618 matches
-
chiar aici. Și râseră amândoi, aparent fără motiv. În clipa următoare, intrară. Grosvenor îi întâmpina cu un salut prietenos. Încă din prima zi a călătoriei, își propusese să se familiarizeze cu toți membrii expediției, cu vocile, fețele și numele lor, agonisind cât mai multe informații despre ei. Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i cunoască pe toți. Pe aceștia doi, însă, îi cunoștea parcă: amândoi lucrau la secția de chimie. Îi observă cu atenție în timp ce dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ascunsă în neguri. Dar chiar în cadrul acela strâmt, scăldat într-o lumină difuză, începuse să se dezvolte, pe nesimțite, și, pe măsură ce se dezvolta, simțea nevoia să se hrănească mai mult, nu doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească insectele care vânau de cele care cădeau pradă, ajunsese să știe orele de vânătoare ale tuturor speciilor și locurile unde stăteau la pândă gângăniile lipsite de aripi; pe cele zburătoare îi venea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
câțiva ani în Anglia mi-a adus o casetă miniDV s-o editez pe DVD. Filmase petrecerea unor români care muncesc în suburbiile Londrei. Oameni în jur de 40 de ani, fără copii după ei, dispuși la orice muncă, „să agonisească“. Unii au și reușit, fiind proprietari de imobile aici, unde speră să revină bogați. Nu știu dacă se ocupă toți cu chestii legale. Știu însă că la chef nu ascultau, cum te-ai fi așteptat, tradiționala manelăutăreală, ci muzica la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sunt ani și nimeni n-a dorit să afle cele trăite de inima mea. Am trăit poezia, făclie a iubirii, unde nimeni n-a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Bine că mi-ai spus! Într-o săptămână le rezolvăm pe toate: livada, Colectiva, trăncăneala... Că dumneata știi prea multe!.. Și așa bietul tata a rămas fără munca lui de-o viață și trăiește din puținul pe care l-a agonisit mai de curând împreună cu mama pentru că grosul s-a dus pe copcă, la Zazuleac... Iar eu am preluat pricina tatălui meu și m-am luat la trântă cu cineva nevăzut, neștiut și necunoscut, fără să întrezăresc vreun capăt. Mulțămesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul în ștreang. Așa că ei i-a revenit obligația să predea la colectivă mai toată averea agonisită cu trudă în peste treizeci și cinci de ani de căsnicie. Zile-muncă n-a prestat, că era îndurerată din cauza nenorocirilor îndurate. Așa că trăia numai din puținul obținut de pe lotul statutar. Ascultă, Nicolai! Te rog să-mi trimiți și mie un atelaj pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate, plină cu obiecte agonisite de la graf și de prin târg. O ascunse într-o scorbură, acoperind-o cu mușchi și crengi. Tot timpul drumului au fost însoțiți de sunetele iarmarocului. Acum, însă, cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea fragedă de moluscă. în existența obiectelor intervenise un element pe care Bătrânului nu-l prevăzuse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au ieșit la pensie. Se apropia data ospățului de adio, de la restaurantul din vârful muntelui, de unde mai era doar o azvârlitură de băț, până-n cer. Atunci, s-a cristalizat o idee: anume, ca, Bulaiipărinți să treacă avuțiile pe care le agonisiseră, pe numele Bulaiului -junior, acela să vândă, aici, tot ce se poate vinde, iar pe bătrâni, pe părinți, adică, să și-i mute, dincolo, În marea capitală de ținut, spre a-și petrece, pe mai departe, viața, părăsind-o definitiv
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
masa pusă; camera de dormit pregătită, nițel Încălzită, cu foc de la soba de teracotă roșie, Înflorată, frumos. În timpul mesei, Ciocio, i s-a adresat, Costrușului: de azi Încolo, dacă te prinzi, te iau de colaborator. Și, din tot ce-om agonisi, după căderea zăpezii, Împărțim. Împărțim, evident, după ce, mai Întâi, valorificăm. Bine? Dacă, după cum aud și văd, zici mata, bine. E bine că e bine. De mâncat și de dormit să nu te doară capul. O să ai, tot ce-ți va
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
al Lumii Noi, Nightly nu i se mai poate sustrage. Întors la Boston cu averea dobândită în expediția indiană, englezul resimte metamorfoza ce dă vieții sale un alt gust, necunoscut până atunci. Jocul de cărți și pierderea a tot ceea ce agonisise sunt semnul de adio pe care fostul european îl face vechii sale vieți. Petrecut de privirile pe jumătate uimite ale marinarilor care îl aduseseră pe țărm american, Nightly se întoarce către inima universului de care aparține acum. Vasul va pleca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
omul umblă cu fofârlica, ascunzându-se după propria sa umbră. Grija zilei de mâine Îl duce la nebunie. Obișnuit cu utopia, omul ignoră clipa prezentă, consacrându-și toată energia celei viitoare, de aceea, de cele mai multe ori, bunurile pe care le agonisește nu-i sunt de nici un folos. El Își construiește viitorul Într-un mod absurd, uitând să-și proiecteze În el ființa sa trecătoare. Trupul său e supus mereu schimbării. Azi e tânăr, mâine bătrân. Azi e acoperit de haine, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a rămas acasă să conjuge verbul a avea, iată că fiul risipitor, revenit, îl știe pe tatăl, ba încă: îl înțelege, el a de-venit cu adevărat fiul tatălui, fiul autorității lui a fi. (Fiul cel mare a rămas să agonisească, să mărească averea materială la care jinduia a tatălui, fără riscul înstrăinării, ca într-o repetiție, mecanică adiționare, pur cantitativă. Or, dacă nu-ți asumi căderea, nu vei zbura.) Și, la întoarcere, pe fiul risipitor îl aștepta, cât cerul îl
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
subconștientă (acel diamant interior neșlefuit) și ne epuizăm rapid energia, pentru că Ego-ul nostru, are energie limitată și epuizabilă și ajungem să ne pierdem sănătatea, punct. Cum spunea și Dalai Lama, citez: Ne sacrificăm viața și ne pierdem sănătatea pentru a agonisi averi, după care suntem dispuși să dăm toată averea pentru a recupera sănătatea. Nimic mai adevărat și noi știm lucrul acesta. Asta înseamnă evoluția pe orizontală, evoluția pe verticală este cu totul altceva și ne poate oferi sănătate și prosperitate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau Radio‑Moscova.PRIVATE Las deoparte digresiuni ca - certuri, Împăcări, plecări la băi, pe scurt, o Întreagă istorie de familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le‑a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hârdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-mi aduc aminte de făclierii întâlniți în cele cărți citite. Uneori, în chip de martori la cine știe ce judecată sau chiar în chip de vânzători sau cumpărători de case, dughene sau locuri. Mereu i-am crezut oameni nevoiași, care își agonisesc cu mare trudă cele trebuincioase traiului de pe o zi pe alta, până când am dat peste zapisul lui „Gheorghie făclieriul”. Nu pot să țin gândul numai pentru mine. Așa că îl dezvălui și bătrânului. Tocmai am în minte zapisul lui „Gheroghie făclieriul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-ar mama, unul pentru Silvia, primește și Silvia un cadou de Crăciun, deși nu merită, așa-i că nu merită iubitule, hai recunoaște aici de față cu toată lumea, Silvia nu merită un capăt de ață, o să-ți lași toată averea agonisită într-o viață de om nemernicei aceleia de Marilena după care te usuci pe picioare, boșorog tâmpit ce ești, îi șuieră în ureche, să-i mulțumiți lui Mihai pentru cadouri, uite ce generos este, a pățit ceva, nu mai are
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și sugestive, comportându-se, sub vârtelnița lui de pene unduitoare, asemenea unui sacerdot, care îi inițiază pe învățăceii săi: Toate contururile care ne împresoară pe această lume zise el -au agonisit și depozitează în ele miezul hărăzit fiecărei plăsmuiri: miez de humă sau de cremene, de metal sau de vânt, de lemn sau de foc, de os sau de apă. Miezul fiecărui lucru e sălășluit de spirit, ca de nimic văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o mâncare, dar aia poate că o ai, cu toate că muncești. Și eu am fost un prăpădit că, la bani, imediat beam, rămâneam fără bani... Repetiția, mama nenorocirilor Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele. Nu agoniseam. Casă nu aveam, în a părinților stătea căsătorit fratele mai mare. După aia m-am căsătorit și eu, după nouăzeci, și au început belelele. De furat m-am apucat la vreo lună după ce m-am căsătorit. Fiindcă a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mănăstire, carii pre unde au putut... Văzându pe acei săraci călugărași îmblându din mănăstire în mănăstire, datu-le-am... mănăstirea Zotei, de la Hlincea, să odihnească acolo...le-am dat și oarece din bucate cam din toate din ce-au fost agonisite lor...” „ Cred că ai băgat de seamă că vodă nu-i prea avea la suflet pe călugării de la Sozopole, instalați la mănăstirea Aron Vodă.” În schimb, i-a oblăduit cu înțelegere pe „acei săraci de călugărași.” „Așa era Miron Barnovschi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noapte, sau să vă dau numere de ordine pentru zilele următoare? Să vă reduc din tarif? Să vă mulțumesc pentru faptul că nu mă goniți cu pietre? Ce vreți, de tot îmi țineți urma? De azi, gata, trag obloanele: am agonisit atâta cât să trăiesc onorabil până la sfârșitul zilelor! O-no-ra-bil! Am dreptul - dacă vreau - să ajung în Consiliul Stațiunii! Împotriva voinței voastre, a Magistratului, mai ales! Sunt ghimpele lui, osul în gât! Mă voi și mărita, poate, dacă se va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mințile, nici în lume nu se pedepsește un om rătăcit. Liniștiți-vă, vom zidi altă mănăstire, Maica Domnului este grabnic ajutătoare, frații sunt harnici, cei de la consiliu sunt milostivi, domnișoara Cătălina-i muiere cu inimă largă și cu ce ai agonisit matale vom ridica alt locaș deasupra cenușii. Acum este vremea Utreniei, merg cu părinții în pădure să săvârșim slujba. Sfinția ta, întinde-te sub stejar până se face ziuă și om vedea ce este de făcut. Banii mei, cutia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da' ce plocon se mai cheamă ș-aista, Dănilă? De unde-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme de povestit. Unde-s copiii? SMARANDA: În casă, unde-ai vrea să fie? DĂNILĂ: Tare bine! (strigă spre casă) Ei, măi gloată, stați pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]