661 matches
-
poate să nu aibă mistere. El era cât p-aci să demonstreze că nu există neșansă, zi proastă, miză neinspirată, om prins în cacialmalele zeilor. Domnul acesta este un mare dușman al omenirii. El încearcă să spulbere cel mai important alibi al înfrângerilor, pierderilor și suferințelor noastre - ghinionul. Sălbatic cum sunt, l-aș pune la zid! Numai că, într-adevăr, dânsul are baftă: în secolul XX, e declarat doar persona non grata. Dacă trăia știu eu când, zeii l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vede coasta Asiei, că este în plin ocol al Pământului. „Teignmouth Electron” este la trei mii cinci sute de mile mai la vest, în fața plajelor braziliene. Crowhurst caută o pauză. Telegrafiază: „Generatorul stricat. Îmi va fi greu să transmit”. Este alibiul pentru o lungă tăcere, care îl scutește să transmită alte detalii false. Miercuri, 29 ianuarie, notează în jurnal: „Am petrecut noaptea trecută tolănit pe punte, privind luna și reflectând la destinul meu”. Frumoasele mele amigdale! Le-am apărat, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
coridă închipuindu-și că sunt Garcia Lorca sau chiar Nero - tot așa a venit ora când pământenii, stând confortabil în fața televizoarelor, se socotesc Armstrong; aventura cosmică prin persoane interpuse umple deodată un vid din existența lor!... Cucerirea Lunii este un alibi pentru conștiința curată a umanității. Henri de Montherlant continuă: - E totuși odios să poți merge pe Lună în timp ce casa mea poate să ardă sau eu să fiu asasinat fiindcă telefonul nu avea curent. Un joc pentru copii, lansat de italieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
altfel iar te prăpădești” (criticul devenise grijuliu cu mine...) - îmi era clar, văzându-i cum se delectează cu bucatele rusești, că nu le pot dezvălui ce gând mă bate și, oricum, nu ar fi fost impresionați; am luat deci ca alibi dezgustul meu față de filmul acela în care clocotea „o ură față de noi de mi-a întors stomacul pe dos” - expresie care avu un efect pozitiv: patriotismul meu era împărtășit și de ei, dar - vorba tot a criticului - „asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
urmă, meciul de Champions League dintre Cehovski Medvedi și Kadetten Schaffhausen. Se pare că drumul în Rusia nu le a priit celor doi, fiindcă prestația lor din Sala Sporturilor din Bacău a lăsat mult de dorit. Bucureștenii au fluierat “la alibi”, orientându-se în funcție de rezultat dar, în cele mai multe rânduri, au dezavantajat echipa gazdă. Astfel, în prima repriză, au dictat eliminare la Gurkovsky, deși autorul faultului fusese Sipos, decizie care a făcut ca pivotul ucrainean să fie descalificat foarte devreme, în minutul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
aruncarea Ralucăi Sandu fiind blocată de zidul băcăuan. La final, tehnicianul pietrean a acuzat arbitrajul, reclamând două faulturi nesancționate, faze la care handbalistele sale s-ar fi oprit, dar, cu părere de rău pentru profesorul Dan Valentin, astea-s doar alibiuri, el trebuie să caute vinovații pentru înfrângere în propria-i ogradă. De cealaltă parte, Ion Arsene a dat vina pe emoții, o altă scuză care nu prea stă în picioare, dat fiind faptul că majoritatea componentelor Științei au în spate
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
fiind tentat să caute corespondențe cu scenariile apocaliptice și viziunile terifiante ale literaturii S.F.). În realitate însă, la fel ca și în cazul cărții de debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să caute mai degrabă un alibi, un pretext care să justifice - în parte, măcar - plonjarea în plină irealitate, etanșeizarea în propriul univers poetic, construit pe eșafodajul unui imaginar al spaimei. Aglomerările de imagini, de o densitate halucinantă, trădează aspirația eului poetic spre totalitate, în vreme ce fluxul sacadat
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
istoriei“. Ba deloc. Revoluția rusă a fost o acțiune de tărăgănare - a, Doamne, ce zgomot! Sunt mașinile de pompieri. Trebuie să fug. Ar putea să spargă ușa. Fac o orgie tipii ăștia cu topoarele lor. Și trebuie să am un alibi pentru asigurări. Fugi. În curte girofarele măturau copacii, roșu Închis peste gazon, ziduri și ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doamnă. Săru’ mâna. După ce s-au despărțit de acea doamnă, copiii au năvălit cu întrebările pe Rusalda. — Mumo, de ce tuturor le place Prințesa? Mie numi spun că sunt frumoasă, era dezamăgită Izaura. — Și tu ești frumoasă, dar albilor le plac alibi și nouă țiganilor ne plac țiganii. — Prințesa nu-I țigancă? Acum e țigancă, dar n-a fost țigancă și nu mă mai întreba atâtea, nu voia să dezvăluie secretele originii Prințesei. — Să-mi dai și mie cerceii Prințăsii. — Nu se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
concursul la mustață, asta numai pentru că era foarte tinerică și în liceu fusese foarte cuminte. Vă imaginați cât a recuperat gagica în numai doi ani, și, atenție, cu libertate redusă, nu ieșea când vroia ea și pierdea mult timp cu alibiurile, că Nadir era și gelos, și iute la mânie și nu de puține ori s-a ocupat personal de machiajul ei, un bleu permanent care ținea și câte două săptămâni și care nu o împiedica pe Moni Cuța să-și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
permanent care ținea și câte două săptămâni și care nu o împiedica pe Moni Cuța să-și pună niște ochelari de soare și s-o taie la futut, scuzați, serviciu, că pană semna condica așa se grăbea la Măriuca, prietena, alibiul, scuze, paravanul ei de zi cu zi. Ce n-a știut ea niciodată e că Măriuca era agent dublu. De altfel nici nu-mi mai aduc bine aminte dacă nu cumva Măriuca m-a agățat în ziua aia la Poiană
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e alibiul propriei mele căderi. Asta caută oricine: ascet sau narcoman, iubitor de agora sau sihastru. Speriat de imensul ochi reptilian pe care-l intuiește alături, fiecare se grăbește să se justifice, să se supună. Dar cînd ți-a apărut în față
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sunt creaturile astea. Au impresia că toată lumea moare să fie intervievata de ele. — Deunăzi nu i-am lăsat deloc această impresie, spuse Adrian. — Atunci o să punem pe altcineva să sune pentru tine... sugera Șam. Pe agentul tău literar. Iată un alibi perfect: i-ai pomenit într-o doară de invitația ei și el te-a convins s-o accepți. — Ei bine, Geoffrey chiar s-ar bucura să-mi vadă din nou numele în ziare, dar... — Na, poftim de vezi! exclama entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de nimeni. 12. Am stat multă vreme amândoi acolo, la colțul străzii Batiștei. Înșiram vorbe. Simțeam și unul, și altul, că nu mai e posibil, că totul se petrece pentru ultima oară. Constantin poate chiar murise și își construia un alibi, treaba lui... În ceea ce mă privește, aș fi vorbit despre orice, cu oricine, ca să destram păienjenișul sin gurătății noastre comune. La început, zâmbeam. E drept, numai fizic, facial (de câtva timp luasem obiceiul să fac așa în fiecare seară înainte de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi la fel de rea, zise el. De îndată ce se căsătoresc, femeile încep să se și plângă. E lucru verificat. Întreabă-l pe orice bărbat căsătorit. Așa că relația lor rămăsese ocazională, dar, după interogatoriul riscant și înspăimântător de la poliție - un interogatoriu în care alibiul lui fusese verificat timp de mai bine de trei ore - ea simțea că el i-a rămas dator vândut și că într-o bună zi ar putea să-i ceară o favoare. — Philemon, îl abordă ea pe când stătea întinsă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să mă ocup de nenorocitele de lumini. Continuă cu rolu’ tău, eu doar voi încerca să râd și să aplaud la momentele potrivite. — Prea bine, zise el și tonul i se înăspri. Unde ai fost azi-noapte? — Acasă. — Ai un alibi? — Da. Ursulețul meu de pluș. Eram în pat, dormeam. — Și înainte de asta? — M-am văzut cu un client. — Poți să-mi spui cine? — Știi ce? Nu-mi place chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Martin. — Se pare că azi-noapte criminalul nostru a fost din nou ocupat, i-am explicat. O altă fată a dispărut în jurul orei la care eu și Korsch ne aflam în bar la Deutscher Hof, furnizându-i lui Streicher un alibi. Martin scutură din cap: — Ar fi fost prea mult să sperați că Streicher ar fi putut să lipsească din Nürnberg în toate zilele care vă interesează, zise el. Dar nu vă dați bătut. S-ar putea, totuși, să reușim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cel mai detestat din Persia, simbolul acaparării ei de către străini. Din când În când, se ridica câte un glas care să-i ceară plecarea, care părea cu atât mai justificată cu cât omul n-avea nici o reputație de incoruptibilitate, nici alibiul competenței. Dar rămânea pe locul său, susținut de țar sau, mai degrabă, de temuta camarilă reacționară care-l Înconjura și ale cărei obiective politice erau exprimate acum cu voce tare În presa guvernamentală de la Sankt-Petersburg: exercitarea unei tutele complete asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putea să umple neantul cu blocuri de granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să umple abisul cu ceva mult mai durabil: adevărul și inima unui om. Acolo unde alții ar găsi o mie de alibiuri, el spune: nu!... (...Nu, nu despre nenorocirile mele e vorba, ci despre memorie și despre destin. Pentru că mi-am pus toată viața În cumpănă cu răspunsul dat sfinxului. Stăteam În fața monstrului uitîndu-mă la el ca Într-un abis și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
culoarea mării, ochii umezi ai sfinxului sînt, probabil, omenești. Înțelepciunea elină a spus tot ce-a crezut că vede În ei, dar a avut grijă să se oprească la timp. În locul vorbăriei despre curaj, ajunge un gest care să destrame alibiurile confortabile. Dacă-l citim pe Aristofan, vom afla că femeile ateniene nu arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, revanșă de copist, atât. Exerciții de memorizare, scumpă doamnă, atât, atât. Călugărița matematiciană, franțuzita menajeră a strigoiului, psihiatrul benevol! Și prietena Tori-Taube, perfectul alibi, ca prietenă, ca soție a prietenului... Înlocuitori, măști, travestiri, subterană, boli și suflete bolnave, codificarea poveștii de ieri care va deveni povestea de mâine. Îl înfuria, de fapt. Auzi, Teresienstadt, auzi! Sâmbăta lăsată în urmă, spulberată, îl înfuria. Sâmbăta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dușcă, paharul dispăruse, mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâna durdulie mângâia acum obrazul stâng, în sus, în jos.Capul se aplecase mult peste masă, șoaptele se acceleraseră, se încălziseră. — Știi pe dracu’, mutulache! Pe dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum s-a întâmplat o dată, cărat cu elicopterul - în curtea lor plină de gunoaie. E temperamental Fiasco-ul meu, ca toți caii de curse, poeții și bucătarii șefi. Nu te poți aștepta să se poarte ca un Mistral sau un Alibi vechi. L-am cumpărat anul trecut pe o sumă uriașă. Sunt unii - și printre ei probabil și Alec - care cred că Fiasco-ul păcătuiește prin ostentație, că Fiasco-ul e de un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]