1,233 matches
-
Colonelul m-a rugat să-l ajut, atunci când va muri, amânându-i Îngroparea până la sosirea fiului care știe că trebuie să-l ardă - dar asta se va Întâmpla mult după mine, Îndrăznesc să presupun, căci moșul e plin de viață, ager În mișcări și ascuțit la minte -, așa te rog eu pe tine să nu-i lași pe ai mei să mă Îngroape. Vezi, totuși, că am emoții, deși mă străduiesc să-ți vorbesc despre eveniment cu bărbăție și oarecum (stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avut timp să-și Îngrijească mușchii zdrobiți și sfâșiați și promitea adversarilor o revanșă pe cinste. Galeria s-a pregătit cum se cuvine: s-a Îmbătat cu măsură, a ascuns În buruienile de pe marginea terenului lucioase măciuci, iar În buzunare agere șurubelnițe bine ascuțite, cu care să repare, la momentul potrivit, bucile neîmpăcaților dușmani. Arbitrul, sosit cu o seară Înainte de marea confruntare, a fost omenit cum se cuvine - așa cum prevede nescrisa lege a compensației -, adică i s-a organizat obișnuitul chiolhan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea să-și amintească peste câteva zile fericitul și bietul -, completând certificatele de naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului tătic. Gemenii s-au dovedit a fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci mai ager s-a arătat cel care ajunsese vânzător la librăria din magazinul universal sătesc. Acolo poposise Într-o seară ploioasă de toamnă Ectoraș. Strângea În palma asudată, vârâtă În buzunar, douăzeci de monede și căuta, Înspăimântat de câte i se ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în grădină? îl întrebă Ranmaru. Nobunaga se oprise pe verandă, iar Ranmaru ieșise în grabă din odaia pajilor pentru a pune o pereche de sandale pe treaptă. Era plăcut să aibă în slujba lui un om atât de binevoitor și ager la spirit, își spuse Nobunaga; se obișnuise cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani încoace. Nu, nu mă duc în grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii din grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o încuviințare din cap, Asano întrebă dacă putea să plece și el. Hideyoshi clătină din cap: — Nu, pentru tine am un alt ordin, așa că, mai așteaptă un moment. Asano, vreau să alegi câțiva samurai de sub comanda ta, care au urechi agere și picioare iuți, și să-i postezi pe toate drumurile dintre Kyoto și domeniul clanului Mori. Nici măcar apa să nu răzbată. Arestează pe oricine pare suspect. Și, chiar dacă nu par suspecți, cercetează-le identitatea și examinează ce duc asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Templul Sanjuin dar, la vârsta de doisprezece ani, Hideyoshi îl primise ca paj, în Castelul Nagahama. Trecuseră de-atunci opt ani, timp în care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al multor oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu vedea profilat pe nuanțele trandafirii și albastre pal ale cerului, în vreme ce nu se auzea decât ciripitul păsărelelor. Pe drum se depusese un strat gros de rouă, iar printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ca un harnic și talentat condeier. Oriunde a fost pus să lucreze și orice misiune a primit din partea forurilor conducătoare, a acționat în deplină concordanță cu propria-i structură sufletească dublat de pasiune și vocație pedagogică. Cu mintea deschisă, ageră, stimulată de slova cărții, și-a propus ca țel să ajungă învățător în satul natal și a ajuns un desăvârșit pedagog - un adevărat model de urmat. A slujit și a sfințit ogorul școlii formând generații întregi de învățători care, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
1 iulie să întreprindă o serie de călătorii, sub imboldul aceluiași neastâmpăr de care am amintit. Încearcă să medieze cele două curente din mișcarea românilor din Transilvania spre unificarea lor. Ilarie Chendi îl apreciază la superlativ socotindu-l „Cel mai ager stilist, cel mai dramaturg povestitor și cel mai spiritual scriitor al prozei noastre” (pag. 358). Cella Delavrancea, pianistă de primă mărime, spunea următoarele despre Caragiale: „E o ființă colosală, abordează totul cu aceeași perfecțiune...filozofie, muzică, artă dramatică, e cel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
giupâneasa lui Dumitrașco Șoldan ce-au fost vornic mare?” --Nici pomeneală, sfințite. --Dacă-i așa, hai să intrăm în Catedrala Mitropolitană și să citim ce scrie pe marmura așezată de-a stânga ușii din pridvor. Citește tu, că ai privirea mai ageră. --“Noi, Carol I cu mila lui Dumnedeu și voință națională rege al României. Aflat-am în părăsire această sfântă și Dumnedeească biserică Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iași, a cărei primă piatră fondamentală, s-a pus în diua de 3 iuliu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
seamănă cu florile cusute pe ii și cămeșile bărbaților moldoveni. Mai văd, scoase la sorit, și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la noi. Și îmbrăcămintea oamenilor se deosebește de a noastră. Văd că ai ochi ager fiule și tot ce ai spus se potrivește cu felul de a fi al armenilor. Când te i sătura să privești la cele de prin armenime, să pornim spre ulița unde se vinde făina sau, cum i se mai spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu pușca. Pentu că-i știu povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Noi îl urmărim cu inima gata să pleznească, de undeva, de foarte aproape, din lanul de porumb. Auzim zgomotul pașilor șovăielnici, apoi, se aude râsul lui. Un râs de diavol care ne îngheață inimile în piept.Unul dintre noi, mai ager de picior, țâșnește din ascunzătoare și aleargă, fără să ne spună. Alergăm toți... Eu nu știu ce să fac... Aproape am murit de frică. Dar ceva mai presus decât frica mă ridică din locul ascunzătorii... și fug, și fug... Aud pașii nebunului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
căpetenia famenilor săi dregători să-i aducă vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, 4. niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe care să-i învețe scrierea și limba Haldeilor. 5. Împăratul le-a rînduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul de care bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cu tot ce rodește pământul... Dacă o floare te simte că o iubești, atunci ce să mai spui despre un animal care te vede, îți aude glasul și îți simte mângâierea? Unui îmblânzitor de animale îi trebuie multe calități: privire ageră, dar caldă, voce mângâietoare, stăpânire de sine și... răbdare peste măsură. Apoi trebuie să cunoască animalul în cele mai neînsemnate amănunte... Altfel... Dacă am să-ți mai spun că omul este cel mai greu de îmblânzit, ai să râzi, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
încercând să schimbe subiectul. — De unde pula mea să știu eu?! Probabil că o fi căzut... — Și după aia bănuiesc că tot ea a tras peste puț bucata aia de furnir, zise Barney, care se vedea clar că avea o minte ageră și practică. Să fiu al dracului dacă asta n-a fost omorâtă! — Asta știm cu toții! îl repezi dur șeful de echipă. Cu ajutorul lui Chris, aici de față. Eu i-am spus să se oprească din turnat. M-ați auzit. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar cu stânga își îndreptă broboada. Înălță capul. O față mică, creață. Mâinile mari și lungi atârnau de-a lungul trupului mic, încovoiat. Ochi ageri, o gură lată, puternică, cu dinți mici, suciți, argintați. Îl privea fix fix pe Șeful Teodosiu. Lucruri simple ți-am cerut, tovarășa Vasilică. Să găsim aici, la recepție, și în biroul meu, curat ca la farmacie. Curățenie și cafeaua caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
referea, când interveni, continuându-și parcă un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult decât o diversiune, o salvare. Hm, papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cântec italian „Întoarcerea la Sorento”. La început, ei sunt nedumeriți - sunt obișnuiți cu gândirea liniară tradițională. Le lărgesc orizontul și, treptat, ei profită de pe urma învățăturii mele. Se dezvoltă din ideile mele. Există câteva minți strălucite. Un compozitor este atât de ager la minte, că transformă „Valsul florilor” de Ceaikovski într-un dans popular chinezesc și-l intitulează „Cerul roșu din Yenan”. Antrenez ceea ce eu numesc „armata culturală”. O armată de care Mao va avea nevoie ca să lupte în bătăliile sale ideologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă În viață, a greșit direcția și, În loc să pornească spre baie, a luat-o Înspre balcon. Numai că a fost Întors de Cătă, cel cu ochiul ager și reacția promptă. Din acel moment conștiinciosul cronicar Daniel, asupra căruia căzuseră sorții să plece după țigări, iese din scenă, nu Înainte de a da În dreapta și În stânga asigurări că nu va Întârzia mult, că nu va merge decât până la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zicea În sat: „Țânțarul”. - Știu. Adică: „Macedoneanul”. - Ei, asta-i: i se spunea „Țânțarul” fiindcă era macedonean? numai că În Basarabia nu sunt Macedoneni, oricum, nu sunt porecliți așa, fiindcă vorbesc țâțâit - sau i se zicea „Țânțarul” fiindcă era subțire, ager, Înțepător - ca un țânțar? Nu ț-oi spune... Și-apoi: există macedoneni și macedoneni: cei pentru care se ceartă Bulgarii cu Iugoslavii, vorbesc o limbă slavă și care s-ar chema, după lingviștii de la Belgrad, „limbă mecedoneană”, cum după cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
încercă să studieze mecanismul mitralierei, hotărât să se apere, văzu pata cenușie, compactă a unui nou vehicul ce venea din sud, mai încet și mai greoi, pe a cărui turelă se afla un tun ușor cu tir rapid. Vederea sa ageră îl făcu să înțeleagă că împotriva acestei arme orice încercare de rezistență era de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dispară și acelea, Da, domnule, acum, dacă-mi permiteți, mă retrag, vă las să vă gândiți la problemă, E deja gândită, nu plecați, De fapt nu mă surprinde, domnul ministru se bucură de privilegiul de a avea o gândire foarte ageră, Ceea ce ați spus ar suna, poate, lingușitor dacă nu ar fi o realitate, e adevărat, gândesc cu rapiditate, Veți accepta propunerea, Voi face o contrapropunere, Mă tem că nu o vor accepta, termenii În care a vorbit emisarul, pe lângă peremptorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
deveniserăm carne din aceeași carne, iar din seara aceea devenisem pentru ea Pim. Nu puteam să ne permitem o casă nouă, dormeam la ea, iar ea stătea adesea cu mine la birou, sau o pornea la vânătoare, fiindcă era mai ageră decât mine În urmărirea pistelor noastre, și știa să-mi sugereze conexiuni prețioase. „Mi se pare că avem o fișă semicompletă despre rozaruceeni”, Îmi spunea. „Trebuie s-o reiau Într-o bună zi, sunt Însemnări din Brazilia...” „Păi, pune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
entuziaști sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat iute, Adrianus, fraților! Ager ca spirtu' și descurcăreț! Meseriaș! Să n-am parte de tine, Boss, dac-oi minți! Să n-am parte, odată. Să n-am parte, de două ori... Adjudecat! Păi, nu? Receptiv, fain, mișto băiat! Cu potențial! îl aprobă din vânt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]