2,914 matches
-
al acestei arte. Până la urmă, Judah se întoarce la Consiliul de Fier, după ce a răspândit în Noul Crobuzon știrea că va proteja trenul cu arta lui. Cutter, cu care cititorul se întâlnește la începutul romanului, era un prieten, discipol și amant al lui Judah pe timpul cât acesta a stat în Noul Crobuzon. Cutter conduce un grup de discipoli ai lui Judah în căutarea Consiliului de Fier, pentru a avertiza asupra unui atac iminent al miliției din Noul Crobuzon. Deși miliția fusese
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
de grave probleme cerebrale. Holmes este aproape sigur că Jim Browner a trimis pachetul pentru Sarah și îl atenționează pe Lestrade să-l aresteze pe Browner. Detectivul îi explică lui Watson că urechile îi aparțin probabil lui Mary Browner și amantului ei. Jim Browner, un om pasional, mai ales când era beat, i-a ucis pe cei doi și a vrut să o îngrozească pe cumnata sa, cu care se certase, trimițându-i câte o ureche de la cei doi adulteri. Aflând
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
acesta s-a întors în port pentru repararea unor defecțiuni la încărcătură. Pe drumul spre casă, pe lângă Browner a trecut o birjă în care se afla Mary în compania lui Fairbairn. Nebun de furie, marinarul i-a urmărit. Cei doi amanți au luat un tren către New Brighton, unde au închiriat o barcă pentru a se plimba pe mare. Browner a închiriat și el o barcă și i-a ajuns din urmă cam la o milă de țărm. Profitând de faptul
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
pentru a se plimba pe mare. Browner a închiriat și el o barcă și i-a ajuns din urmă cam la o milă de țărm. Profitând de faptul că era o ceață groasă, Browner i-a ucis pe cei doi amanți, lovindu-i cu bastonul în cap, apoi le-a tăiat urechile. El i-a legat pe cei doi de barcă, apoi a scos o scândură de la barcă și a scufundat-o. Fiind convins de faptul că toată nenorocirea din viața
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
a scos o scândură de la barcă și a scufundat-o. Fiind convins de faptul că toată nenorocirea din viața sa a fost cauzată de Sarah, el a decis să-i trimită acesteia câte o ureche a fiecăruia din cei doi amanți, pentru a-i arăta ce consecințe au avut actele ei rele asupra lui. Belfast a fost primul port în care a acostat după plecarea în cursă și de acolo a trimis pachetul. El a fost arestat după ce vasul său a
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
Memoriile lui Sherlock Holmes" (produs de Granada TV) cu Jeremy Brett în rolul lui Holmes și Edward Hardwicke în rolul dr. Watson. Adaptarea este destul de fidelă textului original, cu unele modificări minore: în povestire Browner și-a ucis soția și amantul pe mare în timp ce în adaptarea TV el i-a ucis în apropierea unui lac; în episodul filmului de televiziune acțiunea se desfășoară în perioada Crăciunului în mijlocul unei ierni reci și cu zăpadă, în timp ce povestirea originală a avut loc într-o
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
din urmă, ucisă. Împăratul colinda seara prin oraș, mergând din cârciumă în cârciumă cu prietenii săi, jefuia oamenii în plină stradă, ataca femeile și fura din magazine și tarabe. Siluia femei măritate și băieți născuți liberi. S-a căsătorit cu amanții săi, Pitagora și Sporus, un copil castrat. Era pasionat de muzică, și îi plăcea să cânte propriile compoziții, acompaniindu-se singur la lira. L-a angajat ca profesor pe Terpnus, cel mai mare cântăreț de liră, și organiza concerte private
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
a fost inițiată de Joyce în "Ulise" și prelungită până la exagerare în romanul intraductibil "Veghea lui Finnegan". Nici opțiunea scriitorului pentru figura legendarului Ulise nu este întâmplătoare. Ca fiu al lui Laertes, tată al lui Telemah, soț al Penelopei și amant al nimfei Calypso, regele Itacăi întrupa, în viziunea lui Joyce, toate ipostazele umanității, fiind astfel un „om complet”, mai reprezentativ decât Hamlet sau Faust. De asemenea, Ulise i se asemăna scriitorului irlandez prin destinul itinerant, interesul pentru muzică (Ulise este
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a două etnii: israelită și irlandeză” și are în prim-plan trei personaje: pe tânărul scriitor Stephen Dedalus, pe Leopold Bloom (un evreu care lucrează în afacerile de publicitate) și pe Molly Bloom (o cântăreață de operă impresariată de propriul amant). "Ulise" a stârnit reacții foarte diverse în rândul publicului. Yeats a remarcat caracterul insolit, inovator al lucrării: ea nu este „nici ceea ce ochiul vede, nici ceea ce urechea aude, este ceea ce mintea hoinară gândește și își imaginează dintr-un moment într-
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de a identifica în noul său ocrotitor o figură paternă, care să-l salveze din abisul exilului și al dezrădăcinării ("Itaca"). Ultimul cuvânt îi revine lui Molly Bloom, întruparea eternului feminin, care, în reveriile ei nocturne despre copilăria din Gibraltar, amanți din trecut sau prezent, nevoi zilnice etc., reafirmă cu hotărâre supremația forțelor vitale ale naturii: Dumnezeu, femeia și soarele ("Penelopa"). Conform lui Harry Levin, opera lui Joyce gravitează în jurul a două teme ce revin obsesiv: artistul și orașul. Metropolă modernă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Totuși, soțul ei nu a mai venit la Boston. Părerea generală era că el a murit pe mare. Pe când își aștepta soțul, Hester a avut o aventură, dând apoi naștere unui copil. Ea totuși nu vrea să spună cine era amantul ei, iar litera stacojie, alături de rușinea publică este pedeapsa ei pentru păcat și pentru păstrarea secretului. În acea zi, Hester este condusă la eșafodul din centrul orașului și i se ține o predică moralizatoare de către patriarhii orașului, însă ea refuză
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
vrea să îl apere. În timp ce mergea prin pădure, soarele nu strălucește asupra Hester-ei, deși Pearl se încălzește sub razele sale. Ele îl așteaptă apoi pe Dimmesdale și când el sosește, Hester îl informează cine este cu adevărat Chillingworth și foștii amanți decid să fugă în Europa, unde pot locui, alături de Pearl, ca familie. Ei vor să se îmbarce pe un vapor care pleacă din Boston peste patru zile. Amândoi se simt ușurați, iar Hester își îndepărtează litera stacojie de pe piept și
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
născută pe 31 iulie 1773, Carabanchel Alto, Madrid, Spania, decedată pe 15 ianuarie 1835 Chimay, Hainaut, Belgia și o figură emblematica a revoluției franceze. Mai târziu a devenit prințesa de Chimay Tereza a născut zece copii cu diferiți soți și amanți. Primul copil născut a fost fiul ei, Antoine François Julien Théodore Denis Ignace de Fontenay (1789-1815), urmat de fiica sa, Roșe Thermidor Thérésa Tallien (1795-1862). A avut un copil cu Barras, născut în 1797, dar a murit la naștere. Ouvrard
Tereza Cabarrus () [Corola-website/Science/318448_a_319777]
-
minorității lui Ludovic al XV-lea), caracterizat prin libertinaj al moravurilor. Émilie are câteva aventuri de scurtă durată, printre altele cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis. În 1733, Émilie îl cunoaște pe Voltaire, care îi devine amant. Voltaire era în dizgrație, Émilie îl adăpostește în castelul din Cirey-sur-Blaise din Champagne: el era în vârstă de 39 de ani, ea împlinise 27 de ani. Legătura lor avea să dureze cincisprezece ani. Dintre toți amanții săi, Voltaire a avut
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
Voltaire, care îi devine amant. Voltaire era în dizgrație, Émilie îl adăpostește în castelul din Cirey-sur-Blaise din Champagne: el era în vârstă de 39 de ani, ea împlinise 27 de ani. Legătura lor avea să dureze cincisprezece ani. Dintre toți amanții săi, Voltaire a avut cea mai mare influență asupra ei, încurajând-o să-și aprofundeze cunoștințele de fizică și matematică, pentru care îi recunoștea aptitudini deosebite, considerând-o superioară lui însuși în aceste domenii. Voltaire a fost acela care a
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
cel mai cunoscut obicei este cel al adolescenților numiți "baccha beeres" ("tineri fără barbă"). Aceștia erau recrutați din rândul familiilor sărace, cu mulți copii, și erau învățați să se poarte și să danseze asemenea fetelor. De cele mai multe ori, adolescenții deveneau amanții stăpânilor lor, în tradiția pederastică numită "bacchabozlik". Există chiar și o maximă celebră, folosită de musulmanii cu înclinații homosexuale: "Femeile sunt bune pentru casă și pentru inimă, băieții sunt buni pentru plăcere". Tinerii "baccha" nu erau păstrați decât până la vârsta
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
care maeșrii întrețineau relații intime cu membrii tineri ai comunității monastice, la samuraii care treceau prin patul stăpânului și până la aristocrați și membrii clasei de mijloc ce își împărțeau serviciile angajaților și ale actorilor care erau, în același timp, și amanți de ocazie ("kagema") pentru cei ce își puteau permite sumele necesare. Aceste relații (numite "shudo") erau în general între adulți și tineri, deci marcate atât prin diferență de vârstă, cât și prin diferență de clasă socială. Ele au făcut parte
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
tronul Romei nu aveau să dispară. Traian, și apoi Hadrian, sunt doar doi dintre monarhii ale căror înclinații homosexuale nu mai constituiau un secret pentru nimeni. În fapt, Traian era acompaniat în toate campaniile militare, inclusiv în cele dacice, de amantul său, alături de care se afișa ostentativ, ori de câte ori avea ocazia. Nu mai puțin important, Hadrian a fost pe punctul de a duce imperiul către un dezastru politico-economic după moartea neașteptată a amantului său, Antinous, în anul 130. În Roma, acolo unde
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
în toate campaniile militare, inclusiv în cele dacice, de amantul său, alături de care se afișa ostentativ, ori de câte ori avea ocazia. Nu mai puțin important, Hadrian a fost pe punctul de a duce imperiul către un dezastru politico-economic după moartea neașteptată a amantului său, Antinous, în anul 130. În Roma, acolo unde luptele de gladiatori constituiau una dintre distracțiile cotidiene ale cetățenilor de orice nivel social, se înființase chiar și o categorie specială de luptători în care nu puteau fi înscriși decât gladiatorii
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
care în "Violul lui Ganymede" nu-l mai reprezenta pe Ganymede ca pe un tânăr voitor, ci ca pe un copil atacat de o pasăre de pradă rapace. Continuând vechea tradiție a iubirii masculine în care Ganymede, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeți musulmani - în special din secta sufistă - în țările arabe medievale și în Persia au scris ode paharnicilor frumoși - deseori creștini sau evrei - care îi serveau în cârciumi și cu care își împărțeau paturile noaptea. Printre musulmani practica pederastiei
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
și a supraviețuit până în zilele noastre. Ea continuă să se ivească în pofida eforturilor localnicilor de a o ascunde, precum s-a întâmplat după invazia americană a Afganistanului, când tradiția de iubire masculină din Kandahar, în care bărbații se asociază cu amanți adolescenți (numiți "așna"), a fost făcută publică. În Asiria antică, homosexualitatea era prezentă și comună; nu era pedepsită, nici condamnată, nici văzută ca imorală sau nefirească. Câteva texte religioase conțin rugăciuni pentru binecuvântări divine asupra relațiilor homosexuale. "Almanahul incantațiilor" conține
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
uneori acolo pe Isabelle hrănind porumbeii. Dacă o vedea, prințul considera că ziua era bună, indiferent dacă pierduse la jocurile de noroc. Într-o dimineață pe când se gândea să se sinucidă, el este abordat de Isabelle și cei doi devin amanți. Fiind o persoană mondenă, prințul o seduce pe Adrienne de Raval (Alina Chivulescu), iubita contelui rus Orlovski (Dan Puric). Nobilul rus se sinucide aflând că Adrienne îi iubea pe prinț. Morudzi continuă să ducă o viață dublă, având relații cu
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
și influentă versiune a fost interpolată în "Chronicon Pontificum et Imperatorum" de Martin de Opava. Cele mai multe versiuni ale istoriei sale o descriu drept o femeie talentată și învățată care se deghiza ca un bărbat, de multe ori la cererea unui amant. În cele mai frecvente istoriografii, din cauza abilităților ei, ea se ridică în ierarhia bisericii, și în cele din urmă este aleasă Papă, cu toate acestea, în timp ce efectua o călătorie prin "Cetatea eternă", ea dă naștere unui prunc, expunând-uși astfel sexul
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
IV-lea, în 855, Ioana este unanim aleasă succesor și ocupă Scaunul papal sub numele de Ioan al VIII-lea. Ioana/Ioan păstrează secretul față de toți, mai puțin o persoană, cea care i-a stricat, de altfel, planul. Valetul devine amantul acestei femei singure și pasionale, care rămâne însărcinată. După nașterea în public a copilului și prompta răzbunare a mulțimii, este repede proclamat un nou papă, Benedict al III-lea. Mai târziu, istoricii Bisericii au stabilit ca dată a instalării lui
Papesa Ioana () [Corola-website/Science/330819_a_332148]
-
cererile arhitectului Hefft erau aprobate de Știrbei. În cursul anului 1852 lucrările s-au desfășurat într-un ritm intens. Decorațiunile interioare au fost realizate de germanul Mühldörfer. La 31 decembrie 1852 are loc inaugurarea Teatrului Național, cu piesa "Zoe sau Amantul împrumutat", "vodevil cu cântece". Clădirea teatrului a fost construită în stil baroc în cea mai mare parte, avea un parter cu 338 staluri, trei rânduri de loji, un foaier luxos cu scări de marmură de Carrara și o mare galerie
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]