536 matches
-
limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul secolului al XIX-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar cu alte premise și cu altă finalitate. Opinii în legătură cu existența unei filozofii imanente limbii au fost susținute insistent
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autor”, pe care îl contrapune atât tiraniei metodelor în vogă, cât și taxinomiilor abstracte: „câți autori, atâtea formule”. Și Textul și realitatea (1984; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) ori Obsesia credibilității (1996) vor fi tot culegeri de cronici care ambiționează să dea „un tablou echilibrat și complet al literaturii actuale”. Însă criticul nu își propune să sistematizeze direcțiile și formulele dominante din epocă, ci doar să semnaleze, în și prin scrierile autorilor comentați, câteva tendințe relevante pentru literatura vremii. Fidel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
Cenaclului de Luni, poezia sa e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
mai încolo suferi ocara neamului lor. Cum răspund ele acestei umilințe, acestei provocări, tot Gh. Lazăr ne-o spune: Luând pildă de la celelalte popoare luminate. Este însăși esența politicii școlare a lui I. Caragea, care declară din izvor grecesc că ambiționează a o orândui după modelul Academiilor europene. În acest curent de emulație se resimte, fără îndoială, influența Academiei grecești din București. Colonia elenă întreține de altfel în străinătate bursieri, care, după ce se vor reîntoarce de la studii, vor da o și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
În acest curent de emulație se resimte, fără îndoială, influența Academiei grecești din București. Colonia elenă întreține de altfel în străinătate bursieri, care, după ce se vor reîntoarce de la studii, vor da o și mai mare strălucire școlii: Dacă nu să ambiționeze întâietatea, dar măcar să se așeze alături cu cele mai faimoase Universități ale Europei. Iluminiștii români urmăreau obiective identice. Gh. Asachi dorea un învățământ la nivel european. prin Regulamentul organic, școlile naționale sunt așezate pe același temei, precum sunt ale neamurilor
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
atunci problema europeană era tratată ca o dinamică a relațiilor între sistemele imperialist și socialist. În urma acestei propuneri, unitatea europeană tindea să deschidă căile destinderii între cele două blocuri. În august 1962, Institutul de Economie Mondială de la Moscova s-a ambiționat și mai mult și a publicat 32 de teze privind "integrarea imperialistă a Europei Occidentale", în care, printre altele se afirma: "Comunitatea Economică Europeană a apărut după ce blocul agresiv al N.A.T.O. a desfășurat activitatea sa subversivă. Piața comună, ai
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
că Th. Kuhn a abandonat orice disciplină de evaluare rațională a teoriilor și că a făcut din sociologie o "psihologie de masă". Este o judecată contestabilă, dar care îl conduce la elaborarea unei metodologii ce se vrea riguroasă și se ambiționează să garanteze obiectivitatea demersului. Lakatos este, în primul rînd, un istoric al matematicilor, pentru care proba matematică este modelul adevăratei științe. Aceasta îl face foarte critic în privința imperfecțiunilor metodologiei tradiționale, remarcînd, spre exemplu, că nu există o frontieră bine precizată
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
tensiune dramaturgică” în discursul puterii (Christian Le Bart, Le discourse politique, PUF, Paris, 1998; Jean Franklin, Le discourse du pouvoir, UGE, Paris, 1975) prin care vrea să îi domine pe ceilalți, inclusiv într-o manieră agresiv-vulgară pe care, nu rareori, ambiționează să o instituționalizeze. Dacă animalele manifestă mai multe tipuri explicabile de agresivitate - și anume: agresivitatea prădătoare, competitivă, intermasculină (interfeminină) și defensivă -, omul manifestă mai cu seamă agresivitatea prădătoare (există, firește, și toate celelalte tipuri, dar aceasta este cea mai vizibilă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
De la pragmatique à la psychanalyse, PUF, Paris, 1989). Violența de limbaj nu există în sine, ci doar întrucât ea presupune doi parteneri (indiferent de sfera din care aceștia fac parte), două baricade ce se înfruntă; dar cel pe care se ambiționează să-l seducă și să-l convingă cei doi este al treilea personaj: spectatorul, mulțimea. Întotdeauna există un al treilea, iar acesta poate fi sedus inclusiv prin limbajul violent utilizat de „seducător” (adică de agresorul celui de-al doilea participant
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]