576 matches
-
îi spuneam A... Dar să nu te audă bărbatu-meu, că intră la idei. Omul n-are imaginație, zicea ea. Într-o zi, Liz m-a oprit pe stradă, m-a luat scurt, ca la interogatoriu: "Ascultă, ce-i cu aiureala asta de A?" Iar eu m-am aruncat iar în fundul ochilor ei și i-am spus sincer, ca adolescentul care încă nu poate minți, că trupul ei m-a învățat mai multă anatomie decât toate mulajele și planșele acritei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un alt teritoriu, nu poți, dacă ai graniță, și obligația de a controla, ce muți, dacă nu miști din urechi. Mai nou din portofel. Măi dragă, am o rugăminte la dumneata. Care? Nu mai mă înnebuni de cap cu asemenea aiureli. Ia aminte, la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum, din gura mea: atâta timp cât va exista vama păzită, și vor fi stipulate prin legi, controale, la vamă, va coexista și șpaga. Tu trebuie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
graniță, și obligația de a controla, ce muți, dacă nu miști din urechi. Mai nou din portofel. Măi dragă, am o rugăminte la dumneata. Care? Nu mai mă înnebuni de cap cu asemenea aiureli. Ia aminte, la ce-ți spun: aiureli ori neaiureli, bagă la cap, ce-ai să auzi, acum, din gura mea: atâta timp cât va exista vama păzită, și vor fi stipulate prin legi, controale, la vamă, va coexista și șpaga. Tu trebuie să fii nebun. Ba nu sunt. Eu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cred eu. Dar nu sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o aiureală, nu e nici o farsă ! Nu trebuie să zâmbești cu atâta dispreț. Poate mă plătește cineva și pentru acest joc dublu și pentru mișcările în avans ale rolului meu, de unde știi ? Cine îți dă dreptul să mă disprețuiești ? În timp ce urla, aprinsese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
O să-și revină, pleacă în concediu. Se pare că are necazuri în familie. — M-a frapat scandalul, atunci, cu Lupu. Nepăsarea, delăsarea ; soția mi-a atras atenția. Se cunosc de mai demult, din facultate. Și tunsul ăsta, așa, dintr-o aiureală, probabil. Oricum, nu dă randament și nu se sinchisește. Să nu umflăm povestea ! Slavă Domnului, își face treaba. O fi trecând printr-o fază proastă. Își revine, asta e sigur. — Imprudent, să știi. Nu trebuia să-i strige lui Lupu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
diminuat al românului, ce faci? Ca la alba- neagra, spui că asta n-are, aia are, adică o chestie inventată aiurea, pe care un cetățean onest, nu are cum să-i găsești chichirezul vreodată. Și lansezi cu mare tam-tam, o aiureală ca de exemplu, ceva cu reorganizarea teritoriului național în noi județe. In 8 sau 16, nu contează, zvonul să fie. De aici începe descântecul acela al țiganului, asta are, asta n-are, care are? Tărăboi cu ungurii, tărăboi cu județele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Între timp apare comandantul. Un mecanic se duse îndrăzneț la prezidiu, văduvindu-l de încă un scaun, considerând că două sunt suficiente. Directorul, repede să nu îi mai dea lui Onel posibilitatea să ia cuvântul, de fapt să înceapă cu aiurelile și să termine cât mai curând ședința să poată pleca acasă, aproape urlă iritat: - Tovarășe comandant...! Onel îl întrerupse, - Domnule comandant ! Directorul, nervos că îi lua vorba din gură, se calmă totuși și spuse pe ton conciliant. - Tovarășe comandant... Însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la o adunare privată de familie? Aproape că înseamnă că ai pătruns cu forța. Ai putea da de necazuri. Sunt aici din același motiv ca și dumneavoastră, spuse Michael netulburtat. Sunt aici pentru citirea testamentului: la invitația unchiului dumneavoastră răposat. — Aiureli, omule, aiureli! Dacă îți închipui că o să înghițim o poveste ca... — Cred că veți afla că domnul Owen spune adevărul, rosti o voce din ușă. Toți se întoarseră și văzură că domnul Sloane intrase în cameră. Încă purta costumul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adunare privată de familie? Aproape că înseamnă că ai pătruns cu forța. Ai putea da de necazuri. Sunt aici din același motiv ca și dumneavoastră, spuse Michael netulburtat. Sunt aici pentru citirea testamentului: la invitația unchiului dumneavoastră răposat. — Aiureli, omule, aiureli! Dacă îți închipui că o să înghițim o poveste ca... — Cred că veți afla că domnul Owen spune adevărul, rosti o voce din ușă. Toți se întoarseră și văzură că domnul Sloane intrase în cameră. Încă purta costumul negru din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a dat-o Aurora? Dacă nu nimeriți mă sunați și vă îndrum eu. Ce stați așa cu urechile ciulite? Un tip pe care mi-l trimite Aurora Martinescu nu știu ce să-i descânt pentru nu știu ce tablou... N-am înțeles nimic, o aiureală. Oricum vine mâine seară la mine și-o să mă lămuresc. Hai noroc și la mai mare! zic fetele în cor. Bună seara, stimați telespectatori. Vă invităm la ultimele știri ale zilei, numai la Observator! Rămâneți aproape! ─ Știrile pe scurt: Greva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tăcut sfîrșit de lume sau doar al cîtorva indivizi - ceea ce-i totuna („CÎnd moare un om moare Întreaga lume”), o extincție trecîndu-ne pe sub ochi, trecînd cu spectatori cu tot. Tot de sfîrșitul lumii ține și celebrul Cei șapte magnifici, o aiureală la fel de mare ca și Încasările de la vremea respectivă, infinit mai Înalte decît cele obținute de filmul mamă. Pe lîngă diferite atrocități și atentate cu glonț la adresa minimului simț cultural, nu amintesc decît unul, petrecut pe la-nceputul filmului: apariția bătrînului satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
călătorie la oraș Înainte de-a se sinucide, și-l ia cu el pe adolescentul studios În grija căruia fusese Încredințat de regizor. Nu se sinucide și, după călătoria ce s-a dorit - și ea - inițiatică și a ieșit o aiureală pustiitoare cu orbi sîcÎitori conducînd, de exemplu, un Ferrari roșu În mare viteză pe străzi Înguste, În pantă, În numele trandafirului, că și ăsta miroase, uneori a femeie, nevăzătorul se reîntoarce nu numai acasă ci și la viață, grație tînărului (Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și strigă: — Nimeni nu pleacă. Nimeni. — Ăia de ce-au plecat? De ce ne mai țin pe noi, dacă Ăia au plecat? — SÎnt mecanici și trebuie să se-ntoarcă la aerodrom, spuse cineva. — Dar dacă cineva a plecat deja, e o aiureală să-i mai reții pe ceilalți. Toată lumea trebuie să aștepte pînĂ vin cei de la Seguridad. Lucrurile trebuie rezolvate legal și În spiritul ordinii. — Dar nu pricepeți că, odată ce a ieșit cineva, e o prostie să-i mai reții pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Invidia, Ura și Gelozia. Sau ajutoarele Lăcomiei, Egoismul, Bârfa și Prostia să cotropească Țara lui Verde Împărat cu măgăriile și prostiile lor. Ar fi curată nenorocire. Sper să nu găzduiască PAM în capul ei, adică în visul ei, o asemenea aiureală. Dar m-am cam pierdut cu filosofia și uite, mă aflu deja în Castel. Aici, observ că lucrurile s-au cam schimbat. I-am lăsat opt la număr, erau adică Prințul, Ana, Inventatorul cu Zâna Inventica, Artistul cu Măiastra, Învățătorul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Univesitatea de Infracțiuni că fumează iarbă sau vînd pastile. Nu poți să-i faci criminali pe oameni pentru că preferă anumite produse. Ai putea la fel de bine să-i bagi În Închisoare pentru că preferă Cornflakes și nu All Bran. O grămadă de aiureli de rahat, clatină el din cap. Oricum, trebuie să plec. Simt cum Îmi crește anxietatea În piept. Vreau să mai stea. Nu, vreau să-mi spună ceva. Trebuie să Întreb. — Șefu, Încă ceva. Ce se Întîmplă cu tipul din scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
eseiști, la alegere: unul deconstruiește, altul iluminează, turnînd în discurs și-o țîșnitură de sifon patriotic. Al meu e și volumul cel mai ieftin de pe piață. Costă un leu. Da, dar oferta pentru volumul doi depășește milionul. Și asta arată aiureala sistemului nostru editorial. Știam că scriitorul, dacă e să-l credem pe Northrop Frye, se adresează "ochiului minții", nu buzunarului. Sau e o strategie ludică? Mai am o culegere de sughițuri liricoide semnată Ioana Holda și a nu știu cîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plăcuse ideea) într-un tocător de mare capacitate, plus un vecin extrem de curios care urmărea desfășurarea evenimentelor din spatele perdelelor. Lucia - blondă, bine proporționată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo șase luni - declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri și citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea acțiunii - în sinea ei le considera constructive - dar n-o lua niciodată în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată meditează îndelung, bea la greu și înjură toate editurile. A scris doar începutul. Sunt și unii care se țin după agentul imobiliar, să vezi ce aiureală i-a trecut prin minte, unul - băiatul rău - are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr și-și bagă adversarii într-un tocător de mare capacitate. - Bestseller, ce mai, să mi-o dea și mie cu autograf atunci când o termină
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iepure cu tupeu, e adevărat, dar îl poți găsi numai prin desenele animate, Bugs Bunny ăla care face tot timpul figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot fi păcăliți ușor, sunt creduli, înghit orice snoavă, vai, ce iepuraș drăguț, mai vrem un episod, aplaudăm încântați, uraaaaa, desene și bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a trecut taxiul, am senzația că exagerați. Sau aveți chef de conversație. De ce nu intrați într-o cafenea? Acolo veți găsi cu siguranță persoane dispuse la un dialog pe diverse teme. Întări „diverse teme”, sugerând evident că până și o aiureală colosală putea fi considerată o temă de maximă importanță într-o cafenea plină de oameni dornici să evite ploaia tomnatecă. Bătrânul își privi ceasul. Un ceas de buzunar, iar Scriitorul fu surprins să-l vadă. Un ceas de buzunar, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plăcuse ideea) într-un tocător de mare capacitate, plus un vecin extrem de curios care urmărea desfășurarea evenimentelor din spatele perdelelor. Lucia - blondă, bine proporționată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo șase luni - declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri și citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze și discuții pe marginea acțiunii - în sinea ei le considera constructive - dar n-o lua niciodată în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
e fată. (noaptea) Stau lângă Angela la cursul de literatură: „Ce m-aș mai culca cu porcul de P. C.!“. „De ce?“, o Întreb mecanic. E promptă În răspuns: „Are buze groase și e vulgar, deci știe să facă amor!“. Niște aiureli de curvă patentată la care nu mă așteptam. Iar eu, naivul, aș fi garantat pentru ingenuitatea ei de fată mare. La fel descopăr și identitatea reală a altei colege, Cati M.: „Fetelor, știți ce mi-a făcut ăla nebunu’ azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și tu I-ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]