1,700 matches
-
insuficienta atestare a unui fapt, cum este lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie, care nu are nici o înclinație pentru chestiunile critice și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filozoful (într-o obiecție ce cade exact înainte de începutul textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus conform căreia acesta a venit pentru a dezbina familiile și a aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
litera textului, nu poate justifica „economia”, proiectul de mîntuire realizat de Dumnezeu prin intermediul istoriei, care trebuie citit recunoscînd în Vechiul Testament o prefigurare a celui Nou, iar în cel Nou o împlinire a celui Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală corespunde excesivei insistențe asupra umanității lui Cristos, în sensul schemei antiohiene Logos/anthropos, el preferînd, dimpotrivă, schema Logos/sarx; refuză totuși să atribuie Logosului enunțurile referitoare la suferințele și la moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărților). Antipater recunoaște meritele lui Eusebiu ca istoric, dar îi neagă competența în materie de dogmatică. Lasă în mod clar să se înțeleagă că, prin Eusebiu, vrea să lovească în maestrul său, Origen. Ca atare, atacă doctrina preexistenței sufletelor, exegeza alegorică a povestirii lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care a dus la căderea lor în trupuri, ideile lui Origen despre diavol, căderea îngerilor, învierea trupurilor. De la Chiril din Scitopolis știm că Gelasie, stareț la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori ale celor doi asceți îi sînt adresate lui Andrei, un călugăr bătrîn și bolnav, care nu reușește întotdeauna să se înțeleagă cu monahul însărcinat cu îngrijirea lui. Varsanufie corespondează (13 epistole) și cu un anume Eftimie, pasionat de interpretarea alegorică a Scripturilor. Interesante pentru cunoașterea controverselor origeniste din secolul al VI-lea sînt unele scrisori (600-607) în care Varsanufie și Ioan îi răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui Origen, Didim și Evagrie; Varsanufie încearcă întîi să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gîndim că acest comentariu al lui Hesychius este destinat liturghiei. Comentariul poate fi completat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altă formă literară, care era practicată deja de multă vreme, aceea a „întrebărilor și răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămîne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în exegeza textului biblic, sînt lăsate deoparte problemele cu caracter filologic și istoric. Bibliografie. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la început pe exegeții creștini, pentru că nu permiteau o interpretare morală, Olimpiodor susține că acestea nu conțin reflecțiile lui Solomon, ci ale personajului care îl simbolizează pe cel ce iubește această lume. Interpretarea operei, ca de obicei, este de tip alegoric și alexandrin. înaintea acestui comentariu, Olimpiodor ar fi scris un altul, la Cartea lui Ezdra, care s-a pierdut. Mai pot fi menționate: un Comentariu la Ieremia, care cuprinde și cartea lui Baruh și Plîngerile, păstrat în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Septuagintei ca text de bază, pe margine fiind adăugate lecțiuni extrase din alte traduceri în grecește; fiecare capitol era precedat de un scurt rezumat și, de asemenea, erau inserate explicații cu caracter lexical ce puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catenarul a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. Un catenar consacrat lui Iov, compilat de Niceta, mitropolitul de Heracleea, în secolul al XI-lea, conține fragmente dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totale a viselor" (Dicționar de simboluri, vol. 3, Editura Aramis, 2002, p. 457). 9 Ibidem. 10 Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975, p. 197. 11 "Noul performer al productivității, Mircea Daneliuc, continuă derivă spre filmul-parabolă, esopic, alegoric, la care-l constrânsese vechiul regim, împotriva cursului inițial, realistic și la timpul prezent, al operei sale, de la Cursa (1975) la Croazieră (1987), curs întrerupt odată cu ecranizarea unui român de epocă, Glissando din 1984" (în cap. "În trena "Deceniului Satanic
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de imaginea care stă în centrul scrierii lui Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea, și de reprezentarea de pe coperta ediției de la Iași (1698). La mijlocul secolului al XVI-lea, un călugăr iezuit a scris în Spania Espejo del religioso, scriere alegorică despre drumul perfecționării spirituale. Frumos și bine alcătuită, cartea a fost curând tradusă în limbile italiană, franceză, germană, olandeză și latină. În 1598 s-a tipărit și o traducere în limba polonă, al cărei titlu se reflectă, prin intermediar, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
în limbile italiană, franceză, germană, olandeză și latină. În 1598 s-a tipărit și o traducere în limba polonă, al cărei titlu se reflectă, prin intermediar, și în limba română: Desiderosus sau Drumul către dragostea lui Dumnezeu. Din polonă, romanul alegoric a fost tradus în slavona de redacție rusă și tipărit în anul 1688 la Moscova. Cea mai veche copie manuscrisă cunoscută a textului slavon se găsește într-un miscelaneu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea de la schitul Poiana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
slavon se găsește într-un miscelaneu din prima jumătate a secolului al XVIII-lea de la schitul Poiana Mărului, alături de scrieri originale ale starețului Vasile, dar și de alte copii ale unor scrieri mai vechi. Deosebit de interesantă este așezarea unui îndrumar alegoric de ascetică occidentală, alături de Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus în redactarea starețului Vasile și de traduceri ale unor vestite îndreptare ascetice răsăritene. Lucrul nu este neobișnuit, de vreme ce Ignațiu de Loyola enumera printre maeștrii săi spirituali pe Ioan Klimax (Scărarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir în seria autorilor de povestiri alegorice cu semnificație satirică. Exegeta subliniază faptul că scriitorul a ales alegoria nu atât din prudență socială, ci mai curând din plăcerea de a provoca perspicacitatea cititorului prin substituiri simbolice, caracterul ludic al operei fiind sporit și de limbajul cifrat, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
ritual al sacrului ca magie / 77 Magia misticismului rosicrucian / 80 8. Antropologie și rosicrucianism / 84 Ritualul meditației contact al omului cu Conștiința Cosmică / 89 9. Hermeneutica ca interpretare / 92 Biblia oracol divin / 92 Interpretarea hermeneutică a textelor sacre / 94 Interpretarea alegorică a miturilor prin fabule, parabole, alegorii / 96 Tâlcul meditației / 100 10. Dogma ca deformare a tradiției / 105 Doctrine și dogmă / 109 Știința și magia Renașterii / 114 Secretele mesianice și misterele mântuirii / 117 Mitul creației ca element dogmatic / 120 LIBERA PRACTICĂ
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în Irlanda, din Orient, în Grecia sau Egipt și în religia creștină apar figuri cu cap de om și trup de animal, cu aripi, îngeri sau demoni, oameni cu cap de animal, șerpi cu față umană etc. Scenele mitologice și alegorice cuprind întreaga gamă de reprezentări ale sacrului din cele mai îndepărtate timpuri. Se asociază la acestea obiectele sfinte în special cele venerate dintotdeauna: cărți, cruci, tronul, însemnele puterii sau măreției, lumini, lămpi. Și îmbrăcămintea are importanță prin simboluri, culori, forme
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stare de iluminare a conștienței umane. În cântecele religioase, în practica ordinelor oculte moderne repetarea unor formule lingvistice sunt parte din secretele magiei, la fel ca și puterea numelui, a numerelor, a gesturilor și a asocierilor dintre ele: cântecul, reprezentarea alegorică, dansul ritual etc134. Toate acestea sunt practici identice punând în armonie magul, preotul, pastorul, rabinul, șamanul etc. și participanții la ritual cu influxurile benefice, mult mai eficiente, mai precise și mai ample decât ale științelor moderne (posibilitățile de vindecare ale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
insistă asupra unei înțelegeri spirituale mai profunde pentru că mesajul și adevărul lui Dumnezeu este de mai adâncă profunzime, iar o altă parte consideră că unele capitole sunt interpretabile literal și altele figurativ. În ultimă instanță hermeneutica poate fi literală, morală, alegorică și anagogică. Tălmăcirea literală arată că un text trebuie să fie interpretat după înțelesul său primar, respectând construcția gramaticală și contextul istoric și aparent corespunzând intenției autorilor 216. Ea este asociată cu credința în alegerea divină a cuvintelor în înscrisul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ale textelor sacre. Aici alegoria este frecvent utilizată, așa cum în Scrisoarea lui Barnabas (cca 100 A.D.) sunt interpretate textele din Cartea Leviticului prin vicii imaginare asociate unor animale 217. Cel de al treilea mod hermeneutic de interpretare se numește tălmăcirea alegorică 218 și se adresează narațiunilor ce au un al doilea nivel de referință decât cel al persoanelor, lucrurilor și evenimentelor explicit menționate într-un text. O variantă a acestei tălmăciri este cea tipologică, exemplu fiind asocierea arcei lui Noe cu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea tipologică, exemplu fiind asocierea arcei lui Noe cu biserica creștină 219, considerată ca intenție protoistorică a lui Dumnezeu dintru început. Folosirea categoriilor platonice și stoice au fost utilizate încă din vechime de Clement din Alexandria care a văzut sensul alegoric al textelor biblice, dezvăluind înțelesul, tâlcul profundelor adevăruri filosofice în narațiunile și preceptele Bibliei, urmat apoi de Origen care a distins sensurile literale, morale și spirituale dar afirmă că cel mai înalt principiu hermeneutic rămâne cel alegoric sau spiritual, dezvoltat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a văzut sensul alegoric al textelor biblice, dezvăluind înțelesul, tâlcul profundelor adevăruri filosofice în narațiunile și preceptele Bibliei, urmat apoi de Origen care a distins sensurile literale, morale și spirituale dar afirmă că cel mai înalt principiu hermeneutic rămâne cel alegoric sau spiritual, dezvoltat mai apoi în Evul Mediu ca un subtip anagogic. Să ne închipuim că un compas sau un echer, obiecte ale arhitectului, ale inginerului care construiește ar rămâne doar atât, instrumente în accepțiunea unui membru al societăților secrete
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că profeticele cuvinte oracolare se dovedesc a se petrece în zilele Fiului Omului. Eternul tipar este repetat în mod platonic de evanghelii și scrisorile lui Paul. Clement din Alexandria și Origen insistă asupra tălmăcirii literale și doar parțial asupra celei alegorice. Dacă Clement indică sensul spiritual al Evangheliei lui Ioan, Origen recunoaște în afara sensului literal, unul moral al sufletului și unul spiritual. Sacramentele formulate de Augustin 227 se îndreaptă spre interpretarea alegorică și astfel precede timpurile mai apropiate nouă. După patristică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
insistă asupra tălmăcirii literale și doar parțial asupra celei alegorice. Dacă Clement indică sensul spiritual al Evangheliei lui Ioan, Origen recunoaște în afara sensului literal, unul moral al sufletului și unul spiritual. Sacramentele formulate de Augustin 227 se îndreaptă spre interpretarea alegorică și astfel precede timpurile mai apropiate nouă. După patristică urmează perioada scolastică și apoi dezvoltarea interpretării lui Origen în cele patru tipuri de metode descrise de Origen și acceptate și azi. Thomas d'Aquino desparte studiul științific al sensului literal
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
theologiae a lui Thomas. În perioada reformei apare tălmăcirea literală în context istoric de la care nu abdică nici umanistul Erasmus. Martin Luther și Calvin vor și ei să se desprindă, nereușind decât să rămână fideli sensului literal și mai puțin alegoric. În perioada modernă, prin traducerea în germană a psalmilor și cântecelor lui Solomon, Moses Mendelssohn dă o nouă și vie interpretare iluminată a Bibliei, continuată până în prezent de diverși autori și încurajată de Conciliile Vatican I și II pentru exegeza
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
germană a psalmilor și cântecelor lui Solomon, Moses Mendelssohn dă o nouă și vie interpretare iluminată a Bibliei, continuată până în prezent de diverși autori și încurajată de Conciliile Vatican I și II pentru exegeza biblică prin adevăratele ei valori. Interpretarea alegorică a miturilor prin parabole, fabule și alegorii [...] fără Filosofie nu vei putea atinge niciodată înălțimea și rigoarea Evlaviei și a Religiei 228 (tr.a.). Alegoriile, în toate variantele lor, sunt legate de dezvoltarea miturilor și mitologiei. Atitudinile societății în fața vieții
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]