967 matches
-
legilor gazelor). Dacă accesul aerului atmosferic este permis la nivel glotic, acesta pătrunde în plămân datorită diferenței de presiune astfel create. Fenomenul se produce invers în expir: volumul cutiei toracice scade și presiunea intrapulmonară crește, determinând flux de aer dinspre alveole spre exterior. 18.4.1. Inspirul Din punct de vedere al activității mușchilor repiratori inspirul este întotdeauna un proces activ. Mușchii inspiratori sunt cei care expandează cutia toracică față de poziția de echilibru mecanic, după cum urmează. Se poate spune că cel
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
îndeplinește pentru organism și funcții de apărare antitoxică și antimicrobiană, precum și funcții metabolice speciale. 19.1. Schimbul de gaze respiratorii la nivel alveolar Oxigenul conținut în aerul alveolar difuzează continuu în sânge, iar bioxidul de carbon din sânge trece în alveole, conform diferențelor de presiune parțială (fig. 79). Aerul inspirat se amestecă cu aerul alveolar înlocuind oxigenul care a intrat în sânge și diluând bioxidul de carbon care a intrat în alveole. O parte din acest amestec este expirat. Apoi, conținutul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
sânge, iar bioxidul de carbon din sânge trece în alveole, conform diferențelor de presiune parțială (fig. 79). Aerul inspirat se amestecă cu aerul alveolar înlocuind oxigenul care a intrat în sânge și diluând bioxidul de carbon care a intrat în alveole. O parte din acest amestec este expirat. Apoi, conținutul de oxigen din amestecul alveolar scade, iar conținutul în bioxid de carbon crește până la următorul inspir. Deoarece volumul de aer din alveole este de aproximativ 2 l la sfârșitul fiecărui expir
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și diluând bioxidul de carbon care a intrat în alveole. O parte din acest amestec este expirat. Apoi, conținutul de oxigen din amestecul alveolar scade, iar conținutul în bioxid de carbon crește până la următorul inspir. Deoarece volumul de aer din alveole este de aproximativ 2 l la sfârșitul fiecărui expir (capacitatea reziduală funcțională), fiecare creștere cu 350 ml a aerului inspirat sau expirat modifică pO2 și pCO2 foarte puțin. Intr-adevăr, compoziția aerului alveolar rămâne aproape constantă nu numai în repaus
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
colectează și se analizează ultimii 10 ml de aer expirați în cursul unei respirații obișnuite, valorile fiind comparate cu cu cele din aerul inspirat și expirat (fig. 79). Capacitatea de difuzie a gazelor respiratorii O2 trece prin membrana alveolo-capilară, din alveole în sângele capilar; pO2 a aerului alveolar este de 100 mm Hg iar în artera pulmonară este de 40 mm Hg. Mișcarea oxigenului se realizează strict prin difuzie, în sensul gradientului presional. Difuzia asigură în condiții normale o creștere a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
scăzută în boli care determină fibroză a peretelui alveolar, cu blocaj alveolo-capilar. (sarcoidoză, intoxicație cu beriliu, etc.) In sângele venos pCO2 este 46 mm Hg iar în aerul alveolar este de 40 mmHg ; bioxidul de carbon difuzează din sânge în alveole în sensul acestui gradient. pCO2 din sângele care părăsește plămânul este de 40 mm Hg. Este cunoscut faptul că bioxidul de carbon trece prin toate membranele biologice cu mare ușurință, iar capacitatea de difuzie pulmonară pentru bioxid de carbon este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
departe mai simetrică decât în circulația sistemică. In plus, presiunea în capilarele pulmonare variază considerabil datorită efectelor hidrostatice. Presiunea din jurul vaselor sanguine pulmonare Capilarele pulmonare sunt unice; ele sunt înconjurate de un strat foarte subțire de celule epiteliale care tapetează alveolele la contactul cu aerul. Astfel capilarele au un suport mecanic extern ușor deformabil și se destind sau se colabează în funcție de presiunile din interiorul lor și din jur. Presiunea din afara capilarelor se numește presiune alveolară și este aproape de presiunea atmosferică în timpul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mai sus). Vasele pulmonare foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
substanțe vasoconstrictoare ca răspuns la hipoxie. Interesant este că pO2 din aerul alveolar și nu din sângele arterial pulmonar, este determinantul principal al acestui răspuns, în condițiile în care spațiul de difuzie este restrâns, arterele pulmonare mici fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
atac chimic, fagocitoză, mecanisme de apărare specifică. Particulele cu dimensiuni mai mari de 10 µm sunt reținute în rinofaringe, cele de 3-10 µm sunt reținute de către mucoasa traheo bronșică, iar particulele sub 3 µm depășesc bariera traheo-bronșică și ajung în alveole. Particulele ce se depun pe peretele traheo bronșic sunt eliminate prin sistemul de transport mucociliar asigurat de epiteliul căilor aeriene. Particulele ajunse până la nivel bronhiolo alveolar sunt epurate de sistemul format din surfactantul pulmonar și macrofagele alveolare. Surfactantul este antrenat
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
această structură ca proces și/sau conținut? Răspunsul la această întrebare este fundamental, căci el ne ghidează (alături de analiza EEA) spre funcția proximală și/sau distală a acestei structuri. Spre exemplu, observând că plămânul este format dintr-o serie de alveole pulmonare, bine vascularizate, funcția de oxigenare este clar identificabilă. Similar, analiza limbajului ca o structură cognitivă de semne (simboluri și reguli de manipulare a lor) sugerează că funcția proximală și, probabil, distală a acestuia ar putea fi relaționată cu receptarea
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
care s-a dezvoltat. Etiologic și anatomoclinic, abcesul poate fi „cald”(produs de piococi) sau „rece” (în infecții cu bacili tuberculoși) în interiorul unui țesut sau într-un organ intern. După Rusu (1983), abcesul poate fi: a) alveolar, situat într-o alveolă dentară; b) artrifluent, abces rece de origine tuberculoasă, cu punct de plecare osteoarticular; c) cerebelos și cerebral, situat la nivelul cerebelului și, respectiv, al creierului; d) abces cald, care este însoțit de semne inflamatorii: căldură locală, înroșire, congestie, durere; e
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dureri ce apare în timpul tracțiunii. EMFIZEM PULMONAR (< fr. emphysème, cf. gr. emphysema, -atos - umflătură; engl. emphysema) - Creștere de volum datorată prezenței anormale a aerului în țesuturile sau cavitățile organismului; este localizat cu precădere la nivelul plămânilor. Se caracterizează prin distensia alveolelor și bronhiolelor, dar și prin degenerarea elementelor elastice. Dilatarea alveolelor, însoțită de rarefierea pereților intraalveolari, favorizează instalarea insuficienței ventilatorii și stânjenirea circulației sanguine. Emfizemul pulmonar apare frecvent după vârsta de 50 de ani sau poate fi consecința unor afecțiuni netratate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gr. emphysema, -atos - umflătură; engl. emphysema) - Creștere de volum datorată prezenței anormale a aerului în țesuturile sau cavitățile organismului; este localizat cu precădere la nivelul plămânilor. Se caracterizează prin distensia alveolelor și bronhiolelor, dar și prin degenerarea elementelor elastice. Dilatarea alveolelor, însoțită de rarefierea pereților intraalveolari, favorizează instalarea insuficienței ventilatorii și stânjenirea circulației sanguine. Emfizemul pulmonar apare frecvent după vârsta de 50 de ani sau poate fi consecința unor afecțiuni netratate corespunzător, cum ar fi: bronșita cronică, astmul bronșic, scleroza pulmonară
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Eugène van Itterbeek, Margareta Kamla. În articolul-program Nădejdea unei biruințe, scris cam prețios și semnat Saeculum, se arată, raportat la periodicul omonim condus de Lucian Blaga, că „nu despre vreo (im)posibilă continuare e vorba”, deoarece „astăzi existăm, desigur, în alveolele unui alt eon - altul e acum «spiritul timpului»”. Se mărturisește însă, în același timp, că Blaga va fi patronul spiritual și se acceptă ca element de relație cu vechiul S. „o substanțială armătură teoretic-filosofică”. Se mai precizează: „Ceea ce vrem nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
l-au smuls, zidurile pier în ritmul căruțelor cu cărămizi, răspunsul orașului viu de partea cealaltă, ce au avut de tencuit se ține în sfîrșit alb, urcă lucrători cu dezafectarea, vesta portocalie de gunoier, iar Balcanii nume de război pe alveolele retrase ale Ardealului, izvoarele lui, primenite să curgă iar la lume, halta Măceu România îndesată priveliști inventează țări densitate, grele dor, de aceea și el inventat, nestrăbătute nume de pitoresc în toate părțile, Valea Streiului cu una din căile regelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
florile ei violete, închisă sau pe jumătate întredeschisă. Mâncați-o încet, mestecând-o cu grijă pentru a-i savura dulceața. Nu numai că e cu adevărat delicioasă, dar 1-3 din aceste flori pe zi, vor avea efecte foarte favorabile asupra alveolelor pulmonare; sunt foarte indicate pentru astmatici. Pentru femei au cu adevărat efecte benefice în sfera ginecologică. 23 Banana - un fruct de milioane Știați că banana e unul dintre cele mai vechi fructe de pe pământ, chiar dacă în Europa ea e cunoscută
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
sac al cărui perete foarte fin este format dintr-un singur strat de celule. Acest perete este, pe de o parte, în contact cu aerul transportat de bronhiolele terminale și, pe de altă parte, cu sângele adus de capilarele pulmonare. Alveolele pulmonare sunt intumescențele care formează acinusul. Pleura este învelișul care înconjoară plămânii. Este formată dintr-o foiță parietală agățată de cutia toracică și dintr-una viscerală agățată de plămâni. Între ele se găsește un strat subțire de lichid pleural care
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
de aer pe zi, practic fără a ne da seama de acest lucru. Mecanismul general al respirației • energia Yang a plămânilor, asistată de Yang-ul renal, provoacă alternanța inspirație/expirație. • Aerul intră în plămâni prin căile respiratorii și se înmagazinează în alveolele lobulilor pulmonari. • Peretele foarte fin al acinului pune în contact aerul vehiculat prin bronhiolele terminale și sângele adus de capilarele pulmonare. • Sângele ieșit din returul venos este curățat de reziduurile gazoase care vor fi evacuate prin expirație și, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
asemenea agresiuni termice asupra unui organ aflat în contact cvasidirect cu exteriorul. Concentrația puternică transformă căldura în factor patogen extern. Acest lucru poate avea diverse consecințe patologice: • leziuni ale plămânilor (și ale căilor respiratorii): arsuri, dezlipire pleurală; • încălzirea sângelui în alveole (trombogeneză, infecții pulmonare, infecții bronhice și bucofaringene, angine); • blocaj al primirii Gu Qi-ului (oboseală și tulburări în cascadă ale organelor); • perturbarea funcțiilor plămânilor (tabele patologice); • inversarea circulației Qi-ului plămânilor (tuse cronică cu episoade paroxistice); • scăderea energiei plămânilor prin epuizarea lichidelor
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
care crește presiunea intraabdominală și deci împinge diafragmul în sus. Elasticitatea pulmonară se datorează fibrelor de elastină din structura acestor organe dar și surfactantului pulmonar, substanță tensioactivă secretată de pneumocite ce se opune atât colabării cât și supradistensiei (menține forma alveolelor pulmonare). La adult complianța pulmonară (distensia maximă a plămânilor) normală are valoarea de 220 ml/1 cm H20. Frecvența mișcărilor respiratorii în condiții de repaus este de 45/min la nou-născut, 20/min la copilul de 10 ani, 20/min
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
membranei alveolo-capilare este invers proporțională cu grosimea membranei și direct proporțională cu coeficientul de solubilitate al gazului și cu suprafața de difuziune. O2 este transferat la eritrocitele prezente în sângele din capilarele pulmonare și CO2 este transferat din sânge spre alveole. Viteza de difuziune a CO2 este de 20 de ori mai mare decât cea a O2, pe baza unui coeficient de solubilitate superior. Presiunea parțială a O2 este de 100 mm Hg în aerul alveolar și 40 mm Hg în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de solubilitate superior. Presiunea parțială a O2 este de 100 mm Hg în aerul alveolar și 40 mm Hg în sângele venos iar presiunea parțială a CO2 este de 46 mm Hg în capilarele pulmonare și 40 mm Hg în alveole. Transportul sangvin al gazelor respiratorii În sânge O2 este transportat în cea mai mare parte sub formă combinată cu hemoglobina (97,5%) și în mică măsură sub formă dizolvată (1%). Combinația cu hemoglobina, reversibilă, poartă numele de oxihemoglobină iar proporția
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor noi cantități de oxigen și îndepărtarea bioxidului de carbon produs de organism; difuzia gazelor respiratorii (oxigen și bioxid de carbon) prin peretele alveolelor pulmonare, de fapt schimbul de gaze respiratorii între aerul alveolar și sângele din capilarele pulmonare, prin “bariera alveolo-capilară”; transportul gazelor respiratorii de câtre sângele circulant ; transferul de gaze respiratorii între capilarele sistemice și celule; respirația celulară, adică utilizarea oxigenului de către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]