1,588 matches
-
toate să fie loc comun. Acum, Valcarenghi și-a scris memoriile despre acești memorabili ani ai săi. Firește, nu și-a pus problema cum să scrie: a scris, repet, așa cum vorbea. Nici n-a bănuit că scrisul va provoca o alienare și deci o fixație a subiectului: nu, imperturbabil, el scrie ca și cum materialul său nu ar fi în trecut, ci hic et nunc, fluent și nelimitat, la fel ca în ’66, ca în ’68, ca în ’69. Acum, în ’73, rolul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
drepturile omului, de libertatea religioasă. Multe secte învrăjbesc neamurile, etniile, folosesc arma și amenințarea politică (David, 1998). „Nebunia religioasă duce la nihilism” (David, 1998). Sectanții au vizat instituții de învățământ, orfelinate și au recurs la modalități de manipulare psihică, căutând alienarea ființei umane, recurgând la mutilarea fizică și psihică, la căsătorii colective, substanțe psihotrope și crime abominabile (Tucu, apud Călin, Dumitrana, 2001, p. 71). Sectele „...în numele libertății au robit atâtea cugete și au dus în sclavie atâtea familii (David, 1997, p.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
extragi dintr-o cercetare critică a evenimentelor concluzii care Îți pot infirma opiniile anterioare. Analiza de acum, bazată pe o documentație serioasă, acumulată În timp, scoate la iveală, cu o precizie chirurgicală, atît deficiențele formațiunilor componente ale Convenției, cît și alienarea fostului președinte. Povestea mitului social și politic (formulare preluată de la Sorel; vezi p. 482) care a fost Convenția Democratică nu se poate Încheia decît optimist. Cu un clin d’œil pentru Dan Pavel, Încheiem cu o pastișă după același Sorel
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de azi. Sub pavăza neînsemnătății ei, în lumea romanelor lui Norman Manea se insinuează, se infiltrează, cu o perseverență și o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala și suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluție decât „pustiul domestic”, ce nu mai puțin o erodează cu forța lui anihilantă, căreia nimic nu i se poate opune. ION NEGOIȚESCU SCRIERI: Noaptea pe latura lungă, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1969
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
pavăza neînsemnătății ei, în lumea romanelor lui Norman Manea se insinuează, se infiltrează, cu o perseverență și o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala și suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluție decât „pustiul domestic”, ce nu mai puțin o erodează cu forța lui anihilantă, căreia nimic nu i se poate opune. ION NEGOIȚESCU SCRIERI: Noaptea pe latura lungă, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1969; Captivi, București, 1970
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
din ce în ce mai violentă dintre cei doi, insul-conștiință - într-un adevărat rechizitoriu - acuzându-și interlocutorul de fapte reprobabile. În final, directorul îngrozit că asemenea fapte ar putea fi divulgate îl ucide”) și Goana (1978) aduc în prim-plan responsabilitatea față de familie, culpabilitatea, alienarea socială. Eroarea din tinerețe ce îl face șantajabil pe Radu Vereș, directorul general al unei instituții importante, „bărbat-tiran”, oportunist și carierist, îi tulbură în egală măsură și viața familială. Învățând să îi respecte pe cei din jur, făcând efortul de
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
scenă mitologică, „un satir încins cu viță”. La douăzeci și șase de ani, „sol al miilor ce-așteaptă-n suferință”, I. își puncta discursul cu semnale de alarmă: „Chiar sfânta noastră doină stă să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
repede posibil de originile lor țărănești. În aceste condiții, absorbția de către Partidul Țărănesc a principiilor nețărăniste, prin abandonarea originalului țărănism al anilor 1920-1922, radical, dar lipsit de orizont, pentru un mai promițător grup de idei, a fost începutul adevăratei sale alienări de țărănime 24. Oricum, în pofida eșecurilor suferite chiar de la începutul guvernării, Partidul Național-Țărănesc a continuat să se bucure, totuși, de o oarecare simpatie în rândurile lumii rurale. Însărcinatul cu afaceri ad-interim al Statelor Unite ale Americii la București, Charles A. Bay, remarca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezultate inimaginabile, sinteze imprevizibile 64. Chiar faptul că marxismul nu își aplică sieși critica formulată la adresa ideologiei - ideologiile reprezintă, chipurile, realitatea celorlalți 65 - arată incapacitatea noastră de a depăși o percepere instabilă a realului 66. Marx dă, fără îndoială, măsura alienării noastre: plutim neîncetat între obiect și demistificarea lui, incapabili să îi redăm totalitatea 67. Mitologia este un acord cu trecutul, nu așa cum a fost ci așa cum am fi vrut să fie: îl investigăm și, deopotrivă, suntem complici cu el68. De
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care Își caută și Își construiește o identitate multiplă, spre deosebire de omul modern, care era preocupat de construirea unei identități esențiale, a unei identități de tip monocelular, așadar a unei identități unice. Chiar și atunci, sau tocmai atunci, când deplângea mecanicizarea, alienarea, schizoidia („je est un autre”), omul modern se comporta În funcție de un ideal al subiectului unic, centrat, nedespicat. Sunt simptomatice În acest sens teoriile lui C.G. Jung, Lucian Blaga sau Mircea Eliade, conform cărora omul se construiește pe axa eu-sine, că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai spus niciodată și necesitatea ca el să spună lucrurile acestea pe care le aude - acum vorbesc și eu ciudat - Într-un discurs totuși inteligibil. Deci creația mi se pare, totodată - trist că spun chestia asta! - o formă puternică de alienare. Dezvoltarea potențialităților de infinitudine ale omului te scot din faptul că tu, ca toți ceilalți, ești finit, și dialogul tău cu ceilalți nu poate avea loc decât În dimensiunea de finitudine. Ca să-i răspund Sandei: eu m-am instalat foarte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Premiul Academiei Române), Priveliști (1928) - predomină încercările de autodefinire și autosituare a eului liric în lume, având ca principală marcă a identității durerea, o durere fără cauze concrete, explicite, care e un fel de a doua natură și duce la o alienare specifică. Consemnarea unor aspecte exterioare devine un simplu cadru fizic pentru localizarea unui suflet iremediabil bolnav, revelând prin contrast suferința personală, care îl opune existenței generale. Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy end-ul. Inconsecvențele, mici falii sufletești trezesc un „freamăt al zădărniciei”. Spațiul delimitează și închide ca într-un cerc apăsător, malefic, ecoul vocilor (și vieților), acutizând obsesiile (Stradă, Disc). Alienarea și scindarea ființei, îndepărtarea de sine și de ceilalți conduc la fragmentare discursivă (Întuneric). Terifiant, simbolul păsării de pradă e un avertisment ibsenian în Vulturul albastru, proza considerată emblematică pentru volum, aproape o „nuvelă teatrală”. Reactivând o traumă pe care
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
viața lui Anselmus, compoziție migăloasă, în trepte, executată cu finețe. Narațiunea, mai mult o suită de scene, înfățișează o lume stranie, reprezentată prin personaje care par a nu mai avea nimic uman, un fel de marionete, simboluri, ipostaze caricaturale ale alienării și degradării omenescului. Eroii se conturează prin prisma observației lui Anselmus, care se autodefinește ca „un ciudat spion al destinului”, „hermeneut pedestru al fragmentelor, al segmentelor de destine individuale”. Locatari ai aceluiași bloc de garsoniere, administratorul Mangolewski, ciungul Sabaca, orbul
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
până la Lucian Blaga. Mai mult, are loc o răsturnare dramatică a perspectivei asupra rusticului și a naturii în genere. Gheorghe Grigurcu a înțeles corect acest fenomen, identificând în lirica lui G. de după 1972 semnele unei dezrădăcinări inverse, „tradusă într-o alienare față de toposul rural”. Peisajele se obiectivează acum, devin reprezentări ale unui eu aflat în dizarmonie cu ele. Natura nu se mai oferă drept un spațiu paradiziac și ocrotitor. Dimpotrivă, este neliniștitoare, în sens expresionist, criptic-fantomatică uneori, adversă în solitudinea ei
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
un corespondent în universul real al României din perioada comunistă. Dramatismul este contrabalansat de umor negru și de o ironie suculentă. Personajele principale se înscriu în categoria „victimei”: individ dezrădăcinat, nefericit, persecutat adesea pe nedrept de compatrioți din motive obscure, alienare fizică și spirituală, condiție a „străinului în exil”. Contradicția dintre nevoia de a se elibera și nostalgia despărțirii de lumea în care își are rădăcinile, conflictul violent dintre luciditate și sentiment, încercarea de a se lăsa asimilat de noua sa
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
rețete pragmatice de istoric literar, acesteia preferându-i o hermeneutică mai puțin „trivială”. Confruntată cu „distrofia conceptuală a fenomenului exilului”, autoarea o scurtcircuitează, reducând-o la câteva linii de forță: metafizica exilului, timpul și spațiul exilului, maladiile exilului, exilul ca alienare. Nu este o operație propriu-zis fenomenologică, întrucât specularea conceptului de exil se păstrează de la un capăt la altul într-o gramatică metafizică, condiție inevitabilă într-o lucrare în care accidentul exilului este extrapolat esenței umanului. Prima parte a eseului, ocupată
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
asemenea unui fișier medical, aspectele degradării umane. Speranța de reînsănătoșire o insuflă pădurea verde și pământul de sub ea, „fața pământului” fiind, cum spune un pădurar, „chipul pământean al lui Dumnezeu”. Fenomene psihosociale de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării și alienării conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
a obține licența necesară pentru a vinde alcool și produse din tutun. Alte țări au restricții similare În ceea ce privește angajarea 3. Imigranții sunt discriminați adeseori de țările lor de adopție. La rândul ei, această discriminare perpetuează ciclul de sărăcie lucie și alienare și alimentează mișcările sociale printre imigranți, creînd un soi de cerc vicios din care este dificil de ieșit. De asemenea, de multe ori imigranții nu pot să-și controleze copiii În aceeași măsură În care ar fi putut-o face
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Gergen, cât și Lifton au dreptate. Persoana postmodernă este din ce În ce mai fragmentată și plastică. Întrebarea care intervine este următoarea: Există o modalitate de a reintegra individualizarea extremă a personalității postmoderne Într-un Întreg global mai unificat? Nereușita ar exacerba sentimentul de alienare personală și teama existențială pe care atâția tineri le au deja Într-o lume În care sunt din ce În ce mai conectați, dar În care se simt din ce În ce mai izolați. După cum arată o anchetă condusă de Kaiser Family Foundation și intitulată „Tinerii și media
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu mediile electronice. Copii mai mari petrec până la 95% din timpul lor singuri În față televizorului, În timp ce copii Între doi și șapte ani urmăresc televizorul singuri mai mult decât 81% din timp29. Pentru a depăși sentimentul de izolare personală și alienare, care poate Însoți un ambient plin de medii electronice, este necesară o nouă misiune integrativă care să fie suficient de puternică pentru a fi transformativă În natură. Ceea ce lipsește din păcate este un motiv atotcuprinzător pentru ca miliarde de ființe umane
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
comportamentului uman. Nu pot fi descrise și interpretate tocmai conduitele complexe individuale și grupal-sociale. Neputând nega evidența realității contemporane de acest gen (viața urbană cu deosebire), unii reprezentanți ai orientării biologiste propun teza potrivit căreia fenomene din lumea modernă ca alienarea, izolarea, violența distructivă etc. și-ar avea geneza în neconcordanța dintre sistemul ecologico-cultural actual, mult schimbat față de perioada când s-a constituit fondul genetic uman (stadiul de vânători și culegători), și respectivul fond, care a rămas același de zeci de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
verbale și nonverbale, cu spațiul îngust al cuștilor de sticlă, în care angajatul stă ore în șir nemișcat în fața ecranului mai mult sau mai puțin ergonomizat al computerului, are și serioase dezavantaje. Printre altele, se accentuează sentimentul de înstrăinare și alienare al lucrătorului din lumea modernă și postmodernă, așa cum remarcabil a fost descris acest fenomen în cazul culturii americane de antropologul M. Harris (1982). Să nu omitem însă că, inclusiv din punctul de vedere al satisfacției în muncă și în viață
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
metode se sprijină pe tehnica lecturii (să luăm numai exemplul mozaicului sau al predării reflexive). Totuși, deși distingem o sferă a avantajelor consistentă, nu putem să nu remarcăm și criticile care s-au adus lecturii: îndepărtarea de viața reală, înstrăinarea/alienarea individului etc. De aceea, interogația lui G.N. Volkov ni se pare îndreptățită și probabil că mulți dintre noi am încercat-o adesea: „unde este - spunea acesta - acel manual care să educe spiritul descoperirilor, al cercetărilor, al inovației, să descrie căutările
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în a se implica în găsirea problemelor în realitatea, de orice tip, care-l înconjoară (vezi și Pânișoară, 1996). În același timp, cel de-al doilea element pe care l-am amintit aici, și anume stresul, poate cauza dimensiuni de alienare a persoanei, cu rezultante ca tendința spre însingurare, spre neimplicare, spre refugiu în fața realității, spre oboseală și spre regres acțional. Necesitatea găsirii resorturilor lăuntrice pentru a implica individul în activități care să-l dezvolte permanent și care să-i ofere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]