1,200 matches
-
ce par dezinteresate (banii dați cerșetorilor) au la bază motivații egoiste, cum ar fi aceea de a scăpa de disconfortul și teama pe care insistența solicitanților - uneori acompaniată de gesturi fizice - le induce. Cea mai consistentă (și specifică) explicație a altruismului în termeni costuri-beneficii este aceea că, atunci când indivizii percep că, în interacțiunea cu alții, comportamentele lor strict individuale și egoiste determină o pierdere a utilității pentru ei înșiși, sunt înclinați a lua în considerare efectele acestor comportamente asupra celorlalți și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o pierdere a utilității pentru ei înșiși, sunt înclinați a lua în considerare efectele acestor comportamente asupra celorlalți și sunt dispuși să le înlocuiască cu acte altruiste. Este în joc un calcul pur pragmatic. Teorema lui G. Becker (1991) privind altruismul în familie reflectă acest lucru. Esența teoremei este că prezența unei persoane generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, ea spune că „fiecare beneficiar, indiferent de cât de egoist
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai numește și Rotten Kid (copilul răutăcios). Aceasta pentru că Becker demonstrează teorema pe un exemplu cu un frate rău și invidios pe sora sa, care primea mai mare atenție din partea tatălui. Autorul arată, servindu-se de un limbaj tehnico-matematic, cum altruismul tatălui induce un altruism al băiatului față de sora sa. Deși foarte egoist, băiatul își dă seama că, dacă nu se poartă altruist față de soră, el va pierde în ansamblu mult mai mult, din cauza comportamentului tatălui lor. 1.4. Teorii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Kid (copilul răutăcios). Aceasta pentru că Becker demonstrează teorema pe un exemplu cu un frate rău și invidios pe sora sa, care primea mai mare atenție din partea tatălui. Autorul arată, servindu-se de un limbaj tehnico-matematic, cum altruismul tatălui induce un altruism al băiatului față de sora sa. Deși foarte egoist, băiatul își dă seama că, dacă nu se poartă altruist față de soră, el va pierde în ansamblu mult mai mult, din cauza comportamentului tatălui lor. 1.4. Teorii ale beneficiilor psihologicetc " 1.4
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Smith, Charles Darwin, Herbert Spencer, au considerat că empatia conduce prin ea însăși la acte altruiste. Preluând această concepție, psihologii sociali au operaționalizat-o și au testat-o empiric, prin C.D. Batson și colaboratorii acestuia (1981) fiind lansată ca ipoteza altruismului empatic. Ea afirmă că „emoțiile empatice produc o motivație al cărei ultim scop este beneficiul persoanei față de care este resimțită empatia, adică o motivație altruistă” (Batson, 1998, p. 300). Termenului „empatie” i s-au acordat multe nuanțe conceptuale, unii autori
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
arată că, în timpul celui de-al doilea război mondial, din rândul cetățenilor germani non-evrei, numărul femeilor care au salvat evreii din mâinile naziștilor a fost de două ori mai mare decât al bărbaților (Anderson, 1993). Deosebirea de gen social în altruism și, simetric, în agresivitate are explicații în socializare și în așteptările de rol, dar se pare că genele joacă și în acest caz un rol important, sociobiologii invocând ca factor decisiv faptul că femeile, datorită numărului limitat de progenituri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1973), mai mulți studenți de la Teologie au fost rugați, individual, să meargă într-o clădire apropiată pentru a avea o discuție cu un specialist. Unora li s-a spus că tema convorbirii este cea a Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruismului pur), altora că ea se referă la ce șanse profesionale au ei după absolvire (neutră prosocial). Apoi, unora li s-a comunicat că discuția începe doar peste câteva minute bune, iar altora, că trebuie să se grăbească, deoarece specialistul îi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în comparație cu cei 63% dintre cei care nu erau sub presiunea timpului. Rezultatul e, desigur, de așteptat. Dar destul de surprinzător este faptul că natura subiectului discuției nu a produs diferențe în a ajuta sau nu; cei ce mergeau să discute despre altruism (Bunul Samaritean) nu s-au angajat în mai mare măsură în a oferi asistență. Constrângerea de timp a pus în umbră preocuparea față de cel aflat în nevoie. Mai mult decât factorii fizici de mediu, intervenția prosocială depinde de prezența altor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sau casnic, intrarea hoților în gospodărie și altele de acest gen), ci de ajutor în probleme majore de durată mai lungă (dificultăți financiare, angajarea într-o slujbă etc.). Două remarce generale ar merita reținute cu referire la tratarea psihosocială a altruismului și conduitelor prosociale. În primul rând, în manualele și tratatele de specialitate (mai ales cele americane), varietatea acțiunilor prosociale este destul de mult redusă la situațiile de intervenție foarte specifică, de acordare a ajutorului unei persoane necunoscute (bani cerșetorilor, asistență fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
foarte specifică, de acordare a ajutorului unei persoane necunoscute (bani cerșetorilor, asistență fizică unor persoane în vârstă, lovite etc.). Aceasta, pe de o parte, pentru că în astfel de împrejurări beneficiile directe lipsesc aproape în totalitate - și suntem astfel mai aproape de altruismul autentic -, iar, pe de altă parte, pentru că aceste situații pot fi mai ușor proiectate experimental. Cuplarea rezultatelor experimentale, ce modelează contexte și evenimente mai particulare și mai simple, cu date privitoare la comportamente prosociale mai complexe și la scară de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
aproape întotdeauna cazul -, bunul colectiv este amenințat pe două căi: (1) indivizii folosesc resursele pentru ei, adică sunt puternic egoiști, sau (2) dacă ajută, o fac selectiv, empatia lor fiind direcționată preferențial spre anumite persoane din grup. În mod practic, altruismul selectiv se produce, de exemplu, când ajutorul financiar al unui sponsor se îndreaptă nu spre un număr mare de copii nevoiași, ci spre unul sau câțiva specifici ale căror nume, fotografii și alte date le primește el. Ajutând preferențial, egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ajutorul financiar al unui sponsor se îndreaptă nu spre un număr mare de copii nevoiași, ci spre unul sau câțiva specifici ale căror nume, fotografii și alte date le primește el. Ajutând preferențial, egoismul este mascat, se dă aparența de altruism, dar se uită adesea că acesta, fiind selectiv, este tot o amenințare la adresa bunului public. În finalul acestui capitol se impune să facem câteva observații fundamentale. În primul rând, în abordarea comportamentului prosocial s-a produs în ultima vreme o
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mult credit am acorda valorilor morale și principialismului - lucru pe care, de altfel, l-au practicat de mult analiști ai naturii umane și vieții sociale din alte discipline, filosofi, istorici, antropologi, sociologi și alții -, nu putem ignora faptul că și altruismul, și conduitele prosociale concrete se petrec la intersecția cauzală a mai multor factori. Datele empirice, cu explicațiile și interpretările atașate lor, arată cât de variabile și complexe sunt motivația și decizia de a acționa prosocial. Se subliniază că actele de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
se zvoni că soția este la cafea într-un local cu un bărbat nu e un fapt ușor de trecut cu vederea. Dragostea are o serie de note comune cu prietenia, dar și unele diferențiatoare. Respectul, încrederea și prețuirea reciprocă, altruismul, similaritatea axiologică și alte trăsături ale prieteniei sunt valabile, în mare și în pondere diferită, și pentru dragoste. Plusul semnificativ este adus de contactul, de intimitatea fizică a partenerilor. Tendința spre sexualitate face ca și reacțiile emoțional-fiziologice să fie mai
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și intensitatea, dintre care două sunt mai relevante: cea pasională și cea camaraderească (companională). Dragostea pasională ar putea fi comprimat caracterizată ca o stare emoțională tumultuoasă, „un amestec confuz de tandrețe și atracție sexuală, exaltare și durere, anxietate și destindere, altruism și gelozie” (Berscheid și Walster, 1978, p. 177). Ea înseamnă propensiunea irezistibilă către persoana iubită, astfel încât factorul afectiv-emoțional copleșește rațiunea, reacțiile comportamentale scăpând, în însemnată măsură, de sub controlul lucidității. Picioarele parcă merg singure înspre ființa dorită, nimeni și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Effects on violent movies and trait hostility on hostile feelings and aggressive thoughts”, Aggressive Behavior, 23. Anderson, K.; Anderson, C. (1999), Men Who Target Women: Specificity of Target, Generality of Aggressive Behavior, Unpublished Manuscript. Anderson, V.L. (1993), „Gender differences in altruism among holocaust rescuers”, Journal of Social Behavior and Personality, 8. Andrei, P. (1945), Filosofia valorii, Editura Fundațiilor Regale, București. Apter, M.I. (1982) The Experience of Motivation - The Theory of Psychological Reversals, Academic Press, London. Archer, D. (1994), „American Violence How
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Byrne, D. (2000), Social Psychology (ed. a IX-a), Allyn & Bacon, Boston. Baron, R.A.; Byrne, D.; Johnson, B. (1998), Exploring social psychology, Allyn & Bacon, Boston. Basso, J. (1983), Les groupes de pression, Presses Universitaires de France, Paris. Batson, C.D. (1998), „Altruism and prosocial behavior”, în D.T. Gilbert, S.T. Fiske și G. Lindsey (eds.), Handbook of social psychology (ed. a IV-a), McGraw Company, Boston. Batson, C.; Coke, J. (1981), „Empathy: A source of altruistic motivation for helping?”, în J. Rushton și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în D.T. Gilbert, S.T. Fiske și G. Lindsey (eds.), Handbook of social psychology (ed. a IV-a), McGraw Company, Boston. Batson, C.; Coke, J. (1981), „Empathy: A source of altruistic motivation for helping?”, în J. Rushton și R. Sorrentino (eds.), Altruism and helping, Hillsdale, Erlbaum. Batson, C.D.; Duncan, B.D.; Ackerman, P.; Buckley, T.; Birch, K. (1981), „Is empathic emotion a source of altruistic motivation?”, Journal of Personality and Social Psychology, 40. Batson, C.D.; Ahmed, N.; Yin, J.; Bedell, S.J.; Johnson, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
empathic emotion a source of altruistic motivation?”, Journal of Personality and Social Psychology, 40. Batson, C.D.; Ahmed, N.; Yin, J.; Bedell, S.J.; Johnson, J.W.; Templin, C.M.; Whiteside, A. (1999), „Who threats to the common good: Self-interested egoism and empathy-induced altruism”, Personality and Social Psychology Bulletin, 25. Baumeister, R.; Heatherton, T. (1996), „Self-regulation failure: An overview”, Psychological Inquiry, 7. Bazerman, M. (1985), „Norms of distributive justice in interests arbitration”, Industrial and Labor Relations Review, 4. Becker, G. (1991), A treatise on
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
A. (1969), „The Spearman and the Ancher - An Essay on Selection in Body Build”, American Anthropologist, 61. Bryjak, G.J.; Soroka, M.P. (2001), Sociology: Changing societies in a diverse world, Allyn & Bacon, Boston. Buck, R.; Ginsburg, B. (1991), „Spontaneous Communication and altruism: The communicative gene hypothesis”, în M.S. Clark (ed.), Prosocial behavior, Sage, Newbury Park, California. Bushman, B.; Baumeister, R. (1998), „Threatened egotism, narcissism, self-esteem, and direct and displaced aggression: Does self-love or self-hate lead to violence?”, Journal of Personality and Social
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Institutului de Psihologie al Universității din Cluj-Napoca la Sibiu, Sibiu. Chircev, A. (1974), Educația moral-politică a tineretului școlar, Editura Didactică și Pedagogică, București. Cialdini, R.B.; Baumann, D.J.; Kenrick, D.T. (1981), „Insights from sadness: A three-step model of the development of altruism as hedonism”, Developmental Review, 1. Clary, E.G.; Snyder, M.; Ridge, R.D.; Copeland, J.; Stukas, A.A.; Haugen, J.; Miene, P. (1998), „Understanding and assessing the motivations of volunteers: A functional approach”, Journal of Personality and Social Psychology, 74. Clément, R.
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Greenwell, J.; Dengerink, H. (1973), „The role of perceived versus actual attack in human physical aggression”, Journal of Personality and Social Psychology, 26. Grünberg, L. (1972), Axiologia și condiția umană, Editura Politică, București. Guagnano, G.A. (1995), „Locus of control, altruism and agentic disposition”, Population and Environment, 17. Harkins, S.; Petty, R. (1987), „Information utility and the multiple source effect”, Journal of Personality and Social Psychology, 52. Harris, M. (1975), Culture, People, Nature, Thomas Y. Crowell Company Inc., New York. Harris, M.
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. Rubin, Z. (1970), „Measurement of romantic love”, Journal of Personality and Social Psychology, 16. Rubin, Z. (1973), Liking and loving: An invitation to social psychology, Holt, Rinehart and Winston, New York. Rushton, J. (1989). „Genetic similarity, human altruism, and group selection”, Behavioral and Brain Sciences, 12. Sandu, D. (2003), „Capital social”, în S. Chelcea, P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Satow, K. (1975), „Social approval and helping”, Journal of Experimental Social Psychology, 11. Scher, S.
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Santrock, J.W. (1994), Human adjustement, Brown & Benchmark, Madison. Skinner, B.F. (1971), Beyond Freedom and Dignity, A Bantom/Vintage Books, New York. Smelser, N. (1962), Theory of collective behavior, Free Press of Glencoe, New York. Smith, K.D.; Keating, J.P.; Stotland, E. (1989), „Altruism reconsidered: The effect of denying feedback on a victim’s status to empathetic witness”, Journal of Personality and Social Psychology, 57. Smith, P.B.; Schwartz, S. (1997), „Values”, în W. Berry, M.H. Segall și C. Kagitcibasi (eds.), Handbook of Cross-Cultural Psychology
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
prin recunoașterea și respectarea intereselor celorlalți, astfel Încât printr-un echilibru bine gândit al preocupărilor, să căutăm mereu ce e mai bun, și, câteodată, să acceptăm ceea ce e mai puțin rău, pentru toți și pentru fiecare, Împreună.” Pragmatic apreciind lucrurile, altruismul și prietenia, filantropia și compasiunea ne crește stima față de noi Înșine, producându-ne satisfacții individuale, adesea mai Înalte decât căutarea avantajelor materiale sau a propriei afirmări În competiție. Pragmatismul argumentării importanței eticii În afaceri se justifică și prin aceea că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]