594 matches
-
Mioarele (în trecut, Mățău) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Aluniș, Chilii, Cocenești, Mățău (reședința) și Suslănești. Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile râului Argeșel. Este străbătută de șoseaua națională DN73D, care o leagă spre sud de , , , , Mioveni și (unde se termină în DN73) și spre nord de (unde
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
scrofa"), lupul ("Canis lupus"), vulpea ("Canis vulpis"), căprioara ("Capreolus capreolus"), bursucul ("Mustela putorius"), dihorul ("Putorius putorius"), ursul ("Ursus arctos"), ciuful de pădure ("Asio otus"), uliul găinilor ("Accipiter gentilis"), cucveaua ("Athene noctua")etc.; reptile: șarpele de casă ("Natrix natrix"), șarpele de aluniș ("Coronella austriaca"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), gușterul ("Lacerta viridis") etc.. Prima biserică a fost din lemn, fiind menționată în anii 1840 și 1860. Aceata a fost dezafectată, pe locul mesei altarului fiind actual o mică construcție de piatră. Biserica de
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
Colți este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Aluniș, Colți (reședința), Colții de Jos și Muscelu Cărămănești. Comuna se află în zona montană a județului și este cunoscută pentru colecția muzeală de chihlimbar, singura din România, aflată în satul de reședință precum și pentru biserica din piatră din zona satului
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
Colți (reședința), Colții de Jos și Muscelu Cărămănești. Comuna se află în zona montană a județului și este cunoscută pentru colecția muzeală de chihlimbar, singura din România, aflată în satul de reședință precum și pentru biserica din piatră din zona satului Aluniș. Comuna se află în Munții Buzăului, în nord-vestul județului, și cuprinde mare parte din cursul superior al râului Sibiciu, un mic afluent al Buzăului. Este deservită de un drum comunal care o leagă de orașul Pătârlagele din valea Buzăului. Conform
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
de la muntele Colți, care străjuiește satele; acest munte are culmea în formă de semicerc, cu 7 colți de piatră. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Colți făcea parte din plaiul Buzău a județului Buzău și avea în componență satele Aluniș, Călugărițele, Colții de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080 de locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
locuitori ce trăiau în 546 de case. În comună funcționau 7 mori de apă (4 pe Bâsca, 2 pe valea Colților și una pe valea Boului), o pivă, 3 fierăstraie, o stână și 4 biserici (între care și cea de la Aluniș, săpată în piatră). În 1925, comuna este consemnată în aceeași plasă, având 2307 locuitori în satele Aluniși, Călugărițele, Colții de Jos, În Poiană, Mățaru, Muscelu, Paltinu și Valea Boului. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Cislău din regiunea
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
din România) având ca subiect chihlimbarul - ce aparținâne de Muzeul Județean Buzău, a fost deschisă în 1973. Unele dintre exponate au fost duse la Muzeul Chihlimbarului din Colți. Un alt obiectiv turistic din comună îl constituie biserica în piatră de la Aluniș, o biserică săpată în stâncă de ciobani din zonă în 1274, și care a funcționat ca mănăstire până în 1871, după care a devenit biserică ortodoxă a satului. Atestarea documentară a bisericii Aluniș datează din 1351. Tot lângă Aluniș se află
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
din comună îl constituie biserica în piatră de la Aluniș, o biserică săpată în stâncă de ciobani din zonă în 1274, și care a funcționat ca mănăstire până în 1871, după care a devenit biserică ortodoxă a satului. Atestarea documentară a bisericii Aluniș datează din 1351. Tot lângă Aluniș se află niște așezări rupestre folosite în trecut drept loc de refugiu. Biserica, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, împreună cu chiliile, sunt clasificate ca monument istoric de arhitectură de interes național. În afara bisericii
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
piatră de la Aluniș, o biserică săpată în stâncă de ciobani din zonă în 1274, și care a funcționat ca mănăstire până în 1871, după care a devenit biserică ortodoxă a satului. Atestarea documentară a bisericii Aluniș datează din 1351. Tot lângă Aluniș se află niște așezări rupestre folosite în trecut drept loc de refugiu. Biserica, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, împreună cu chiliile, sunt clasificate ca monument istoric de arhitectură de interes național. În afara bisericii în piatră de la Aluniș, lista monumentelor
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
Tot lângă Aluniș se află niște așezări rupestre folosite în trecut drept loc de refugiu. Biserica, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, împreună cu chiliile, sunt clasificate ca monument istoric de arhitectură de interes național. În afara bisericii în piatră de la Aluniș, lista monumentelor istorice din județul Buzău cuprinde pe raza comunei Colți și un sit arheologic de interes local, cuprinzând o necropolă din Epoca Bronzului (cultura Monteoru, mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), aflată lângă satul Colți, pe pintenul
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
la dreapta spre Zagra ajungi în Poienile Zagrii-veche așezare românească, locuită de romani din cele mai vechi timpuri. Așezată pe Valea Zăgrii în partea de nord-vest a județului Bistrița-Năsăud și având ca vecini la sud satul Zagra, la est satul Aluniș, fosta denumire Găureni, sau noțiune și mai veche „Gaura” de la începuturi, la nord satul Suplai, denumire veche „Plai”, iar la vest satul Târlișiua. Localitatea Poieni fiind situată la o altitudine de aproximativ 480 m față de nivelul mării, dispune de condiții
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
multe pagini numeroasele variante utilizate, în graba timpului, în diferite documente oficiale ori lucrări de specialitate, de la "less" (maghiara)- care înseamnă loc de pândă (pus in legatura cu sistemul de supraveghere a căilor de acces spre cetatea Rodnei), slavul "les" (aluniș) până la denumirea de"leși" (poloni). Etimologia așezării de la poalele Heniului a preocupat și pe alți istorici și oameni de litere din județ, cât și pe autorități. Astfel, în 1923, autoritățile guvernamentale au solicitat organelor administrative din județele României să facă
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Sosirea primelor familii pe Valea Maotei s-a petrecut în primele decenii ale veacului al XIV-lea, între 1310-1330. În 1420 sosesc din Ungaria curteni și slujitori ai grofului Bamfy de Losoncz pe podișul de la Gura Văii la baza dealului Aluniș, podiș numit de ei Lab (denumire ce se păstrează și azi - picior [de deal] n.n.). Ei ridică o curte domnească cu cele necesare unei mari curți. Clădirea orientată cu spatele spre Someșul ce curgea pe atunci în imediata apropiere a
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
s-a desfășurat și pe plan sportiv în cadru concursurilor profesionale. Primul concurs atestat documentar la care a participat formatia din Zăbrani este cel din 29 iunie 1913 ținut în orașul Lipova cu participarea formațiilor din jur: Lipova gazda, Chesinț, Aluniș, Neudorf, Radna, Zăbrani, Zădăreni. La acest concurs, «Echipa de urcări la turn» Zăbrani a câștigat locul 1 primind ca distincție o frumoasă cupă de argint pe al cărei capac este montată o statuetă de pompier în uniformă de luptă. La
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
Corneni (până în 1925 "Șintereag" sau "Șintereguț"; ) este un sat în comuna Aluniș din județul Cluj, Transilvania, România. Satul a aparținut în Evul Mediu domeniului latifundiar al familiei nobiliare maghiare Kendi. După 1600 au fost colonizate aici numeroase familii de români. Comunitatea reformată-calvină s-a dizolvat în secolul al XIX-lea, din lipsă
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
credincioși. Localitatea Corneni este situată în partea centrală a județului Cluj, la aprox. 50 km. față de municipiul Cluj-Napoca. Pentru a ajunge la Corneni parcurgem șoseaua Cluj-Dej până la Iclod și imediat ce trecem podul de peste Valea Mărului virăm la stânga și trecând prin Aluniș ajungem la Corneni. Distanța de la Iclod la Corneni este de 14 km. Satul Corneni este situat într-o mică depresiune, înconjurată din trei părți de dealuri, în forma unei potcoave cu deschidere spre vest, pe unde intră în sat și
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
în forma unei potcoave cu deschidere spre vest, pe unde intră în sat și singurul drum accesibil pentru mașini. Corneniul se invecinează cu: -la est: Fânațe și Pintic, -la nord: Jichișul de Sus, -la vest: Șigău și Vale, -la sud: Aluniș. La 12 km spre vest se poate vedea dealul Bobâlna. Cele mai apropiate orașe, la care locuitorii din Corneni mergeau pe jos peste dealuri până prin 1970, sunt Gherla și Dej. Localitatea Corneni este cea mai veche din comuna Aluniș și
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
sud: Aluniș. La 12 km spre vest se poate vedea dealul Bobâlna. Cele mai apropiate orașe, la care locuitorii din Corneni mergeau pe jos peste dealuri până prin 1970, sunt Gherla și Dej. Localitatea Corneni este cea mai veche din comuna Aluniș și este atestată documentar sub diferite denumiri: vila (satul) Scil -1219, Szukerek-1273, Zilkerek -1440, Șintereag -1854, Corneni -1925. Aceste denumiri le-am găsit în diferite lucrări: Coriolan Suciu „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, „Documente privind Istoria României”, V.Drăganu
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
slujitor al libertății, profesori universitari, cercetători științifici, ctitori de mănăstiri, scriitori, stareți, oameni cu înalte responsabilități la nivel regional sau național, intelectuali de înalt profesionalism. La început aici a fost doar pădure, pădure imensă de Arțăriș la Dealu Spânului, pește Aluniș și Breaza, ici colo întreruptă de vai și poieni, multă vreme nevătămata de securi. Cine să se fi încumetat să răzbată prin această stavila dintre Someș și Lăpuș, stăpânita de dihanii și duhuri? Cu vremea, nevoia și îndrăzneala i-au
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
Bucureștiului, precum și șoseaua județeană DJ401A, care o leagă spre est de Jilava (unde se intersectează cu DN5) și Vidra; și spre nord-vest de Bragadiru (unde se intersectează cu DN6), Domnești, Ciorogârla și mai departe în județul Giurgiu de Bolintin-Vale. La Aluniș, din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
este de 18,5 °C) și ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de −3,5 °C). Temperatura medie anuală este de 7,6 °C, iar media anuală a precipitațiilor este de 750 mm. Renumele Sovatei se datorează lacurilor Ursu (), Aluniș (), Verde (), Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor, cu ape clorurate (cu concentrație mare — de la 40 la 250 gr/litru) și sodice, prezentând fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcție de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Bălți) a fost asasinat pe 26 iunie 1953, la vârsta de 24 de ani, cu patru luni înainte de nașterea Vitaliei. El a fost profesor de matematică și istorie la școala din sat. Mama ei, Agafia Vangheli (născută Bordeniuc în satul Aluniș, județul Bălți), a obținut studii de pedagogie la Iași, în perioada interbelică, iar apoi a fost directoarea școlii din s.Grinăuți, fiind și învățătoare de clasele primare, la început, iar mai târziu profesoară de limba română (numită atunci „moldovenească”) și
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Alunișul, este o mănăstire de călugări cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, important monument arhitectonic din Țara Românească a epocii lui Matei Basarab, astăzi aflat în fază de reconstrucție. Ruinele mănăstirii sunt situate în lunca inundabilă a Oltului pe raza
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
de la Mediolanum din 313 care a confirmat libertatea de cult, în onoarea lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondatorul primei capitale creștine a lumii, Constantinopol. Conform opiniilor unor istorici, o parte din așezările rupestre din zona Buzăului ( Aluniș și Nucu) pot fi datate, după analiza inscripțiilor, în secolele III - IV d. H., reprezentând o afirmare a creștinismului în stânga Dunării Începând cu anul 814 slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin românesc Persecuția va înceta
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
sigură a locuirii acestor zone apare în Hrisovul din 27 iunie 1529 prin care Moise, voievodul Țării Românești întărește niște ocine Mănăstirii Govora iar printre boierii trimiși să cerceteze actele și să depună mărturie apar și Radul și Stoian din Aluniș. Ori dacă erau stăpânii, desigur că existau și supușii. La începutul secolului al XVII-lea pământurile megieșilor încep să fie cumpărate de diverși nobili, pentru ca, până la sfârșitul secolului, practic întreaga suprafață să devină, fie boierească, fie mănăstirească. Printre cei care
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]