1,068 matches
-
pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată, foarte alunecoasă, cu marginile sculptate, acoperită cu perne brodate în modele unduitoare verzi și cenușii, o oglindă mare, scumpă, gravată cu o fântână din cristal mat, și o masă cu tăblia de cristal, susținută de un arabesc din metal. Garnitura plată, capitonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-le împletit în cozi pe ceafă și pe umeri. Trupurile lor suple, catifelate, erau ușor bronzate de înotul zilnic, afară, pe vreme de iarnă. Erau înalte și zvelte și satisfăcute de ele însele ca niște tinere spartane. Deasupra, pe platforma alunecoasă de marmură udă, stătea Hector Gaines, cu pantofii stropiți și ochelarii aburiți. Discutau cu toții despre Triumful Afroditei spectacolul care urma să fie reprezentat - cu noul material șocant descoperit de Hector - la Festivalul de Vară din Ennistone. Hector și Anthea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu satisfacție reacția comună a femeilor. Înaltă, cu sâni puternici, în mijlocul cazanului clocotitor de carne udă, femeiască și de bebeluși lucitori și alunecoși, îl fixă încruntată pe George. Acesta din urmă, care o cunoștea din vedere și o găsea vag atrăgătoare din punct de vedere fizic, nu-i întâlni privirea. În schimb, se uită cu o mină amuzată, gânditoare, la sugarii plescăitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vai, cât de îndepărtate erau acele zile!) venea să o păzească. Acuma venea pentru că venise întotdeauna, și ca să mai vadă oameni, să mai asculte bârfe (ea, personal, arareori scotea o vorbă) și să păzească hainele lui Alex. Cabinele, cămăruțe umede, alunecoase, mirositoare, în care oamenii intrau și ieșeau nervoși, se împărțeau în patru sectoare: în primul sector te dezbrăcai într-o nișă; în al doilea îți încuiai hainele într-un dulăpaș; în al treilea agățai cheia dulăpașului pe un rastel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca fratele ei cu păr de aur, care murise în război, sfârtecat de un obuz lângă Monte Cassino. Alex îi văzuse piatra de mormânt, albă, curată, printre alte sute de pietre asemănătoare, într-un frumos cimitir italian. Alex coborî scările alunecoase de lemn și intră în camera de zi, unde rămase să contemple storul care o înfățișa pe ea, în copilărie, cu buchetul de flori în mână. Plutea un miros de lemn ars, de la focul pe care-l aprinsese de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâna lui Adam, dar copilul refuza să-și ridice ochii spre tatăl lui. Gabriel venea după ei. O toropise brusc o cumplită oboseală, se simțea parcă gata să se prăbușească în orice moment și înainta împleticindu-se prin iarba galbenă, alunecoasă. Hattie și Pearl, care deveniseră dintr-odată foarte izolate și străine de grup, o luaseră pe un drum paralel și se opreau mereu ca să se mai uite la mare, arătându-și una alteia frumusețile priveliștii. Tom și Emma încheiau cortegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezordonate a familiei Brian McCaffrey. Intră în grădină și alergă prin iarbă în direcția Papucului. Întocmai ca și Hattie, apăsă pe butonul soneriei, încercă ușile, se uită pe ferestre. Nimeni. Începuse iarăși să plouă. Tom porni în fugă pe aleea alunecoasă, acoperită de mușchi, de sub copaci, și ieși pe poarta din spate. Rămase locului în stradă, în timp ce ploaia îi muia, în tăcere, părul lung șiroindu-i pe obraji, ca lacrimile. Își prinse din nou capul în mâini, încercând să gândească. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bare subțiri, verticale, aproape greu de observat cu ochiul liber, care susțineau balustradele înclinate. Păreau mai curând niște trapeze suspendate decât trepte. Aveau o culoare cenușiu-argintie, ce contrasta cu labirintul de țevi aurii printre care coborau, și erau umede și alunecoase. Părul și fața lui Tom erau muiate, hainele umede, pantofii acoperiți cu picături de apă. Simțea temperatura ridicată care, pe măsură ce cobora, devenea tot mai firbinte. Duduielile sacadate se auzeau mai distinct. Și platforma pe care se oprise se legăna. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legătură cu cele de deasupra lui, pe care coborâse. Executase saltul exact la marginea unde cele două sisteme păreau a fi mai apropiate. Să sară se dovedise foarte ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic care i-ar fi putut sluji ca sprijin decât mânerul ușii, aflat însă mai jos decât balustrada platformei pe care se afla acum. Să se sprijine măcar cu un singur picior de balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Tom introduse lama cuțitului în crăpătura orizontală, de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se uită la ea, zări hăul de dedesubt. Se scotoci din nou în buzunar și scoase o batistă mare care în comparație cu umezeala din jur, era uimitor de uscată. Șterse cu ea balustrada de metal. Apoi, cu mare repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bernard scoase un strigăt sălbatic de durere. Se uită disperat în jur, apoi alergă la ușile băii și le deschise larg. La început nu desluși nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndurat. Își spunea că e „vina ei“ pentru că îl ascultase și plecase. Dacă ar fi rămas cu el, nu s-ar fi produs acea înlănțuire de evenimente accidentale (după cum credea ea), care l-au dus la absurda cădere de pe marginea alunecoasă a căzii. Deși știa bine cât de nefericită era structura psihică a lui John Robert, nu cred că Hattie și-a pus vreodată întrebarea dacă nu cumva moartea lui a fost altceva decât un accident stupid. Cât despre Tom McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când în când depășesc alți pelerini care înfruntă și ei aceeași vijelie. Pe munte, o regulă de la care nimeni nu trebuie să se abată nici măcar o clipă este aceea de a fi atenți unde pun piciorul. Terenul este denivelat, adesea alunecos și cea mai mică neatenție se poate solda cu o entorsă sau altceva grav pentru picioare, ceea ce te poate imobiliza imediat. Si ce te faci într-o astfel de situație, mai ales dacă ești singur și pe o așa vreme
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sus și în jos, elefanți orbi. Râpa semăna cu povârnișul plin de ferigi întîlnit în drumul spre pădure. Și toată era plină de omizi. Un strat gros de omizi pe care elefanții le zdrobeau mergând, lăsând în urma lor un mâl alunecos și scârbos care se lățea pe iarbă. Dar pe măsură ce omizile mureau zdrobite ca sub șenilele unor tancuri, altele urcau și coborau, venind din toate părțile sub picioarele elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele elefanților se afundau tot mai mult în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi se păruse că auzisem ceva care semăna cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o idee, o întrebare, după care se retrage într-un răspuns derapant: „Ce-ar putea să mai rămână/ Dintr-un om după ce moare?/Dumnezeu îmi dă răspunsul/ - Nu e treaba dumitale! Nici nu se putea o tratare mai ambiguă, mai alunecoasă, mai subtilă de reflectare a dependenței umane de forțe încă nedescifrate, adesea atribuite lui Dumnezeu. Comaniță declară deschis: „Nu cred în reîncarnare!/ Nici în Paradisul de Dincolo... dovedind astfel solide convingeri materialiste, de liber cugetător, de gânditor care se îndoiește
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
betonieră. „Adu-l Înapoi! striga meșterul. Să nu pice tocmai acum inginerul!“ Dar Albinețu spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la orice zgomot care venea de jos, lumea lui se reducea acum la această bucată de schelă Înclinată și alunecoasă pe care se urca opintindu-se din greu, regretînd nespus absența totală a balustradelor, uitîndu-se În golul de sub el, cu senzația că acuși o să-și dea drumul, să se termine odată totul. Și totuși nu se prăbuși, fiindcă auzea respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la o casă veche, foarte veche, de lemn și cu pereți de chirpici... Julius se trezi văzînd căsoaiele vechi din Miraflores cu ziduri Înalte și gălbejite, cu grilaj de lemn maro și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu și părea adevărat. Ar fi putut să și jure în fața unei instanțe. Fratele ei primise sau făcuse în ultima vreme vreo amenințare? Pomenise vreodată că ar fi fost implicat în activități violente sau periculoase? Era iarnă. Șoselele erau alunecoase. Tot timpul se întâmplau astfel de accidente. Voiau cumva să spună că nu fusese un simplu accident? Calculaseră viteza lui Mark, după urmele de frânare. Când mașina ieșise de pe șosea, frânase de la o viteză de o sută douăzeci și opt de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin îl fixa pe Mark prin fereastra bucătăriei. El se așeză din nou pe scaunul din curte, lipindu-și o bucată de gheață de frunte. Se lupta cu numele, încercând să potrivească trecutul îndelungat în cele cinci secunde de prezent alunecos în care trăia acum. Cineva care se dădea drept sora lui se cuplase cu un băiat care, într-o altă viață, îi fusese la un moment dat prieten nedespărțit. Care fusese odată cuplat cu adevărata lui soră. Imposibil să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l mai văd aproape deloc. Mi-am imaginat cum ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se desfășurau între mobilele și pledurile locuinței de la etaj și din care numai el ieșea învingător ori învins. Mai tîrziu, un școlar corect și sîrguincios, care din cauza inaptitudinii sale de a-și impune părerea, era privit de ceilalți ca fiind alunecos. Unicul copil a doi maturi prea ocupați cu ei înșiși, într-o casă mică și întunecoasă. Pentru părinții mei, casa aceea cu nișele sale ciudate și cu ferestrele abia mai mari decît fantele de tragere trebuie să fi fost un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și m-am descoperit ascultînd să văd dacă se întîmplă ceva înăuntru, parcă jumătate din mine s-ar fi așteptat să audă sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile de sprint, am continuat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]