2,720 matches
-
niciodată de ce n-a fost lume mai multă în sală! “, urmează un intertitlu - „Mischa Elman - „fostă mare speranță a artei“ și continuarea: „Cu trei săptămâni înainte ziarele minoritare încep să publice anunțuri de pagină întreagă. Notițele publicitare curg gârlă, superlativele amețesc. Se ajunge chiar la obrăznicii de felul acesta: Viața muzicală a ultimelor doi decenii are trei violoniști de faimă legendară: Fritz Kreisler, Mischa Elman și Bronislav Hubermann». Ați citit bine, trei: Mischa, Fritz și Bronislav! Gheorghe Enescu a fost uitat
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
numește prefectul poliției Bucureștilor. Cum îi apare acesta memorialistului? "Era un om cinstiti, căruia nu i se urcase deloc la cap situația neașteptată la care fusese înălțat... Nu era prea cultivat, în schimb era foarte inteligent... nu s-a lăsat amețit de bogăție, cu toate că personal era lipsit de avere". Bălăceanu se bucura de întreaga sa încredere. Napoleon al III-lea îi ceruse lui Cuza să trimită un corp expediționar în ajutorul maghiarilor în timpul războiului franco-austriac. Domnitorul român îi răspunde, reiterând sentimentele
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
mă abat din drum. Nu știu cât va mai rămâne cu Voquin, așa că mă așez pe un șezlong în apropiere și-mi aprind o țigară. Câțiva chelneri mă sufocă cu băuturile lor frumos colorate, cumpăr la nimereală vreo trei-patru pahare, care mă amețesc, îmi sporesc dorința de a mă reîntâlni cu Ingrid. Nu cred că e numai dorința sexuală, fiindcă sub acest aspect o prefer pe Maria, Ingrid are altceva, nu știu ce, o vreau ca pe un trofeu, îmi place s-o îngenunchez pervers
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384875_a_386204]
-
triste reverberații pășesc în gând mângâiat de roua dimineții tresare iarba în adieri de ieri,de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se sting gânduri, curg clipe amețite de mângâierea unui cânt. a mai rămas doar o vioară ce zace pe un țărm de mare,de zare ea cântă și cântă dar nimeni nu o ascultă... Referință Bibliografică: VIOARA / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
așez pe rug, De tine, să nu- mi mai aduc aminte. Dar voi mai scrie, doar un singur rând, Și-așa, voi isprăvi a mea scrisoare, Cu fiecare literă , doar tu mi-ai fost în gând, Gând, ce m-a amețit, cu-al dragostei licoare. Referință Bibliografică: Scrisoare neexpediată / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385106_a_386435]
-
întâmpla firesc într-un cadru intim, a șoptit și Alma i-a zărit ochii plini de dorința. S-a înfiorat și el i-a simțit tremurul: - Este alegerea ta! Nu știa, ce să-i răspundă. Replică se pierduse, ea era amețită. A trezit-o brusc strigătul lui Marge. O căutau. Lordul s-a făcut nevăzut. Ea nu mai nimerea să-și pună pălăria.Devenise neîndemînatică. S-a întâlnit cu Marge, aproape când să iasă din pădure. - Unde ai fost? o studie
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
mimici atent controlate, forma umerilor, a sânilor desgoliți de pudoare, culoarea excitantă a pielii expuse la soare, trupul arzând de dorinți, vag înnăbușite în extravaganța luminii, toate absorb frumuseațea divină a femeii și o emană în aerul privitorului până îl amețește cu desecretizarea lor timpurie. Sunt scoase în evidență în mod special fundulețul, picioarele, sânii, pielea ,exact senzualitatea ce definește femeia ca fiind cea mai reușită creație a naturii. Acum intră în scenă femeia inteligentă pe care o vezi expusă în
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
și în metafore ascunse. Nu mă-ntreba,o să te-aștept să-ți crească aripile smulse. Să emigrăm în stratosfere. Să luăm cu noi și o avară iubire ce-a poftit la mere și-un șarpe, să instige iară. Când struguri amețesc fiori, Să facem dragoste în must. O toamnă sau de câte ori tu vei dori să te mai gust. Referință Bibliografică: DRAGOSTE ÎN MUST / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DRAGOSTE ÎN MUST de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384375_a_385704]
-
prima dată la dans, la o reuniune tovărășeasca. Încă nu o cunoșteam, dar am dat-o gata cu Viena și cu „O du lieber Augustin”. Și cu Valurile Dunării în trei timpi și mișcări vioaie. Am învârtit-o până am amețit amândoi. Asta-i valsul, să te învârtești, asta înseamnă walzen în germană. - Știi tu germana? Se interesează binevoitor Boris. - Eh, puțin. La noi, la Cernăuți, fiecare se descurcă oarecum cu germana... - Da, aprobă Boris. Dar muzica asta e de Ceaikovski
SCHIŢE UMORISTICE (34) – INTERMEZZO de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384528_a_385857]
-
amuțit de cum l-a privit și i-a văzut ochii plânși și fața trasă de nesomn și supărare. Nu mai avea culoare în obraji. El a mișcat mâna a lehamite și a clătinat capul ușor, parcă de teamă să nu amețească. Era un semn ca o rugă. O mișcare ce chema la tăcere și înțelegere. Femeia a priceput despre ce este vorba și a tras un scaun aproape de el, așezându-se în fața lui. I-a luat mâinile moi, vlăguite, într-ale
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 25 - TOAMNĂ AMEȚITOARE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Frunze îngălbenite se adunau la colțurile trotuarelor. Se iscase un vânt domol, care doar le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
masă. Începu o muzică celestă și se iviră grupuri de dansatori care încântară mesenii cu jocurile lor vrăjite. Mărțișor încerca să priceapă tâlcul întorsăturii: - Ce-o fi vrând împăratul? Lăudă bucatele, glumi cuviincios cu maestrul Rază de Vis, lăsându-se amețit de parfumul împrăștiat de el. Lăudă bunătatea și generozitatea împăratului, care îl întrebă: - Mulțumiți băieții? - Vestită-i bunătatea voastră, pentru care noi vă mulțumim! răspunse Mărțișor. - Desigur că prezența voastră e plăcută, dar treburile împărăției nu mă lasă să lenevesc
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
o frumusețe de fetiță. A doua zi, Paul sosi la lehuză cu un buchet mare de trandafiri roșii ca focul! Era în culmea fericirii, iar seara își invită prietenii la o grădină de vară unde se cinstiră până noaptea târziu. Amețit de fericire, dar și de licoarea fermecătoare a vinului, luă o trăsură care-l duse la apartamentul său. În ziua următoare, pe la ora prânzului, se trezi cu oarecare durere de cap de la licoarea lui Bachus. Se spălă, se îmbrăcă elegant
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
spre valiza lui, de această dată se așează pe drumul prăfuit și ia valiza în brațe.) X: Era demult. Stăteam pe o bancă într-un parc. Era salcâmul în floare. Atâta parfum! O splendoare albă cu miros amețitor. O așteptam. Amețit de profunzimea florilor nici nu am observat-o când s-a așezat lângă mine pe bancă. Venise! Doream să o cer în căsătorie, dar o teamă ce nu mi-o pot explica mă împiedica să fac acest lucru. Era cel
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vreau , când nu te mai vreau Vreau , când nu te mai vreau... Să fiu încolăcita de albastru senin , Să cuprind cerul cu privirea Când înecata mi-e speranța cu venin... Vreau în vârtejul clipei să amețesc... Să alerg cu gândul și să urlu în ploaie , Iar în pleoapele ce iar clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
sau sosuri aromate, măsline în conserve... ..................................................................................................................... Zilele următoare Alfredo îi îndeplinise dorința. Erau amândoi spectatori la o coridă. În tribună erau foarte mulți oameni. Soarele ardea cu putere, temperatura era foarte ridicată. Totul în jur părea că luase foc. Cornelia ameți puțin și avu senzația, deodată, că întreg universul se răstoarnă. Apoi simți că cineva o scutură puternic și strigă la ea. -Minunată domnișoară, ce faceți aici, în arenă ? În câteva clipe, vor năvăli din țarc taurii negri, sângeroși, aduși din
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
s-a prăbușit pe pământ pe ea a crescut iarbă albastră grădinărită de anticul cuvânt domesticit și înroșit ca mușcata din glastră. Acum să se plimbe iese cu iarba pe ea, bătută de vânt, îmbrățișând mersul grăbit din lumină, însă amețită de propriul cânt ce o dezbracă de orișice vină. VISUL OMULUI VERDE Omul verde viseză în roșu aprins la timp de sentimente și lumină sperând, el însă nu se dă învins, cu sârg prin constelații îl vedem săpând. S-a
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
drumuri spre Tine cu brațele- rădăcini adânc înfipte în Lumina ce dantelă celalaltă parte de vis- Tu!... Vedeam cum verdele se prelinge într-un dans către cer transformându-se în senin și sori înfloreau în fiece floare. Glasuri parfumate îmi amețeau simțurile și în fiecare tresărire de culoare se întrupa un chip drag... Că într-un joc de lumini și umbre, de surâs amestecat cu tristețe, de râs cu plâns... se făcea că lumea era la începuturi; totul era simplu: piatră
VIS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382619_a_383948]
-
bău câte un whisky, deci. Le mărturisi că va fi în bani! Câștigase un proces cu Statul! Avea să le spună el... Acum era fericit! Nu dorea să rememoreze necazul... Tăcură savurând scotch-ul. * Cam somnoroși, nu realizau ce-i amețise mai mult?! Cozeria împletită cu colportări meșteșugite de știri ori secul băut?! Oricum, se făcuseră praf!! Le fu chemat un taxi. Șeful de sală, deținător al cărții de vizită a lui Gabi, notă numele șoferului și numărul mașinii, apoi ordonă
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
și cu diminutivele; mânuță, picioruș...”. Cât de mult detesta stilul acesta de exprimare care sub aparența unei bunăvoințe excesive, nu era decât o subtilă metodă - precum cea a Dalilei - de a lua toată puterea. Era ușor iritată, dar încă prea amețită de anestezic pentru a mai putea comenta ceva și probabil că nici n-ar fi avut cu cine, conchise ea, aruncându-i o privire scurtă infirmierei. Abia așezată în patul în care îi părea că se pierde, Sonia își privi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
de distracție cu asemenea produse și se vindeau destul de bine. Nici prețurile nu erau piperate. Silvia căuta ceva frumos pentru nepoțica ei, Alesia-Maria, zăbovind printre mesele pline de frumoase articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. Mulțimea și frumusețea modelelor expuse o amețeau și-i îngreunau hotărârea, dar să nu uităm nici acea curiozitate specifică femeilor, care o făceau să ia în mână și să examineze mereu câte ceva. Până să se decidă și să cumpere ceva, a trecut în revistă o gamă uriașă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
întâlni la școală cu Angela și începu să-i povestească întreaga întâmplare cu accidentul său. - Dacă știam că nu te simți bine, rămâneam cu tine să te conduc acasă, îi spuse colega sa. - Dar cine a știut, fato, că voi ameți instantaneu. Mă uitam cum se îndepărtează tramvaiul și dintr-odată am simțit că se învârte pământul cu mine, că mi se pune ceață pe ochi și imediat am căzut pe trotuar ca un boxer dintr-un pumn bine plasat. - Cum
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
domnișoarei speciale și se interesează de condițiile unei eventuale conversii a creditului său. Acum îi aude glasul, unul politicos, cald și mătăsos care îi pipăie inima. Dogoarea sunetelor îl învăluiesc cu o dulceață îmbietoare. Sclipirile șăgalnice ale ochilor căprui îl amețesc ca un vin bun,iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit. Ea explică lin, dar coerent, ca un adevărat profesionist bancar condițiile conversiei, el ascultă cuminte ca un școlar, dar
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ispita Când dracu' dete cu copita pe loc a născocit Ispita, cu viață lungă, nesfârșită, nebună și nestăpânită. Apare șarpele-ncercării cu șoapta fină a-ndemnării. Mentalul orb se amețește, când vrea un lucru ce-și dorește. Ispita vrea o învoire ca tu să-i dai o prețuire când lupți cu o ușă ce-i deschisă. Să șovăi pentru o premisă. Dorința de acaparare trezește om din nepăsare. Ea îl
ISPITA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383522_a_384851]