7,971 matches
-
Noapte de noapte este aici ea teama aplecată undeva deasupra mea încearcă să-mi atingă tâmpla cu toate degetele arde în gând șoaptă timidă nu-i vreme mi-am acoperit trupul ușor cu o pânză fină a timpului caut scăpare alunec într-un vârtej când negru când albăstrui de parcă tot cobor într-un fel de mâl închid ușa cu grijă să nu trezesc zgomote ce mă pot ajunge tâmpla îmi este maronie sângele de-acum leneș mă picură în trupul știut
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN GURA LUPAREI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Miroase-a praf încins și-a spleen în transparenta dimineață ce-alunecă pe țipătul privirii din oglindă și cade-n negrul hău al gurii de lupara - străinele pupile ațintite asupra ta - somându-te să îți declini identitatea incerta prin nevolnicia-ți dovedită căci nu mai poți demult să porți pe umeri precum
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
sus, pe terasamentul de cale ferată, alesese drumul cel mai scurt de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
sus, pe terasamentul de cale ferată, alesese drumul cel mai scurt de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
Oglinda venețiană Îmi plac reflectările ei virtuale. Și reflexiile ei , ca mișcări interioare, urcând în amintirile propriei ființe, un abur al trecutului ce generează vibrații . Oglinda trage acea cortină lăsată peste timp și derulează povești sculptate in relieful sufletului. Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie. Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
mult Oglinda venețianăîmi plac reflectările ei virtuale. Și reflexiile ei , ca mișcări interioare, urcând în amintirile propriei ființe, un abur al trecutului ce generează vibrații . Oglinda trage acea cortină lăsată peste timp și derulează povești sculptate in relieful sufletului.Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie.Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Pe aripi desprinse din nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting în dulci chemări... Lumini ce străbat prin margini de lume Călăuzesc mereu zboruri de nume, În curgerea celestă spre infinit, Glorios le e
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
într-al eternității almanah... ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Pe aripi desprinse din nemurire,Ce se înalță spre nemărginireVise-n alb și frânturi rose de gânduriSe împrăștie, plutind pe cer, rânduri...Printre cioburi de stele și umbre vii,Răzbat, alunecând lent, dorințe miiși glasuri se aud cum le strigă-n zăriCu ecouri ce se sting în dulci chemări...Lumini ce străbat prin margini de lumeCălăuzesc mereu zboruri de nume,În curgerea celestă spre infinit,Glorios le e drumul lor nesfârșit
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
o melodie îi strivi urechile. Un amestec de voci care scoteau sunete de neînțeles. Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ? Încă puțin, ai răbdare. Nu a știut când se schimbă peisajul Dispăru culoarea acelui roșu incert, dispăru urâtul ! Simți că alunecă ! Parcă mă aflu în lift ! Coborrr ! Coborr ! O viteză amețitoare îi zdrobea creierul. Ochii nu reușeau să prindă imaginea căderii. Nici glasul acela extrem de subțire nu se mai auzea. Apoi nu știu nimic, poate leșină ! Glasuri, o mulțime de glasuri
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
zi! Nu port de altfel decăt zămbete largi în cute de sunete calde sub răset cristalin... Toate izvoarele m-au învățat așa! Subtil, abia vizibil, minusculă mișcare rotitoare într-un lac de idei ajungănd, devenită părăiaș de neoprit cuvintele mi-alunecă spre tablouri impresionante în sufletele voastre! Culorile văduhului nuanțate de dimineața aburindă le punem ca fundal... Nu avem taxe sau impozite! Este secretul nostru, nimeni nu-l bănuiește! Întindem măinile spre cer: S u n t e m l i
ARIPI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383814_a_385143]
-
și simți mirosul de tipăritură,el nu era adeptul scrisului pe calculator,dar asta era lumea în care trăia ,a trebuit să se adapteze.Un fost muncitor devenit altceva,trebuia să se desprindă de cei mulți care respingeau noul! A alunecat sprinten spre piațetă,bucuros că aceea cafenea mai exista,care îi trezea amintiri plăcute, despre cărți, despre iubiri ascunse în zaț, despre prieteni și neprieteni ,care se perindau pe acolo. - O cafea amară vă rog,și un zâmbet în loc de zahăr
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
XXXIII. SUFLETUL TĂU, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Sufletul tău Sufletul tău, coroana copacului Se leagănă-n vânt, vai, vinovatului, Sângele, steaua, năframa, iubirea, Totul se clatină,ființa , firea, Ne unduim, ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm, Lumea e-n palmele mele, rotunde Merele tale din dreapta și stânga. Urmele sunt pe nisip, Urnele poartă doar ghips, Vântul e duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i lumea tăcută, Creierii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
se-apropie oamenii, Astfel cad vămile, vameșii, Astfel dispar și disprețul, Urile, vine dezghețul, ... Citește mai mult Sufletul tăuSufletul tău, coroana copaculuiSe leagănă-n vânt, vai, vinovatului,Sângele, steaua, năframa, iubirea,Totul se clatină,ființa , firea,Ne unduim, ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm,Lumea e-n palmele mele, rotundeMerele tale din dreapta și stânga.@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Urmele sunt pe nisip,Urnele poartă doar ghips,Vântul e duhul din poartă,Omul jucat de o soartă,Bea omul iarbă, cucută,Dincolo-i lumea tăcută, Creierii cântă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
ea nu cunoștea setea de aventură. Femeia modernă, atrasă de mirajul unei vieți de larg tumult, încearcă să aibă inițiativa unui destin propriu. Dar, respingând dragostea conjugală și maternitatea ca pe niște forme ale unei vieți de mult perimate, a alunecat pe cel mai instabil teren, acela al frivolității și apetitului. Făcând figură de om liber, femeia de azi apare ca o flotantă a celei mai triste și dureroase condiții, dincolo de structura și vocația ei. Contrar unor vechi tradiții, prin care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
garajul spațios. Apropiindu-se de trapa din podea, o ridică și aruncă o privire curioasă înăuntru. Un bec slab lumina spațiul și pe podea, zări ceea ce produsese sunetul acela de sticlă ce se rostogolea. Era o cutie de carton ce alunecase pe o parte și din ea, se rostogoliseră câteva sticle de bere. Ochiul exersat al lui Vadim ghici dintr-o privire marca, după forma specială a sticlei și asta îl hotărî să coboare și să aducă el, sticlele promise de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi pasă Nu-mi pasă ce-o să fie mâine. Trăiesc în azi și mă-nfior că pot să cânt în timp ce zbor și nu să latru ca un câine. Nu-mi pasă că-n neant alunec cu cei care roiesc în jur. Mă simt lumină și azur așa că n-am cum să mă-ntunec. Nu-mi pasă că-mi cioplește-n stâncă statuia, crudul meu destin. Cât timp acum mă simt deplin de ce să jinduiesc la
NU-MI PASĂ NUMAI TRISTEŢEA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380258_a_381587]
-
și despre personalități. Veți observa că majoritatea sunt pline vârf cu obișnuitul plictisitor. Toate sun cărți tip CV. E drept, unii artiști au preferat să scriu chiar așa despre ei și în cazul lor m-am conformat, dar am și alunecat în fascinația picturală a scenei și ecranului, năzuind nimic mai mult decât să clădesc un câmp cu seve de flori spirituale, nu o seră! Voi mai fi și greșit, pesemne, întocmai în ceea ce privește evidența, graficul de spectacole, de care sunt pline
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
permită cu ușurință contactul și legătura. În timp ce omul împinge cu corpul în una din părțile ce se desprind din întregul porții, un sunet strident străbate liniștea care ținea în amorțeala miezul zilei. Este sunetul dat de două metale ruginițe care alunecă unul peste altul și care alcătuiesc balamalele ușii ce se desprinde din poartă. Imediat dincolo de poartă se află cabina agentului care se ocupă cu securitatea perimetrului. El este bulversat și este imediat în picioare : aceasta poartă nu este forțată să
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
metri, îi duce vârful până la nivelul streșini, iar segmental aflat în mână ar trebui să-i indice lățimea acoperișului. Se apleacă spre marginea saltelei zburătoare ca să citească gradația, greutatea lui se deplasează în afara saltelei și tot ansamblu se dezechilibrează. Primarul alunecă de pe salteaua zburătoare a primăriei, cade pe panta acoperișului dinspre curte, o ia la vale cu o viteză amețitoare și devine prizonierul unei forțe care nu-i aparține. De pe acoperiș pică în curtea omului și capul întâlnește un butuc de
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.13 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378126_a_379455]
-
celorlalți, spre locul lui. Nici el nu este limpede la cap. Totul este confuz și când totul este confuz se poate întâmpla orice. Când să facă trecerea de pe scară pe postament spre birou, cu ochii împăienjeniți de atâta ură, primarul alunecă și cade pe spate, de la înălțimea de trei metri, cu bazinul peste o ladă din plastic plină cu sticle. Ce o fi căutând acea lada plină cu sticle exact în locul unde a picat el!? Impactul este devastator pentru om, dar
PRIMARUL, EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378132_a_379461]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZÂMBETUL Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești departe, legănat în glas curtenitor, ca fluturii de noapte, aluneci poate peste un șuvoi de unduite fluturări de șoapte. Apari, dispari, ca umbra ce dulceag își șerpuiește drum prin nevăzutul murmur dintre ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n mângâiere. Alunec și eu tainic pe o punte
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
glas curtenitor, ca fluturii de noapte, aluneci poate peste un șuvoi de unduite fluturări de șoapte. Apari, dispari, ca umbra ce dulceag își șerpuiește drum prin nevăzutul murmur dintre ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n mângâiere. Alunec și eu tainic pe o punte nevăzută de tăcere... Nu spulber liniștea din unde ce te prinde-n valul de culoare. N-o sa trimit în aerul de gând potop neliniștit de întrebare, doar briză caldă, dulce și-o lumină lină
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > IERTARE TARDIVĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze plânse pe obrazul nopții, rugina toamnei alunecă pe pleoape, o lacrimă veghează stâlpul porții, scursă din ochiul ce nu o mai încape. În ruginie dâră - strop de miere, gând desfrunzit de atâta așteptare, gol de tăceri în frigul ce nu piere, azi, frunză în vânt lăsată în
IERTARE TARDIVĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378222_a_379551]
-
al stării psihopatologice a personajelor, bun povestitor al starilor psihice confuze, întemeiate pe instincte cețoase si vanități. Autorul narează aventura unei vieți umane prinse în capcanele subconstientului, Rar în literatura română poți găsi un roman cu prozodie rimată fără să alunece în poetizare inutilă cum este în “Planeta insulară” de Mircea Pavel Morariu, apărut în anul 2013, la Editura “ Napoca Nova”. Acesta face parte din specia romanescă ce are o mitologie proprie și fragmente livrești cu substanță epică genuină. Autor al
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelege Doar depărtarea suflete curate alege... Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoși Să-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă pe lângă mine Să se oprească când totul va fi bine... Atunci când am să devin o vagă amintire De pe umerii zării voi arunca câte o privire, Spre lumea aceasta în care nu mă regăsesc Si-n care n-a fost nimeni
UMERI DE ZARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378271_a_379600]