615 matches
-
1996 obținuse un certificat de succesiune ce atestă că „nu are bunuri imobile”. Cu poliție și executor judecătoresc, familia Tăcu, fără a beneficia de un alt spațiu locativ corespunzător, așa cum prevede legea, a fost aruncată În stradă, cu toate cele agonisite Într-o viață de om. Plus vreo 8 milioane de lei, imputați drept cheltuieli cu... evacuarea. Altul, nu neapărat un coleric, ci un bun mânuitor al intereselor, purtător și de certificat de revoluționar, s-ar fi urcat pe acoperișul Tribunalului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spre surparea superstițiilor norodului, încerca să demonstreze că ,,învățătura fizicei îi dă (omului) știința de a-și însuși și lucra mai bine țarinele, de a-și sădi și înmulți tot felul de pomi și de plante și de a-și agonisi cele mai sănătoase și mai hrănoase nutrețe pe seama dobitoacelor sale. Știința fizicei arată plugarilor care pluguri și care unelte sunt mai bune.” În vederea educării țărănimii rurale, Șincai publica lucrarea Povățuire pentru economia de câmp, care conține sugestii și indicații cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să ne iubim aproapele, atunci cu ce învățătură temeinică ne alegem de pe urma lor?” J. Green 480. „Dacă e-n mine ceva (recunosc că e doar o scânteie), apoi aceasta învățai de la tăinuitele cărți.” N. Olahus 481. „Bogăția de experiență străină, agonisită din cărți, asta se cheamă erudiție. Experiența proprie este înțelepciune.” G. E. Lessing 482. „Cea mai frumoasă pagină pe care o scriem în viață este la vârsta aceea când credem, ca și Calderon, că <<viața nu e decât un vis
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Torontal. Pe mine m a impresionat sonoritatea numelui “Torontal“. În discuțiile pe care le aveam cu colegii mă lăudam: Știți unde mergem noi? În Torontal! Apoi a început calvarul împachetării. Familia mea deși nu era bogată deținea totuși niște bunuri agonisite într o viață. Aveam 2 ha. de vie, un loc de casă mare în care aveam stupi de albine, mobilă scumpă, pian. Toate acestea au fost abandonate. O vecină bătrână a promis să aibe grijă de lucrurile rămase până la o
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
necunoscut. Locuiam în comuna Româncăuți, județul Hotin, unde familia mea avea o moșie, pământ, un parc mare și frumos, iazuri cu pește. Tata și bunicul (Nicolae Krupenski) se ocupau de agricultură iar mama de gospodărie. A rămas tot ce a agonisit familia în decursul a câteva secole, proprietatea noastră fiind atestată documentar din vremea domnitorului Vasile Lupu. Îmi amintesc cum am trecut Prutul. Era o mare de refugiați și armată, oameni de toate categoriile sociale, care pe jos, care în căruțe
CRÂMPEIE DE AMINTIRI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ghenadi (născută Krupenski) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1685]
-
ar închipui că ar găsi în această carte discuții ascetice, ar rămâne decepționat. Cartea, deși nu este lipsită de referințe doctrinale, care sunt reprezentate prin citări abundente de autori, nu are nicidecum intenția complinirii în vreun fel a patrimoniului ascetic agonisit de-a lungul timpului de către cei mai mari teologi și de sfinții maeștri de suflete. Scopul acestei scrieri se poate vedea în savoarea ei de situație de urgență. Lumea a alunecat iar în întuneric, în putreziciune și în barbarie. Dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
învățământului. De aceea, cred că este locul și timpul potrivit pentru a aduce un omagiu tuturor elevilor, foști și actuali elevi ai Liceului nostru, absolvenți care au împânzit lumea. Ei au dus sau vor duce cu ei tot ceea ce au agonisit mai bun în această școală, elevi care duc în lume numele acestui liceu. Grupul format din profesori și elevi mai trebuie completat cu încă unul - părinții, familia, în general. Nu putem, ca foști (sau actuali) elevi ai acestei școli, să
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
suferințelor care ne însoțesc în fiecare zi, sunt lacrimile presărate pe drumurile bejeniei și la mormintele celor care ne-au dat viață . Cartea este un monument de recunoștință ridicat în memoria părinților noștri, care au lăsat ocupanților tot ce au agonisit generațiile dealungul anilor, numai să trăiască în libertate, în Patria lor. Din câteva documente adoptate de asociația noastră, rezultă că nu am încetat să milităm pentru idealul nostru sfânt, cel al Reîntregirii Naționale. Am avut curajul să trezim dintr-un
Cuvânt înainte. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1658]
-
despre Romul Boilă, un nepot al lui Iuliu Maniu care avea datorii la Banca Albina din Sibiu mai multe sute de mii, dar, după venirea partidului național țărănesc la putere, dl. Boilă „nu numai că șia plătit datoriile dar a agonisit și peste 25 milioane lei”... Numărul patru are mai multe semnături (Moș Ioan, Coresp., Reomir,V. Simiganoschi) dar și articole de vendetă cu colegii de la Glasul Bucovinei, de la Luptătorul, „un alt ziar apărut săptămâna trecută”, dar care nui nominalizat, și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publicare, s-au întâmplat trei lucruri în mod instantaneu: am ajuns independent din punct de vedere financiar, am devenit absurd de faimos și, cel mai important, am scăpat de tata. Tata făcea cei mai mulți bani din tranzacții imobiliare superspeculative, majoritatea acestora agonisiți în anii în care Reagan era președinte, iar libertatea cumpărată cu bani l-a făcut din ce în ce mai instabil. Dar tata a fost întotdeauna o problemă - neglijent, abuziv, alcoolic, orgolios, nervos, paranoic - și chiar după ce părinții au divorțat în adolescența mea (la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pasageră de lângă curte, unde proprietarul a întemeiat un mic sat. A făcut căsuțe, și a primit oameni cari lucrează pământ închiriat, ori în parte, și firte la boer. Fac și alte treburi. Dar n-au al lor decât ce pot agonisi. S-au strâns aici fugari din toate părțile, dezertori, fugari din închisori, și trăesc departe de cei cari i-au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâncarea lor și oamenii să se facă mai ascultători în fața unei așa priveliști. [PAGINĂ RĂZLEAȚĂ] Tatarii își luaseră timporar meseria săbiei. Nu puteau să-și câștige altfel pânea cea de toate zilele. Erau nevoiți să-și dea sângele pentru a agonisi. O expediție era o afacere (x). În vremi de pace erau blânzi și industrioși. Din aceeași nevoie, a sărăciei unui pământ ce nu-i puteau hrăni, tatarii și-au păstrat până în timpurile din urmă înclinarea spre meseria războiului. Pe când neamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mai apetisante mâncări sunt partea localnicilor de la Karlsbad pe această lume. Printr-o contradicție normală, desigur că autohtonii nu folosesc băile. S-au deprins să le socotească ale străinilor; s-au deprins să folosească pe acești străini, ca să-și agonisească ei înșiși cât mai mult pentru propriul lor trup și fac fără greș bolile pe care străinii le curarisesc și pe care ei înșiși le lasă necurarisite până la sfârșit; au mijloacele prea la îndemână și, având necontenit cure și diete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
peste 70 de autori !), dar și vreo 20 de texte de autori bulgari, între care scrierile celor ce alcătuiesc mineele: Patriarhul Eftimie (cel mai mare scriitor bulgar al Evului Mediu)”. Se punea, astfel, la dispoziția cărturarilor Moldovei “aproape tot ce agonisiseră sârbii și bulgarii în trei-patru secole de ucenicie la Bizanț și adăogaseră ca operă proprie.” Marile minee de lectură de la Târnovo nu s-au păstrat în forma lor genuină decât în Moldova și ele se află acum la Putna, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
băiat, la Brașov unde a lucrat ca și înaintașii lui ca tâmplar de mobilă în atelierul propriu, fără angajați. În jurul anilor 1880-1890 toți strămoșii mei, cu excepția bunicului, au luat-o iar spre tărâmuri îndepărtate, lăsând în urma lor tot ce-au agonisit. Cei mai mulți au plecat spre America (spre Vest) ajungând în California, Nevada și Arizona, iar altă parte spre Brazilia unde sperau într-o viață mai bună, mai lipsită de vremurile tulburi de atunci din Europa, o viață mai sigură și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
om". Dacă ar fi trecut Istrul mai în zilele noastre ar fi dat de mine! M-am simțit mereu bine în pielea mea și nu am visat niciodată cai verzi pe pereți, bucurându-mă de viață în toată simplitatea ei, agonisind doar adevărate valori de spirit, în baza formulei străvechi "Omule, du totul cu tine". Am colindat și în anii negri ai lui Ceaușescu prin "occident", dar n-am rămas nicicând priponit în fața vitrinelor pline cu minunății și n-am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fondare, din 26 iulie 1855, se menționează: "...N-am socotit de prisos a întoarce a Noastră părintească luare aminte și asupra a marilor suferințe a acelor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrânețelor și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnic hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru săraci, bătrâni și infirmi, mai vârtos că prin asemeni așezământul să vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșitorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
eu cred În acest interes, Încerc acum să-l demonstrez. Pentru omul primordial ideea de vacanță nu exista. Ca și pentru restul regnului animal, din care tocmai se desprindea, fiecare zi, din zori și până ’n noapte, Însemna a-și agonisi cele necesare traiului. Abia omul tehnologic, căci primul vârf de săgeată a Însemnat tehnologie, a putut, grație posibilității unei productivități crescânde pe care o incumbă tehnologia, să reducă din timpul afectat activității productive. Și să dedice acest câștig de timp
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
muncii” uneia dintre ocupațiile primordiale ale omului, lângă vânătoare și pescuit - tot un fel de vânătoare... sau poate de cules, deci o formă intermediară. Însă, rând pe rând, vânătoarea și pescuitul și-au pierdut importanța și au devenit sporturi, omul agonisindu-și cele necesare traiului prin exploatarea unor ecosisteme artificiale, antropizate dar eficiente: ogorul, grajdul, iazul. Au devenit niște sporturi cam crude și, mai ales neloiale, din moment ce omul nu se mai expune față În față cu animalul. Poate nu Înțeleg eu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
carte. Și Farmacistu se supărase, pentru că el, așa cum încerca să-i arate popii, doar două televizoare avea, nu trei, cum am spus io ca un nenorocit, putând să las impresia total eronată că Farmacistu ăsta e cine știe ce chiabur care a agonisit averi pe spinarea poporului. În seara aia, a venit și popa la mine și m-a luat cu blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și dorinți de a cunoaște; superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm În brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: lite ratura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
creier activ, ci mai degrabă oameni primejdioși prin ceea ce li se pare că cunosc. Singura Învățătură care dă Într-adevăr roade (am spus-o În Glossa, prea des pomenită parcă În această carte!) este [a]ceea pe care ți-o agonisești tu Însuți, căci numai o aseme nea Învățătură dovedește că cutare sau cutare are cu adevărat dorința și aptitudinea de a cunoaște, de a Învăța ceva potrivit firii, Îndrumării și gusturilor sale proprii, Învățătura dascălilor fiind pe potriva numai a celor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de tară a familiei, nici măcar pe cea a lui taică-său, de a scrie rău despre lume. Printre mulțimea femeilor care băteau trotuarul zi și noapte pe străzile Câmpineanu, Academiei și Regală, unele erau foarte lucrative și prospere În meserie, agonisind toalete după toalete la fiecare cursă a lor - cum era roșcata aceea pe care o Întâl neai peste tot și la orice oră, cea mai cu vocație și mai lucrativă dintre toate, poreclită, nu știu de ce, Napoleon, [și] Îngropată sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
so sească de la o zi la alta. Treptat, mă integrez în ritmul normal al vieții, cu înceti șorul însă - nu vreau să mă grăbesc, căci îmi este teamă să nu care cumva să pierd acel bun pe care l-am agonisit în ultimele luni acolo, în singurătate... Vreau să fiu singur și aici, în tovărășia doar a celor care îmi sunt dragi și a celor care la rândul lor mă îndrăgesc. În ultimele două seri am ieșit cu Mama la plimbare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
te rostuiești, să faci o carieră. Cu cât reușeai să te cațări mai sus, cu atât îți sporeau și posibilitățile. Ajungeai să dispui de influență, putând să te folosești de cei ce depindeau de tine. Prin șantajarea celor inferiori ierarhic, agoniseai capitalul necesar șperțuirii slugarnice a celor de deasupra ta. Pentru mulți, modul de a se lăsa aserviți de putere nuera decât o necontenită pregătire mascată în vederea fugii. Asemenea indivizi rămâneau peste hotare nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]