, o variantă. E un gînd îngrozitor; aproape că refuz să-l duc pînă la capăt. Dar e ultima noastră șansă, și, de bine, de rău, avem de ce ne agăța. Ești pregătit pentru ce va urma? Sînt numai urechi. Spune, tată. ...De intrat în pămînt, nu putea intra. Și, dacă e deasupra lui, mi-e teamă că n-o vom găsi decît într-un singur loc: în mîinile Omului! La
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a fost obținut prin redistribuire. Iată și vestita vază chinezească! De data aceasta nu are decât vreo câteva nemuritoare, aduse cine știe de cine și când. Mă las când pe un picior, când pe altul și contemplu în voie tablourile agățate pe pereți: flori, peisaje industriale, portrete de oțelari (uitam să spun, noi ținem de Ministerul industriei metalurgice). Dar nu cred că tovarășul Beșleagă are timp să le vadă... Cum nu mă vede nici pe mine, acum, că am început să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Oricum nu are decât mici cu muștar și ciorbiță de perișoare, care, în mod straniu, e de două ori mai scumpă decât ciorbița de văcuță. Este egal și prevestitor de tot ce-i mai rău. „Poate doriți altceva“ are întotdeauna agățate în coadă trei puncte de suspensie grele care ți se învârt în cap până la arderea la foc mic a celui din urmă neuron conștient că este neuron. Sigur că vrei altceva. Orice. Numai adu-le! Cum or fi, reci, calde
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aer de director de bancă? Era un interlocutor cald și moale la vorbă și, ce mai tura-vura, îi amintea de prima ei mare iubire. Și-apoi, să-și ia viața avea toată viața la dispoziție. Încerca și ea să se agațe de ce-i mai rămăsese, mai ales că poeții, ca toți bărbații din viața ei, o părăsiseră deîndată ce constataseră schimbările petrecute, lăsând-o într-o baltă sărată de lacrimi. Un nou motiv pentru domnul Dumitrescu de la parter să-și smulgă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mascat sub acea stare de nerăbdare în ale rezolvării de-a valma a problemelor care presupun o semnătură -, stâlpii ce străjuiesc aleea aveau deja două întrebuințări, dacă nu esențiale, măcar de dorit: împrăștie lumină chiar de când se înserează și au agățate pe ele coșuri de gunoi. Roșii. Culoare aleasă inexplicabil, dar deloc supărătoare. Și-apoi, independentă de voința, preferințele și starea de spirit a primarului sectorului 5. După ce ochii îți zburdă absent pe toate aceste elemente ce compun imaginea, strada, care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
siguranță altele. Nu sintaxa era cea care îi tulbura pe locatarii sectorului 5, cât mai degrabă sentimentele care îi împingeau pe aceștia către un act oarecum sinucigaș. Căci, pentru a putea așterne ceva pe pânza cu pricina, trebuia să stai agățat între un pervaz și o margine de balcon și să te ții cu o mână de balustradă, de preferat cu stânga, firește, asta în cazul dreptacilor. Pânza devenea din ce în ce mai pestriță și, cu toate că mesajele inscripționate pe ea stăteau mărturie că oamenii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și iubită, dar de neatins. Luna, femeia misterioasă care fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Ceea ce în reușește cu adevărat autoarei este introspecția necruțătoare, tomografia (mai mult decât radiografia unui sentiment și a unui suflet). Sunt multe pagini tensionate, redactate parcă febril, dar febrilitatea vine dintr-o analiză rece, tăioasă, aparent intolerantă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și iubită, dar de neatins. Luna, femeia misterioasă care fascinase mii de ani, capricioasă și schimbătoare, încerca parcă să o facă să renunțe la decizia de a evada din lumea în care nu mai găsea nimic de care să se agațe pentru a rămâne. Străinul... cum reușise să o tulbure într-atât prezența lui, plecarea lui, încât să-și dorească să renunțe la tot într-o clipă? Parfumul discret, masculin, rămăsese imprimat pe pielea ei albă. Inspiră adânc închizând ochii. Brațele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o pierde, atât de ușor. „- Lașo! Mereu alegi calea cea mai simplă, abandonezi.” Și străinul o abandonase, o lăsase singură în pădure. Străinul...de unde știa el cum este, ce face? Își reveni brusc, ca dintr-un vis. Faptul că se agățase de prezența lui și-l rugase să nu plece nu-i putea spune chiar atât de multe despre ea. Un semnal de alarmă se declanșă în mintea ei. Din nou. Își aminti de senzația pe care o avea de fiecare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ai uitat că m-am schimbat, că nu mai sunt acea naivă prostuță care s-a îndrăgostit de tine. - Da, sunt, pentru că mă cunosc foarte bine și te cunosc și pe tine. Tu nu m-ai iubit, tu te-ai agățat de mine ca de un colac de salvare. Aveai nevoie disperată de ajutor. Mergeai pe marginea prăpastiei fără să-ți pese dacă îți păstrai echilibrul sau nu. Iar eu am apărut exact atunci, oferindu-ți echilibrul de care aveai nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]