761 matches
-
avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este el însuși ambivalent. Teritoriu al morții sau al vânătorii nemiloase și al demenței criminale, el are, în același timp, statutul de spațiu al inițierii, al unei cunoașteri la care nu poate ajunge oricine. Acesta este, de altfel, punctul unde se întâlnesc cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
însuși o Gorgo, o erinie a propriei progenituri, un instrument al răzbunării zeiței Hera. În Bacantele, eidolon-ul ca prezență efectivă a invizibilului și7 eidolon-ul ca phasma, în sensul de iluzie vidă de realitate, în sensul de amăgire, imprimă un caracter ambivalent aparițiilor lui Dionysos printre oameni. Formele, înfățișările pe care le ia Dionysos sunt nu numai năluciri, ci și semne ale prezenței efective a zeului. Dionysos este capabil să se ascundă sub chipul unui om, devenind astfel un eidolon, un invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mormântul invizibil" Ambivalența aceasta ne amintește fără îndoială de figura lui Oedip din Oedip la Colonos a lui Sofocle, un Oedip care nu este, desigur, o fantomă ce se întoarce, dar care are, în pragul morții, toate atributele unui eidolon ambivalent: erinie, dar și daimon, funest și protector totodată. Oedip, orbul cel veșnic pe drumuri, figură rătăcitoare cu ochii stinși, cu orbitele goale, căutându-și mereu un loc unde să se statornicească, se oprește la marginea unei păduri, se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
va sorbi din solul Aticii sângele cald al tebanilor. „Soarta ta”, îi va spune el lui Creon, „este să-mi vezi fantoma răzbunătoare (alastor) rămasă pentru totdeauna în acest colț de lume”. Alegând teritoriul Eumenidelor, Oedip optează pentru valoarea lor ambivalentă. Protectoare a Atenei, umbra lui va transmite Tebei și propriilor fii mesajul funebru al fantomei răzbunătoare, al fantomei ce va aduce la îndeplinire Ate-ul întregului neam. Iată de ce, de la un capăt la altul al piesei, Eumenidele vor fi neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
zglobiul păcălici inspiră așadar aceeași teroare ca și aparițiile supranaturale. Iar în mrejele lui sunt prinși nu numai „actorii” amatori, bieți meșteșugari naivi, ci chiar și Titania, orbită, fascinată de închipuirile minții sale, într-atât de mare este puterea ambiguă, ambivalentă a acestor figuri dintr-o altă lume apărute în noaptea Visului..., noapte care, uneori, poate rivaliza, pe bună dreptate, cu o noapte a spectrelor și a vrăjitoarelor. Pentru a înțelege cât de mult se aseamănă noaptea de vară din Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult decât atât, Jacques asociază pădurea cu unele metamorfoze bizare: „Dacă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
regelui mort încep să sângereze în prezența lui Richard, demascându-l astfel pe ucigaș. Nu este o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul de luptă, pentru a prevesti cursul viitor al istoriei, nu este nici una dintre acele fantome ambivalente, cu discurs dublu, deopotrivă protectoare și răzbunătoare, oracole ale morții. Este doar o măreață umbră absentă/prezentă, care, precum cea a regelui mort în Macbeth, planează deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
secretelor miracolului dublului se va datora, în final, unei fantome. Și astfel, jocul amăgirilor creat de existența dublului - în măsura în care el a condus-o pe Olivia spre Sebastian prin mijlocirea Violei, dublul lui travestit - se va dovedi un instrument al adevărului. Ambivalent ca și fantoma, el implică aceeași dificultate de a discerne între adevăr și iluzie. În Comedia erorilor, Shakespeare multiplică dublul: aici, avem de-a face cu două perechi de gemeni. Încă o dată, furtuna dezlănțuită pe mare își are rolul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
magico-religioase similare sunt din belșug atestate de literatura mitică și istorică a Antichității europene și asiatice. Pe bună dreptate, Mihai Coman crede că solomonarul este „una dintre cele mai complexe și problematice figuri ale mitologiei populare. El este o „figură ambivalentă și controversată totodată”, în sfera căreia ar coexista mai multe straturi : „a) motive legate de ciclul inițierii și cetele de inițiați (școala subterană, alesul, lupta rituală cu demonii) ; b) dimensiuni epice asociate ciclului folcloric al regelui Solomon (omnisciența, obiectele cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
personaje ilustre. Ea este purtătoarea unui proiect, asupra căruia economiștii au un punct de vedere interesant. 6.5.1.2. Ambivalența economică a națiunilor În lucrările lui F. Perroux, mai ales în L'Economie du XXe siècle, națiunea este prezentată ambivalent. Loc al preferințelor colective, care nu sunt neapărat cele ale pieței, ea este un mijloc de opoziție față de dorința de dominație a marilor puteri, un spațiu în care desfășurarea anumitor politici este posibilă. Aceasta este și ideea lui F. List
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
care copiii o atribuie faptului de "a fi adoptat" și a modului în care fac față sentimentelor și gândurilor cu privire la statusul familial adoptiv. Rezultatele au indicat că, majoritatea copiilor a perceput adopția ca fiind oarecum stresantă, stres definit prin sentimente ambivalente și gânduri supărătoare referitoare la adopție. Sentimentele negative și ambivalente despre adopție au corelat pozitiv cu strategiile de coping cognitive și comportamentale de evitare, în timp ce, gândurile supărătoare cu privire la adopție au fost asociate cu rezolvarea problemelor cognitiv-comportamentale, căutarea de sprijin și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a modului în care fac față sentimentelor și gândurilor cu privire la statusul familial adoptiv. Rezultatele au indicat că, majoritatea copiilor a perceput adopția ca fiind oarecum stresantă, stres definit prin sentimente ambivalente și gânduri supărătoare referitoare la adopție. Sentimentele negative și ambivalente despre adopție au corelat pozitiv cu strategiile de coping cognitive și comportamentale de evitare, în timp ce, gândurile supărătoare cu privire la adopție au fost asociate cu rezolvarea problemelor cognitiv-comportamentale, căutarea de sprijin și comportamentele de evitare. O limită a acestui studiu este aceea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
referitoare la viața tradițională, de familie și reinstalarea încrederii în legăturile de sânge 373. În 1997 a fost realizat primul studiu de amploare asupra unui eșantion reprezentativ al SUA (1554 respondenți), pentru identificarea atitudinii populației față de adopție. Se constată atitudini ambivalente. Deși, majoritatea populației are o opinie favorabilă despre adopție și consideră adopția ca fiind un proces care servește unui scop social, totuși păstrează anumite retincențe față de adopție. Astfel, jumătate consideră că, este de preferat a adopta un copil decât a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
7 23,8 70,1 3,4 Cu toate acestea, remarcăm importanța pe care românii o acordă existenței legăturilor de sânge. Astfel, 73,5% dintre respondenți consideră că, pentru cuplurile infertile este de preferat inseminarea artificială adopției. Este aceeași opinie ambivalentă identificată în studiile anterior prezentate. 7.3.3 Percepția socială a părinților adoptatori Opinia respondenților cu privire la părinții adoptatori este, în general, favorabilă. Astfel, respondenți consideră că părinții adoptatori resimt aceeași satisfacție în creșterea copiilor adoptați, precum părinții biologici (81,6
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a adopta induce automat un răspuns emoțional puternic și o responsabilitate crescută față de copilul adoptat 385. 7.3.4 Percepția copiilor adoptați la nivel social Respondenții redau o imagine pozitivă și asupra copiilor adoptați, deși identificăm și aici anumite opinii ambivalente. Majoritatea consideră că, acești copii obțin rezultate școlare la fel de bune precum copiii biologici (93,2%), se dezvoltă la fel de bine din punct de vedere fizic (94,6%), prezintă o dezvoltare afectivă la fel de bună (81%) și dezvoltă legături afective cu părinții adoptatori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
scopul verificării și explicării rezultatelor obținute prin anchetă, datele din interviuri au scos în evidență și alți factori de stres, resurse și strategii de coping. Pentru perioada pre-adopție principalii factori de stres au fost: infertilitatea, decizia de a adopta, atitudinea ambivalentă și procedura de adopție. Pentru perioada de acomodare, adaptarea la status-rolul de părinte, costurile financiare și lipsa informațiilor au constituit factorii principali de stres. În perioada de adaptare, pe lângă factorii deja invocați anterior și care fac referire la starea de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de grijă: poți fi „pradă sau prădător”(Mircea Malița, 2010, (14)), în haosul aparent, dar bine organizat de profitori (prădători). Victor Săhleanu, 1977, (30) scrie: „Tabloul general al lumii vii, cu lanțurile sale trofice (...în majoritate sunt lanțuri de ființe ambivalente, adică totodată prădători și victime) este tabloul „junglei”, „al luptei pentru existență”, pentru supraviețuire și pentru progenitură”. „Fără acest „război al tuturor contra tuturor”, nu s-ar putea menține un echilibru în biosferă, nu s-ar putea obține o limitare
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
dai de oameni, nu reușești să mai gândești din pricina lor. Și, În afară de asta, procentul nu e bun. Femeile rezistă și la arșiță, și la ger, pe când bărbații se sting ca muștele... Pentru a ajusta statistica, ar trebui inventat un gen ambivalent... Poate că Oliver nu e chiar atât de nebun cum pare... Vom medita la asta...” Pufăind tacticos din trabuc, inginerul Edward reveni la „Horoscop”, oprindu-se la rubrica dedicată Vărsătorului: „Uranus guvernează zodia dumneavoastră și influența sa asupra celor născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să ne regăsim. Fără o descoperire de sine, cum să auzi și să recunoști dorințele sufletului, cum putem fi siguri că ambițiile și visele care ne fac să mergem înainte sunt ale noastre. Dorințele noastre, prin definiție, sunt diverse și ambivalente și este destul să ne aplecăm asupra dorințelor noastre de fericire, pentru a vedea complexitatea lor naturală. Cu toții vrem pace interioară, dar în același timp vrem să fim recunoscuți și valorizați de către ceilalți, fără a da socoteală către nimeni, vrem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un partener sexual puternic și ambivalent, Bull va avea de unde să aleagă. Alan își umezi vârfurile degetelor cu propria salivă și le frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Satana și demonii săi reprezintă una dintre figurile cele mai importante ale Evului Mediu: încarnarea răului, ispititor al celor drepți, călău al celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și cochetase chiar cu ideea de a-și stabili acolo un pied-à-terre, pentru a se retrage când murdăria și cețurile Londrei, când presiunea oamenilor (și oamenii presei!) deveneau de nesuportat. Dar, ca Întotdeauna În relațiile sale cu Fenimore, trăia sentimente ambivalente față de această mutare. Când era prezentă, Îl apăsa o obscură senzație de responsabilitate față de fericirea pe care nu i-o putea oferi, dar când lipsea, Îi era dor de ea. Oricum, considera că nu era drept și nu se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dezertase, petrecându-și vara la Dieppe. Cu aceste ocazii i se păruse dificil să Împărtășească pe deplin entuzasmul amicilor săi față de oraș și, fără stimulentul companiei lor, probabil că nu ar fi rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
personal, se declară admirator fanatic al lui d’Orsay, deși Împărtășește cu numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]