839 matches
-
la fel pentru cel care privește din sală. Își amintește, ca un elev silitor, finalul din „Zabriskie Point“ de Antonioni. Momentul În care imaginația eroului face să explodeze o vilă americană. Se filmează cu Încetinitorul și pot fi văzute zburând alene prin aer bucăți de frigidere, haine, televizoare, mobile, aspiratoare, cărți (chiar și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul nu diferă mult de ce se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
televizoare, mobile, aspiratoare, cărți (chiar și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul nu diferă mult de ce se pune Într-un tomberon sau de ce explodează alene În filmul lui Antonioni. Pedagogul intră acum din nou Într-un grup sanitar de la parter, se spală pe mâini și-și privește ceasul mai mult din plictiseală decât pentru a-și aminti ce oră e. Iese În fața căminului, Își băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În porumbiște a armamentului sau a soldaților. Grințu Încearcă să-și imagineze situarea trupelor și mișcarea soldaților dintr-un careu Într-altul. Nu-l deranjează prea mult gândul că, poate, trapezele delimitate erau cultivate altfel atunci. Ceața care se mișcă alene pe suprafața dealului Îl ajută să-și imagineze: După câteva ore eram din nou atacați de 11 tancuri inamice, din porumbiștea din față, Însoțite de infanterie. Artileria și aviația germano-horthystă ne bombardau continuu. În acele momente grele pentru noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar În timp ce vorbeam mă și Întrebam ce dracu’ reușește să le spună de-i ține pe toți așa, cu gura căscată. Dacă se Întâmpla să apară dirigintele șantierului sau vreun alt „organ“, ceilalți plecau care Încotro, iar el se ridica alene, apuca roaba și o târa mai Încolo. Nu părea un muncitor foarte harnic, nici n-ar fi putut să fie de altfel, avea pe atunci, cum aveam să aflu, aproape 70 de ani, era pensionar C.A.P., văzuse destule, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia lui de cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făclie aprinsă, acolo unde îi sunt îngropate rămășițele pământești, în timp ce sufletul străbate liber la adăpostul codrilor seculari. Hărnicuța Fetița clipi de câteva ori, apoi deschise ochii și privi în jur; era dimineață, soarele se ridicase deja pe cer. Se întinse alene în pătuțul ei dar, deodată își aminti că era singură acasă. Părinții erau plecați la câmp, iar mama îi spusese de cu seară: Florinuța, mâine noi vom pleca la câmp, iar tu vei rămâne singură acasă, vei fi stăpână pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aroganță: ― Cei citiți să părăsească clasa imediat! Sânt eliminați până vor aduce banii de taxă! Și-atunci au început să se ridice: unii, cu figurile radiind de bucurie, că li se oferă prilejul să "chiulească oficial", cu asentimentul direcțiunii; alții, alene, cu silă, vădit indispuși, fiind elevi silitori. Printre aceștia era și Pârvu Dumitru, băiat de tâmplar, fără dare de mână, și unul dintre cei mai buni elevi din clasă. S-a ridicat și, fără să părăsească banca, a îndrăznit să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal mare de tot! Profesorul Marinescu a reclamat cazul lui Jujucă și s-a instituit imediat o anchetă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum e poreclit. Cu signor Maxențiu de la Plăiesele ... O să-ți arăt eu "palatul" în trecăt. Se zărește de pe șosea . Ținea mult la partida asta. Atât cât poate ea ține la ceva . . . De ce? Ți-aduci aminte de el? . . . Mini își cercetă alene memoria și regăsi un comesean de altădată al Haîlipilor. - Femeile sunt toate neroade! afirmă Nory. Ce va fi găsit fata asta perfectă la acest o in fără noimă! Un manechin banal. Nu e urât, nu e frumos . . . Nu e prost
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un șarpe alunecând pe lespezile pavajului, cu detașare și o undă de repulsie. Da, este mâna ei, însă numai acum și numai pentru o clipă. Amrita știe că nu e trupul ei. Mâna, acest obiect asemănător unui crab, întinzându-se alene după o cutiuță și o cheie, apoi după pastilele din rășină neagră lipicioasă, e a ei doar pe moment, așa cum i-ar aparține un șal sau o bijuterie. O smucitură. S-au oprit. De-afară se aud voci. Amrita se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i ducă la gară; urma un drum de trei zile. Vânzătorii așezați pe marginea șanțului lângă cântare scuipau betel, arătând cu degetul la bogățiile pe care le adunase cămătarul Kashmiri, cel care fusese ucis: covoare lui, balanțele lui... Boii dădeau alene din coadă, cărăușii se scărpinau în cap a mirare, totul era pregătit de plecare, însă fata nu voia să plece. Moti Lal a bătut-o din nou, iar ea a zăcut pe podea, amenințând că se va sinucide. Atunci Moti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva ore în urmă. Pagină separată În 1918, Agra era un oraș de trei sute de mii de locuitori, încleștat în jurul unei meandre a râului Jamuna. Mare și leneș, râul curgea alene spre sud-est, unde, în cele din urmă, întâlnea Gangele și se vărsau împreună în golful Bengal. Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și meșteșugari, ivit brusc din obscuritate cu 500 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înfloritoare decît cele două împărății ale voastre, și este ținutul lor mai întins decît al vostru?... 3. Credeți că ziua nenorocirii este departe, și faceți să se apropie domnia silniciei. 4. Ei se culcă pe paturi de fildeș, stau întinși alene pe așternuturile lor, mănîncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat. 5. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
un fuior Cu mii de întâmplări meschine, Când oasele cumplit mă dor îmi amintesc mereu de tine Rochiță albă cu buline ... Rondelul țăranului bătrân Muncește în grădină tata, Nepoții îl privesc de zor, Iar eu, șomer, ca și cumnata Fumăm alene în pridvor. Prin lupte l-a purtat armata Și-o rană are la picior, Muncește în grădină tata Nepoții îl privesc de zor. Dar știrile ne-au dat azi, gata, Că banii n-ajung la popor Că mult prea mare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Durerii tale și, banal, Ți se ignoră sacrificiul Chiar de-ai căzut bătrâne cal. Rondelul despărțirii Mă uit, așa, mai printre gene, Ucizi cu vorbele-ți viclene E toamnă, ne-am iubit destul. Iubirile în preambul Te joci cu pieptenul alene Te unduiești ca vechi sirene Și tragic bate un pendul... Ce-și caută un alt mascul. Ești phoenix cu-aurite pene Mă uit așa, mai printre gene... Prezentul fără tine-i nul, Mă uit, așa, mai printre gene, E toamnă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale, E dragostea noastră, un suprem legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine, în joacă, Iar luna se plimbă alene prin veacuri, Luceferi dorind să viseze, provoacă Povești de iubire ascunse-ntre lacuri. Când totul din jur ne îndeamnă la viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă ia de mână și mă îmbrățișează cu pasiune. În ultimul timp am tot stat lângă heleșteul meu. Îmbrăcată de gală ca o paiață, mă uit la țestoase și la broaște. Dimineața, soarele zăbovește deasupra grădinii și două țestoase înoată alene. Plutesc o vreme la suprafața apei și apoi se cațără pe o piatră netedă ca să se odihnească. Încet, una se urcă peste cealaltă și stau nemișcate, în aceeași poziție, ore întregi, iar eu stau cu ele. Frumoșii ochi larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le făcea nevasta, o mînă de femeie oacheșă și uscată care creștea copiii și ducea singură în spate toată casa. Ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe de locurile tainice. Era gros cât un butoi și solzii Îi erau cât țiglele de pe casă. Vara, solzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi nărăvit la rele, care avea obiceiul de a-i mușca fioros de testicoaie pe masculii ceilalți. Unora mușcăturile li se infectau și trebuia să fie sacrificați. Înmuiat, poate, de căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a palaniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]