768 matches
-
specificităților culturale în numele unei false culturi mondiale ce induce un sentiment de deposedare și pierdere de identitate. Acestea se asociază cu accentuarea sentimentului de insecuritate în contextul conflictelor interetnice care caracterizează această perioadă și al creșterii naționalismelor (Carnoy, M, 1999). Ambivalența care caracterizează fenomenele globale este evidentă. Ne putem aștepta desigur ca, odată cu creșterea competiției economice și cu intensificarea eforturilor pentru supremația regională să fie generată tot mai multă bogăție, dar asta va adânci de asemenea polarizarea economică și socială, acționând
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
și culpabilizarea majorității, sunt unilaterale. Uneori explicația se găsește chiar în grupul minoritar care are o "teorie" a reușitei sociale și școlare cu baza cognitivă în experiența comună. Ajungând cu analiza la nivelul comunității, Ogbu identifică un alt fenomen al ambivalenței culturale dezvoltat în interiorul grupurilor minoritare involuntare, silite să ajungă în această situație, fenomen absent în cazul grupurilor voluntare (de emigranți, de exemplu) care au alte tipuri de conduite și atitudini. Sistemul ambivalenței culturale are un aspect instrumental care constă în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
nivelul comunității, Ogbu identifică un alt fenomen al ambivalenței culturale dezvoltat în interiorul grupurilor minoritare involuntare, silite să ajungă în această situație, fenomen absent în cazul grupurilor voluntare (de emigranți, de exemplu) care au alte tipuri de conduite și atitudini. Sistemul ambivalenței culturale are un aspect instrumental care constă în căutarea mijloacelor cele mai adecvate pentru a reuși social, profesional sau școlar, în paralel cu unul expresiv, în așa fel încât atașamentul acestor comunități la propria cultură și istorie îi pune în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
schimbare și critică. Posibilitatea opțiunii pentru o filieră sau pentru o școlară și posibilitatea exprimării publice a opiniilor fac din familie un factor de control în raport cu școala. Deși incomplete, aceste inventare evidențiază impactul reciproc al acestor instanțe educative, ca și ambivalența acestor interacțiuni care face ca multiplicarea și diversificarea legăturilor să fie dorită și în același timp evitată, în ciuda efectelor benefice pe care le are. 3.3.3. Reprezentări și așteptări reciproce Raporturile școlii cu comunitatea, în special prin relația directă
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
7-8 ani; d) utilizarea mecanismelor de apărare ca metodă de autocontrol - 6-7 ani; e) dorința de a fi aprobat de ceilalți - 6-7 ani; f) capacitatea de a înțelege mai multe puncte de vedere, privind conflictul și abilitatea de a tolera ambivalența - 10 11 ani; g) dezvoltarea sinelui fizic și a celui social. VI.2. Perioada 12-14 ani - adolescența timpurie Nevoia de independență: a) apare lupta cu sentimentul de identitate; b) labilitatea emoțională; c) exprimarea emoțiilor, mai degrabă, prin acțiuni decât prin
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
înțelege sensul suferinței pe care e nevoit s-o îndure alături de Mab, femeia duplicitară. El crede că trăiește realmente o tragedie (prea implicat fiind, nu a luat distanța cuvenită), dar ceea ce e tragic pentru individ devine comic pentru comunitate (vezi ambivalența atitudinii față de încornorat personaj comic doar în ochii mulțimii, nu și în cei ai bărbatului înșelat). Dincolo de mulțimea disocierilor posibile, merită subliniată importanța "lecturii" ca factor determinant atât în configurarea "comediei" cât și în aceea a "tragediei". Diferența dintre cele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îndeplinește de la caz la caz, fie generativă, ca la nuntă, fie funerară, la moarte. În mormintele sumerienilor, egiptenilor, etruscilor s-au descoperit vase care au conținut cantități de vin; dacii însoțeau și ei mortul la groapă cu ritualuri bahice spectaculoase. Ambivalența funcțională apă-vin indică măsura și tonalitatea spectacolului ritualic: sobrietate și reținere în privința Caloianului, secvențe ample, dezlănțuite la Paparudă, Cunună, Nuntă. La Mihai Pop se mai găsește o însemnare semnificativă în legătură cu Caloianul, culeasă de pe teren: „Nici la mort natural nu ar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
benefic/nefast, lecuitor/otrăvitor). Într-o interpretare mai amplă a textului antic și în corelație cu alte concepte similare, J. Derrida „oferă” în Farmacia lui Platon o deconstrucție a semanticii pharmakonului, pliabilă pe „decompoziția” cioraniană. Pharmakon-ul este o structură de ambivalență și reversibilitate, un termen duplicitar, bipolar, cu eficacitate inversată. Acesta precede decizia (între ceva și altceva), o conține, o surmontează, nu se lasă redus la ea. Filosoful francez susține că „pentru Platon, scrierea nu valorează mai mult ca leac decăt
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
căzut de acord asupra obiectivului urmărit prevenirea unor noi atacuri dar nu și asupra mijloacelor potrivite pentru atingerea sa. În cursul călătoriilor mele, am constatat că problema irakiană constituie un motiv de nemulțumire pentru numeroși europeni; ei sunt convinși că ambivalența președintelui Bush în legătură cu dreptul la un proces corect și retorica sa despre lupta dintre bine și rău nu fac decât să creeze mai mulți teroriști, în loc să contribuie la înfrângerea lor. Europenii, care trăiesc de multă vreme sub spectrul terorismului provenit
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
41). Nefiind de acord cu interpretarea epocii actuale drept "postmodernitate", Giddens va propune termenul de "modernitate radicalizată" (id., p. 141). (Acest concept este asemănător celui avansat de Zygmunt Bauman [2000], de "modernitate lichidă", ale cărei caracteristici principale constau în "privatizarea ambivalenței" și în amplificarea sentimentului de incertitudine, ceea ce ar reprezenta o formă haotică de continuare a modernității.) În analiza sa, Giddens pornește de la cercetarea caracteristicilor instituțiilor sociale de-a lungul epocilor istorice. Autorul susține că, deși există schimbări specifice epocii actuale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
să se implice activ neexistând la acea dată, iar milioanele de țărani fiind total ignoranți în materie 58 (erau aici poate și influențe ale formulei plebiscitare practicată de regimul lui Napoleon al III-lea). * * * Am încheiat intervenția noastră cu această ambivalență a textului lui Le Cler tocmai pentru a aduce în prim plan faptul că autorul strânge împreună stereotipurile despre români, în circulație la vremea sa, precum și reflecțiile sale relative la situația din Principate pe care o cunoștea în mod direct
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea oricărei polemici. Definită ca "act discursiv orientat către interlocutor(i)", argumentarea presupune implicit sau explicit o intenție polemică alături de o dimensiune ilocutorie a cărei ambivalență este asigurată de cuplul susținere-respingere. Teoria argumentării subliniază trăsăturile derivate din caracterul polemic al argumentării: autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și dimensiunea conflictuală. Distincția de sorginte aristotelică între dictum și modus, aplicată conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al exteriorității de negația lirică, rezultat al trăirilor profunde, al tensiunilor interioare, al inadecvării ființei poetice la ordinea convențională. Interferența celor două planuri, al eului interiorizat și fecund cu cel al eului social, prins în tiparele comunitare, generează, conform legii ambivalenței, echilibru existențial. Ele alcătuiesc, printr-o fericită coincidentia opossitorum, un melanj viață creație, în care pulsiunile creatoare, generate de imprevizibilul umoral, de inefabilul unei stări poetice de care se lasă "trăit", pe de o parte, și disciplina muncii, a travaliului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care n-ar mai duce lipsă de nimic, de vreme ce ar avea mijloacele să păstreze urma tuturor lucrurilor, inclusiv a ființelor însuflețite care pleacă în călătorie, ar mai simți oare dorința de imagini? Sau, același lucru, dar inversat, teama de acestea? Ambivalență a viziunii, precum a farmakos-ului grec, leac și otravă. Dublul din oglindă provoacă panică și jubilație. Mă protejez de moartea altuia și de propria-mi moarte printr-o dedublare, dar de dublu, mort devenit imagine, nu sunt sigur că mă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar nu există și nu poate exista, în cinema sau în altă parte, un "semnificant imaginar". O înlănțuire de cuvinte are un sens, o secvență de imagini are o mie. Un mot-valise poate avea un fond dublu sau triplu, dar ambivalențele lui sunt reperabile într-un dicționar, enumerate exhaustiv: putem da de capătul enigmei. O imagine este pentru totdeauna și definitiv enigmatică, fără vreo "lecție" posibilă. Ea are cinci miliarde de versiuni potențiale (câte ființe umane există), dintre care niciuna nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de la Bizanț, prin dogma Întrupării, permisiunea imaginii. Instruită de dogma dublei naturi a lui Christos și de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a spiritului. De unde ambivalența ei față de icoană, pictură, ca și astăzi față de audiovizual. Această oscilare nu este oare o înțelepciune? În fața Imaginii, agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are geniul imaginilor fiindcă, în urmă cu douăzeci de secole, în Palestina a apărut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
guvernare; interese de grup; exercițiu al puterii; bine și rău politic; realitatea socială problematică; condiție socială; acțiune colectivă; ordine socială; legitimitate și autoritate; mobilizare a maselor; manipulare și control. Prezența tuturor acestora în definițiile acordate ideologiei permite, dintru început, semnalarea ambivalenței originare a conceptului, născut în cadrul teoriei filosofice a cunoașterii și regândit ulterior la nivel de semnificație în cadrul teoriei socio-politice. Aceasta explică, probabil, și potențialul semantic ridicat pe care termenul îl poartă cu sine încă din momentul apariției sale, potențial care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
precum dominația și interesele. Nu intenționez, desigur, să resping sau să neg importanța acestor fenomene pentru înțelegerea diverselor forme de manifestare ideologică exhibate de diferite grupuri în plan social. Așa cum am arătat pe parcursul primului capitol, conceptul de ideologie reține o ambivalență genuină, care poate fi identificată prin trimiteri de ordin epistemologic, dar și prin trimiteri de ordin socio-politic. Tocmai de aceea, îmi propun ca, luând în discuție și aspectele de ordin teoretico-politic, să întregesc imaginea cu privire la posibila reinventare a conceptului de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se referă atât la comprimarea lumii, cât și la intensificarea conștientizării lumii ca un întreg (...), atât la interdependențele globale concrete, cât și la conștiința asupra între-gului global în secolul al XX-lea"496. Astfel definit, termenul "globalizare" presupune deci o ambivalență genuină, care trimite atât la expansiunea societății la o scară globală, la interdependențele economice, politice și socio-culturale care rezultă din această expansiune, la revirimentul tendințelor etnonaționaliste ori fundamentaliste, cât și la transferul imaginii acestor aspecte procesuale din planul realității empirice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
accepțiuni ale termenului, trecute în revistă în această parte introductivă, este, indiscutabil I. L. Caragiale, despre care mai toate comentariile, în notă elogiatoare sau denigratoare, lasă să se înțeleagă că "râde și mușcă în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența mesajului deopotrivă senin și grav, vesel și trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
degajat și ținuta cea mai extravagantă; prin constituție e mai aproape de mama sa, și oricare i-ar fi dispoziția, el nu se ferește niciodată de a provoca râsul.197 Din genealogia și caracterizarea metaforică propusă de Addison reiese eterogenitatea și ambivalența factorilor declanșatori ai umorului, responsabili de natura sa contradictorie, proteică. Esențială este mai ales combinația de afectivitate cu raționalitate, caracterul de "Ianus bifronte" (Pirandello) asupra căreia insistă cei mai mulți cercetători. R. Escarpit, de pildă, susține că umorul, acoperind îndeosebi regiunile conștiente
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar și invers, dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de tip umoristic se întrevăd în paginile consacrate lui Pristanda, Cetățeanului și Catindatului. Profilul umoristic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
punând în raport de contiguitate maxima fidelitate realistă cu transfigurarea, Mircea Tomuș găsea formula integratoare potrivită: "Specificul caragialian presupune iluzia feliei de viață, a fotografiei, dar această iluzie se realizează, paradoxal, tocmai cu materialul și elementele unei violente transfigurări"6. Ambivalența metodei artistice este în acord cu dubla funcționalitate a textului caragialian, de redare fidelă a unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și tragic, opera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Urmuz, op. cit., p. 24. 110 Idem, p. 48. 111 Idem, p. 74. 112 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 354. 113 Urmuz, op. cit., p. 56. 114 Dan C. Mihăilescu inventaria, între alții, atributele ambivalenței din comportamentul și caracterul lui Caragiale, pe pagini întregi din articolul Fascinația și comedia puterii, apărut în Revista de Istorie și Teorie Literară, I, nr, 21, 1994. 115"It makes us suddenly discover the absurdity of the familiar and the
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]