539 matches
-
scarabeul soarelui/ și-al albei mari frății/ Din sfere, piramide, cuburi/ pe care le contemplu/ Noi înălțăm în spirit/ dragostea divină". Practic fără excepție, cărțile de versuri ale lui Liviu Pendefunda atestă iluminări și instaurează viziuni fulgurante. Saturate de simboluri alchimice (pasărea lui Hermes, "focul din volucru", sămânța metalelor, oglinda din fântână, Graalul), inervate de citate din maeștrii misticii (Paracelsus, Artephius, Lapidus), ele ar trebui așezate sub semnul tutelar al multiformului Hermes. La Hermes Arcadianul, supranumit uneori și Psyhopompos, mesagerul zeilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele sau principiile transformării alchimice (solve et coagula, ora et labora, albedo, nigredo, rubificatio). Adică, pentru neinițiații în tainele ezoterice: reducerea individului la stadiul primar al materiei, calcinarea (operație având drept corespondent cromatic negrul), urmată de putrefacție; purificarea subiectului, dizolvarea lui până la ființa universală (reprezentată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre exemplu, a și fost înclinat să citească în cărțile lui Mihai Ursachi "o cale de a reconstitui unitatea primordială a lumii". Natural, o unitate mijlocită de/exprimată prin trinitate; în toate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
percepției este Înlocuită treptat de procesul obiectiv al scrierii. Odată pătrunsă pe această pistă, tematica sinuciderii dobândește același regim ca oricare dintre subiectele unei ficțiuni. Ea iese din zona biograficului strict, pentru a-și croi o nouă identitate În vasul alchimic al creației. Locurile comune ale sinuciderii (nefericirea, boala, tristețea, deziluzia, disperarea, nebunia) infiltrează Încetul cu Încetul spațiul eului auctorial, alterându-l și Încărcându-l cu o expresivitate pe care n-o avusese În ipostaza lui de document. Ceea ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intimitatea, departe de a fi o barieră a constituirii textului literar, devine Însuși elementul catalitic: ia parte În procesul metamorfozei jurnalului intim, fără a fi direct și necondiționat parte constitutivă a acestuia. Reactor și accelerator În această operație pe jumătate alchimică, intimitatea nu e, Însă, doar recipientul În care se produce miraculoasa transformare. Intimitatea, după cum am văzut, nu e o „realitate”, un concept analizabil sau o formulă, ci rezultanta impalpabilă, restul insesizabil al unor eforturi creatoare ce-și ignoră forța generatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de posibilii destinatari. Există o tentație a auto-comunicării În orice text, iar autorul nu face decât să lucreze, conștient sau inconștient, În direcția aceasta. Totodată, el adaugă, involuntar, amănunte care inițial nu intrau În rețeta - mai mult sau mai puțin alchimică - a jurnalului. Chiar dacă acesta refuză astfel de clasificări, el poate fi categorisit În funcție de gradul În care admite descifrarea personalității, fizice sau psihice, a autorului. Or, din acest moment, orice jurnal devine, ca la Eugène Ionesco, un portret en miettes. Portretul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași magmă incandescentă, însă universul tematic se centrează pe eul liric răsfrânt asupra sa și figurat prin bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă, prin acel "cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasa a marilor cu sare, / Ori laudă grădinii de îngeri, cănd răsare / Din coasta bărbăteasca, al Evei trunchi de fum"36... ("Timbru") În literatura alchimica, din care Ion Barbu pare să fi luat termenul, "nuntă" denumește rezultatul urmării caii "științifice" de cunoaștere spirituală. Ea presupune inițiere în procesele Sufletului 37, iar experiența ei înlocuiește conștiința obișnuită. Mariajul sacru - hieros gamos sau coniunctio 38, se referă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar că intervalul, numai, "unei albe combustii". Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existența străină și transferată, extremelor pulverizări 15 (italice în original). Printr-o metaforă, "combustie albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul generării poemului "perfect", tot așa cum, în procesul alchimic, prin albedo / albification, masa confusa a datelor primare, este sublimata în două elemente în antiteza
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
extremelor pulverizări 15 (italice în original). Printr-o metaforă, "combustie albă" (= creație), împrumutata din limbajul alchimic, Ion Barbu evidențiază necesitatea transformării, prin operații succesive, a materialului existențial, în procesul creație artistice, în scopul generării poemului "perfect", tot așa cum, în procesul alchimic, prin albedo / albification, masa confusa a datelor primare, este sublimata în două elemente în antiteza polara unul față de celălalt, a căror convergență (coincidentia oppositorum) este rezolvată în stadiul următor (ribedo), pentru a conduce apoi la obținerea Pietrei Filozofale. Esențială este
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu. Or, pentru cârcotașii retrograzi, această formulare ar putea fi chiar chintesența (pentru criticii de film poststructuraliști - da, e chiar acel al cincilea element necesar transmutației alchimice!) întregului film, trebuie să spunem răspicat că nu, sensul său deconstructivist îl face să-și spargă platoșa formală a semnificantului lingvistic și să atingă aerul pur al metafizicii închipuite, acolo unde doar spirite singulare, declasate (în sensul de mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îl catalogau, în anii când prefera variantele esențializate și abstracte ale free-jazzului, drept omul "care face pianul țăndări" prin finețea tulburătoare a unui borangic sonor trist și emoționant, iritant catifelat. Accesele sale stihinice din trecut s-au transformat, cu rafinament alchimic, în accente dramatice care fulgeră sclipitor în spațiul sonor atât de straniu și de acaparator pe care pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate, ce are de-a face trista comemorare istorică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ficino, mag, alchimist, filosof și înțelept, un alt nume pentru Atlandida înțelepciunii primordiale și a răspunsurilor ultime 4. Prin alambicurile metafizice ale lui Pico della Mirandola, Augustinus Steucheus, Francesco Patrizi da Cherso sau chiar Hugues de Saint Victor și tratatele alchimice, atât de populară devine în secolul al XVIII-lea cariera occidentală a acestui Zoroastru, încât și mofturile aristocratice pot recepta biografia lui sumară, intersectată punctual, mai degrabă aleatoriu și totuși enigmatic, cu legenda sacră a nașterii concurentului său iranian: el
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]