9,537 matches
-
cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin pe umerii plăpânzi (de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de pictori renumiți de pe pereții bibliotecii, sau din diverse albume tentante din bibliotecă, să identific combinarea culorilor hainelor ei, absolut originală, muiate parcă în acuarelele acestora. Iozefina nu purta niciodată orice fel de albastru, nici orice fel de galben sau orice roșu. Mai era ceva: combinarea culorilor complementare sau necomplementare, calde sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă în acuarelele acestora. Iozefina nu purta niciodată orice fel de albastru, nici orice fel de galben sau orice roșu. Mai era ceva: combinarea culorilor complementare sau necomplementare, calde sau reci exprima starea ei de spirit din ziua respectivă. Coexistența albastrului cu galbenul, o culoare rece și o culoare caldă, o anunța mai întotdeauna bine dispusă, îngăduitoare și încrezătoare în ceea ce făcea; interceptarea însă, a culorilor eclatante, bunăoară a verdelui extrem de deschis cu a galbenului țipător sau cu a roșului aprins
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată frumusețea noii bibliotecare, adică a fetei care apărea veșnic cu hărți de transpirație la subsiori, și cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în anii puterii populare, atât de cei veniți de la țară și pripășiți aici cu japca, cât și de băștinași, multe rămase în roșu, pe locurile unde altădată, cu mulți ani în urmă, tronau căsuțe de pământ spoite decent într-un albastru azuriu, cu ferestre joase, la o jumătate de metru de pământ. De fapt ceea ce-l atrăgea pe stradelele acelea era liniștea. Era ca și cum acolo, în acel colț de lume, cu aer rural, cuibărit, în ciuda modernizării prost înțelese, mai ales în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de câmpie, pe umerii plăpânzi; de fapt niciodată nu m-aș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt ascensoarele, care funcționează cu carduri colorate de acces. Lifturile galbene opresc la orice etaj dintre primele zece, cele roșii numai la nivelurile rezervate vulgului, de la 11 În sus, ascensorul negru coboară În Iadul aflat la mare adâncime, iar cel albastru suie direct În mijlocul cerurilor, unde nu există nici Întristare, nici suspin, nici măcar rate de plătit. Liftul din urmă, trebuie spus, are mai mereu pe ușă o plăcuță cu „Defect“. justiția În purgatoriu Mâna lungă a Justiției se Întinde mai departe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la dispoziția nimănui. Vestea primirii Nobelului a surprins-o în timp ce se întorcea de la cumpărături: jurnaliștii s-au repezit asupra ei precum ulii, gata să înșface măcar o bucățică din această femeie măruntă, îmbrăcată în haine largi, colorate, în nuanțe de albastru. În cele două împrejurări când am avut prilejul s-o întâlnesc - o dată la New York, o dată la Cambridge - era îmbrăcată în aceleași tonuri: jachete albastre - de la deschis la închis - și bluze albe. Ca într-un bun roman cu suspense, secretarul perpetuu
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
ai reglat cum trebuie. Apasă de trei ori pe butonul albastru. CEAUȘESCU: - Da, da, seicias panimaiu! NIXON: - Vezi, că ai apăsat greșit. I-am dăruit și lui Brejnev un asemenea aparat. Butonul roșu e pentru el. Dumneata apasă pe cel albastru. CEAUȘESCU: - Aha! Bravo! Acum te aud perfect!... NIXON: - Made in USA! Avantajele economiei libere, de piață! CEAUȘESCU: - Să ne Înțelegem, poporul american e una, iar imperialismul american e cu totul altceva. Nu trebuie confundată una cu alta. Acest minunat aparat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adînc și e tot mai singur cu sine; din tot ce a sperat, nimic n-a rămas, ca duse de vînt, praf și pulbere-s toate; obosit, timpul Își caută și el un popas, aciuîndu-se pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zilele astea pe aici, transmite-i salutări din partea mea, că tot nu s-a întîmplat să ne întîlnim în ultimul timp. Sala era dreptunghiulară, avea vreo douăzeci de metri în adîncime și cam șapte-opt lățime. Fusese zugrăvită în întregime în albastru. În fund, în colțul din dreapta era așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mergem la bucătărie și să ne cățărăm afară pe burlanul din spate. CÎnd ajungem În aer liber, vîndul ne lovește În urechi și simțim că sîntem la o Înălțime atît de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș plictisi de mine și aș mirosi atât de frumos! Albastrul mă prinde de minune. Am avut cândva o cămașă albastră cum e cerul și eram tare mândru de ea. Antoniu: Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se mai obosește să adauge nimic. Plăcințica spală cu sârg. O Albă ca Zăpada printre munți de cârpe și obiecte ciobite pe care le curăță frenetic Îndreptându-se din când În când de spate și privind cerul. Seara, de un albastru incert se lasă ușor, pe nesimțite ca un văl mătăsos. Plăcințica și-a terminat treaba, a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Închisă ca un canar Într-o colivie. Mie Îmi place să merg, să privesc cerul, cred că-l privesc de câteva sute de ori pe zi, Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, Îmi place să mă Îmbrac În albastru și În portocaliu, uite, și acum am pe mine o bluziță albastră, mi-a dăruit-o prietena mea din Obor, vânzătoarea de ziare. Îmi plac tare mult bomboanele de ciocolată, Îmi place să dorm sub cerul liber, Îmi place tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ben nu răzbate nici un sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului său, dar renunță În ultima clipă, revenind În fața propriei șandramale. Se oprește, Își ridică privirea spre albastrul Întunecat al cerului, Împroșcat cu stele aurii, nemișcate. I se pare nedemn să privească numai pământul. Din când În când trebuie să cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încercare am reușit să formez corect numărul din Pelham Crescent. Mi-a răspuns slujnica. Doctorul Anderson și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mele îmi aparțineau în totalitate. Am pătruns, cu toată această încărcătură multicoloră, în peisajul pestriț uriaș al străzii King's Parade. Dincolo de stâlpii de iluminat se profila, înălțându-se spre cer, silueta King's Chapel cu crenelurile ei tivite cu albastru pe fundalul nopții înalte și înstelate. În lumina lunii clădirea senatului arunca pe iarbă o umbră mai întunecată până în zona unde era alungată de lumina felinarelor. Grandoarea și familiaritatea acestor clădiri parcă sporea solemnitatea demersului meu, așa cum se întâmplă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aia - stai așa! Nu! încalci o lege importantă! Care lege? A cui lege? La cât se pricepeau ei la tot ce-i omenesc, puteau, la fel de bine, să poarte discuri în buze și belciuge în nas și să se vopsească în albastru. Of, și-n plus, toate textele alea cu milhiks și fleișiks 1, bașca toate regulile și regulamentele lor meșughene 2, de parcă n-ar fi fost de-ajuns propria lor țicneală! O glumă de-a noastră de familie zice că odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Da, se gândi ea, se cunoșteau. O recunoscuseră amândoi și asta Îi lăsase pe amândoi fără cuvinte. Lumea se schimba, se mișca, trecea pe lângă ei. Copaci și clădiri se ridicau și coborau, profilându-se pe un cer Înnorat, de un albastru pal; fagii se văzură Înlocuiți de ulmi, ulmii de brazi și brazii de stânci - o lume asemenea plumbului pe focul Încins, topindu-se În forme schimbătoare, ba ca o flacără, ba ca o frunză de trifoi. Gândurile lor rămaseră aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luat un pahar cu mojito și am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric Lauren. Se ghemui În prosop pe canapeaua din fața lui Tinsley, iar eu, Într-un balansoar vopsit Într-un violent albastru Latino. Am observat că spătarul scaunului era Încrustat cu un superb sidef. —Ce faci, Tinsley? am Întrebat-o. Tinsley părea să fie o mare figură, așa că doream să o cunosc mai bine. Nimic, Îmi răspunse ea cristalin. —Îți dorești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că-i spusese Lauren. Dar ce voia? Am desfăcut pachetul În timp ce luam câte o Înghițitură dintr-o cafea espresso. Înăuntru era o carte Assouline 1 intitulată Camere de zi pariziene. Câteva pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui imens salon de primire cu lambriuri albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
are un bun gust desăvârșit? „Ce dacă nu știu să schiez“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce priveam Alpii de pe terasa cabanei, a doua zi dimineața. Munții ăștia chiar arată la fel de proaspeți și de curați ca munții de un albastru pal de pe eticheta unei sticle de Evian. De-abia așteptam să fiu acolo, la aer curat. —O să-ți placă la nebunie, mi-a spus Hélène, instructor de schi, pe care Hunter o angajase să mă Învețe să schiez. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sân sau cu biberonul? Întrebările par puse la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze niște statistici, în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru, cu perdele înflorate la ferestre; lângă leagăn se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau niște fluturi galbeni de plastic. Pe comodă era o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]