1,218 matches
-
fost. Din clipa aia am Încetat să mai ascult altceva. Îmi place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că Întrecuse măsura, Armanoush nu a mai insistat cu Întrebările. Ura de sine, a dedus ea, era probabil lucrul de care suferau turcii. Însă Asya a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poarte mănuși de cauciuc... Teoretic, bineînțeles, vreau să zic, hai să fim serioși, cine și-ar da atâta osteneală? — A făcut toate astea. Acele erau noi, iar mâinile Îi erau curate, a observat noua prietenă În turcă, cu o notă alarmată În glas. Asya nu s-a dat bătută, continuând În engleză. — Mda, bine. Din nefericire nu e de-ajuns. Cum era cerneala? Știai că nu numai acele, ci și cerneala trebuie schimbată de fiecare dată? Trebuie să folosești cerneală proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând umărul surorii ei. Uneori, când boala ei se agrava, mătușa Feride se alarma În privința relelor care puteau veni de oriunde și din partea oricui din lumea de afară. — Lasă-mă să preiau tura de noapte, a zâmbit mătușa Banu. Du-te și te culcă. Nu uita că noaptea propria ta minte Îți e străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cinste!“. François Începuse așadar să scrie, cu cinci ani mai Înainte, o carte despre tatăl lui. CÎnd Își dăduse seama că cinci ani reprezentau zece la sută din vîrsta pe care o avea - zece la sută din viața lui! −, se alarmase: „Zece la sută, e enorm!“. Nenorocirea Își lua dijma și se dovedea lacomă. Calculase că cinci ani se puteau Împărți În două ore pe zi de cînd se născuse: avea uneori scurte accese de aritmomanie, care-l făceau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu îndoială, ca și cum deodată și-ar fi pierdut încrederea în el. Păru aproape furioasă. Îi întâmpină încruntarea cu un zâmbet. ă Mi se pare că este un asociat al cuiva care îți este cunoscut ție, Lilia Ivanova. Ochii ei se alarmară. Constantin Chirilovici. Al cărui nume de familie am aflat că este Govorov. Nu te-a acuzat un anume Constantin Chirilovici că i-ai furat suta de ruble? ă Ba da. ă Constantin Chirilovici Govorov. Bărbatul misterios care te-a acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că nu vede câinele. Fluieră încet, dar Găsit nu se arătă. Olarul trecu de la surpriza perplexă la o neliniște explicită, Nu cred c-a plecat, nu cred, murmură. Ar fi putut să strige numele câinelui, dar nu voia să-și alarmeze fiica. Poate umblă pe undeva, adulmecând vreo lighioană nocturnă, spuse ca să se liniștească, dar, în timp ce traversa curtea spre cuptor, se gândea mai mult la Găsit decât la jinduitele statuete de lut. Era la câțiva metri de groapă când văzu câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori lesne buimăciți în Parisul ager la minte, în Parisul care totuși s-a alarmat”, iar „mistificarea” cu răsunet internațional este „capitalizată” în beneficiu românesc: „Maestrul e un june bucureștean care și-a lansat școala și pseudonimul la Zürich, în timpul războiului. Pseudonimul acesta a fost găzduit o singură dată (1915) în revista Chemarea, embrionul înverșunatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de epocă, din lemn de cireș. — Nu-i așa că arată totul foarte idilic? oftează ea. — Așa e. Și cel mai frumos lucru e că n-au mai rămas decît opt săptămîni pînă vom ajunge acolo. — Vai de mine, Doamne, se alarmează Trish. Opt săptămîni? Eu Încă n-am scăpat de nenorocitele de kilograme pe care le-am luat În timpul sarcinii. CÎt poți să slăbești În două luni? — Cam șase kilograme bunicele. Cu ușurință, o asigur eu. Dar trebuie să Începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În căutarea cheilor. Scoase din ea o legătură voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident. În holul cel mare de la intrare era un cufăr de lemn Încrustat, un vas chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au violat-o. Pe ea au vândut-o lui Nicu Asasinu, iar camera i-au dat-o lui Comerciantu, care are vadul lui, plătit. Cam ceva de genul acesta scrisese Andrei, deși insistase pe amănuntele violului, firește. Pe Zogru îl alarmase starea lui, dar și povestea și mai ales faptul că dăduse personajului numele Giuliei. Mai mult, păstrase amănunte biografice și chiar detalii fizice. După o zi în care se purtase ca un îndrăgostit. Dar aflase treptat aceste lucruri; mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a întâmplat și cu ceilalți urmași ai lui Iscru plecați în lume: mureau tineri, înainte de a apuca să lase în urma lor copii. Pe cel mai mic dintre băieții lui Ion îl chema Gică, iar Zogru l-a cunoscut bine. Era alarmat de morțile năprasnice care se abătuseră asupra neamului lui Iscru și se simțea dator să-i apere, ca martor al rostogolirii lor prin lume. De aceea, prin 1938 a început să stea în preajma lui Gică, ajuns căpitan și pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sigur că se legase ceva și că, cel puțin pentru moment, scăpase de Andrei Ionescu. Cum s-a eliberat de Zogru, Bobo s-a dus glonț acasă să-i povestească tatălui său despre înțepăturile suspecte. Era îngrijorat și voia să alarmeze toată țara, dă, neapărat, mâine un comunicat de presă, să-și facă toată lumea analizele, e posibil să fie ceva primejdios, ce dacă nu s-a plâns lumea, nu știu oamenii, n-au educație sanitară, dar dacă îi alarmezi, vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
voia să alarmeze toată țara, dă, neapărat, mâine un comunicat de presă, să-și facă toată lumea analizele, e posibil să fie ceva primejdios, ce dacă nu s-a plâns lumea, nu știu oamenii, n-au educație sanitară, dar dacă îi alarmezi, vor veni să-și facă analizele și așa vom avea o evidență. A doua zi, Bobo era la Institutul Cantacuzino să-și facă investigații amănunțite. Câțiva doctori îl așteptau la poartă, anunțați din timp că vine băiatul domnului Ilie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lângă mine, deși aveam senzația că nici măcar aceștia nu mă mai înțeleg. După ce am cinat, am plecat în camera mea, tristă, fără să mai scot măcar un sunet. Îmi era din ce în ce mai greu, așa că imediat am sunat-o pe Sabrina. Era alarmată de faptul că o sunam la acea oră. Cunoștea foarte bine momentele în care eu eram supărată, așa că nu a stat prea mult pe gânduri și mi-a spus că trebuie să lupt să duc la capăt misiunea, fără să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gândurile legate de Benia s-au evaporat. Casa era plină de agitație. Se întorsese Re-mose! Ajunsese imediat după ce plecasem eu. Servitorii fuseseră trimiși să mă caute și cum eu nu mai plecasem niciodată fără să o anunț pe Re-nefer, se alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca pe un șoc. Ca să nu-și alarmeze tatăl, se Întoarse, adună cîteva coșuri, Împiedicîndu-și mîinile să tremure cît putu mai bine. Furtuna cea mare din mai 1968. Cuvintele Îi răsunau În tot corpul. - Ce nu e În ordine? În ciuda eforturilor, tulburarea ei nu-i scăpase lui Milic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bastardul ăla n-o să vadă lumina zilei, vîră-ți bine asta În cap! - Juliette și cu mine o să avem copilul ăsta! Ne doare-n cot de poveștile voastre și de tot ce gîndiți voi! - N-o să puteți, e cu neputință! Gwenaëlle, alarmată de strigăte, se ivise și ea. - Ce anume e cu neputință? - Au fost destui tarați congenitali În familia asta ca să las să se mai nască Încă unul! Yvonne reușise În sfîrșit să-și capteze auditoriul. Ea, care nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
imensă, cât timp rămâne În domeniul său propriu. Michel era Întins În pat lângă ea; punându-i o mână mai sus de talie, simțea cum coastele i se ridică și coboară cu regularitate. Psihiatrul venea s-o vadă regulat, se alarma, mormăia, vorbea de „pierderea aderenței la realitate”. Annabelle devenise foarte blândă, puțin bizară, și adesea râdea fără motiv; de asemeni, uneori, ochii i se umpleau dintr-odată de lacrimi. Lua atunci un Tercian În plus. Începând cu a treia săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la Carter Spink știe că am făcut-o de oaie. Cei care știu îi vor suna pe ceilalți. Vor trimite e-mail-uri cu vestea cu o bucurie îngrozită. Ai auzit... Cum stau așa, în raza privirii mele intră ceva care mă alarmează. În mulțime apare un chip familiar. Întorc capul și îl privesc pe bărbat cu ochii mijiți, încercând să-mi dau seama de unde îl știu - după care mă trece un nou val de spaimă. E Greg Parker, unul dintre partenerii seniori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să vin. Pot să mă-ntorc. Cuvintele îmi ies pe gură singure. Mă pot urca în primul tren... În câteva ore ajung. — Nu cred că e o idee chiar așa grozavă. În tonul lui simt o încordare care mă alarmează. M-ați... dat afară ? — Încă nu am dezbătut acest subiect, spune iritat. Au existat probleme mult mai urgente de rezolvat, Samantha. — Firește. Simt că mi se urcă tot sângele în cap. Îmi pare rău. Eu doar... Mi se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dolari, dar dacă este cazul putem aranja, nu avem restricții. - Ce să plătească? Nici nu i-am făcut calculul. Spunea că domnul Faliboga parcă... - Aha, oftă pălăriatul. A intrat în complicitate cu ticălosul acela. Trecem și pe la el, nu vă alarmați. - Un deces. I-am scris eu textul respectiv, că nu avea ochelarii la ea. Îi întinse formularul. Insul citi anunțul, privind din când în când și spre colegul său, de lângă calorifer. Acela încerca să-i treacă femeii un sac peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus: - Până aici e bine. Du-te la cancelarie să aduci niște cretă. Asta a fost tot. Cristina a plecat după cretă și nu s-a mai întors. S-a iscat mare vâlvă chiar înainte de terminarea orelor. Ceilalți profesori se alarmaseră de dispariția bruscă a fetiței fără o mână, cu atât mai mult cu cât portarul spunea că n-a văzut-o ieșind din școală și nici elevul de serviciu, care stătea pe un scaun lângă sonerie, n-a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Am ieșit singură de trei ori în două luni. Știu că e război, dar să nu exagerăm. Tot de trei ori acostase în port și KM 103, pentru reparații și reîncărcare. * Într-o seară, ca de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bage creierul în capul tău. Creierul tău se duce la gunoi. X și Y o vor asista. Îți convine această situație? - Îți convine această situație? a repetat Z mecanic. Îți convine această situație? Îți convine această situație? Y s-a alarmat și s-a repezit la ea, prinzând-o de umeri. Z începu să tremure. - A intrat într-un conflict! X, adu trusa! X nu s-a mișcat. - Conflict! Conflict! X, defibrilatorul, acum! X făcu ochii mari și căscă gura. Rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
când, venea în sat să aducă medicamente și să vorbească cu războinicii despre lucruri pe care femeile nu le împărtășeau niciodată cu ei. — Ți-e foame? întrebă el; și văzând că nu i se clintise nici un mușchi de pe față, se alarmă: Te pomenești că nu vorbești spaniola! Fata se mărgini să-l privească așa cum ar fi putut să-l privească un câine de vânătoare. — Ne-am aranjat...! comentă el cu voce tare. Nici măcar n-o să vorbim. Poate că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]