891 matches
-
vreme, mă dureau toate articulațiile. Luasem o duzină de medicamente. Ceea ce a făcut mai greu de depistat simptomele intoxicării cu gaz sarin... Aveam poftă de mâncare. Mâncam bine la micul dejun. Altfel, nu mai pot gândi limpede și mă simt amețită. De aceea, mă trezesc mereu pe la 05.30 și am timp berechet să mă ocup de diverse lucruri. Plec de acasă înainte de 8:00, deci am două ore la dispoziție. În acest timp citesc, mă uit la televizor. După ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
început, am crezut că era o anemie puternică. Amintirile de atunci sunt fragmentare. Metroul a mers până la Hatchōbori. Kodemmachō, Ningyōchō, Hatchōbori. Aici s-a auzit alarma și metroul s-a oprit brusc. Până atunci, mă sprijinisem de bară. Eram foarte amețită. Ar fi fost mai bine dacă aș fi coborât pe drum, însă nu m-am gândit la asta. Eram deja în întârziere. Nu mă gândeam decât la asta. «Oricât de rău mi-ar fi, trebuie să mă duc.» Așa consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
16.30. Sâmbăta și duminica stăteam întins în pat și moțăiam. Am ținut-o așa până în iulie. După ce am venit acasă de la spital, nu puteam să dorm prea bine noaptea. Pentru că nu adormeam, nu aveam încotro și beam. Mă culcam amețit. Starea de insomnie a durat până în iunie, când am terminat tratamentul. Mă culcam și mă trezeam devreme. Mi-a fost foarte greu. Am stat o săptămână în spital și duminică m-am întors acasă. De luni, deja m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
taxiul acela. Unul dintre ei era din Nagoya, dar se afla în delegație de la Ōsaka. «De-abia astăzi am ajuns. De ce trebuia să mi se întâmple așa ceva?» Eu stăteam pe scaunul din față, iar cei doi în spate erau cam amețiți. Am deschis toate geamurile la maximum. Pe drum era ambuteiaj. La Tsukiji circulația era oprită. Am mers drept înainte pe bulevardul Harumi. Era foarte, foarte aglomerat. Ne-au făcut consultație la ochi și ne-au pus imediat perfuzii. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se risipise. -O sticlă de șampanie pe oră, e o medie bună. -Nu ești beat. Cei cu meseria dumitale obișnuiesc să bea. -Firește. Cei care nu știu să bea nu sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania încetează să mai placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
căzut ca un trăsnet... Un fulger i-a străluminat înaintea ochilor și... Petrache a auzit zgomotul din fața lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din toate părțile. Nu-și dădea seama unde se află, ce se întâmplase cu el și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din adolescență, pentru a supraviețui celor mai rele certitudini ale părinților lor. Acum îi oferea o nouă alianță. Putea să i se alăture, oricât de nebunește suna. Amândoi ar fi primit ceea ce-și doreau. Trase aer în piept, prea amețită ca să-l lingușească. — În primul rând, Mark, nimeni nu te silește să faci ceva. —Pfui. Ce ușurare. Doctorul Tower vrea doar să înțeleagă ce ai tu în cap în momentul ăsta. —De ce nu mă vâră iar într-un scaner din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia asta. La fiecare mărunțiș cu care încerc să-l ajut îl rănesc în trei feluri diferite. Prezența mea îl face să se simtă și mai rău. Vrea să mă vadă plecată. Sunt falită și bolnavă și te încurc, sunt amețită și n-am mai dormit ca lumea de șase săptămâni. Mă face să mă simt invizibilă, un virus, un nimic. Mă dezintegrez, Danny. Plutesc și zbârnâi. Parc-aș avea tot timpul niște păianjeni mici pe piele. Sunt varză. Sunt dezgustătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o femeie care semăna leit cu Leslie Caron. Am ajuns acolo, dar nimeni nu corespundea nici pe departe descrierii. Mai târziu, am aflat că femeia nu mai avusese curaj să vină. Dar eu nu știam asta, așa că am rămas acolo, amețit, analizând fiecare femeie din local și zicându-mi: Mă rog, ar putea fi... Știi tu, șatenă, simetrie bilaterală... O chelneriță m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. I-am spus că sper să dau de o femeie care seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și ea, și Daniel se uitară în altă parte. După un minut, mai aruncă o privire furișă. Dacă într-adevăr Karsh o observase, momentul trecuse. Era îngropat până la brâu în materiale de prezentare, arta de a fi o persoană importantă. Amețită, Karin se uită iar la Barbara, care-și ridică o palmă într-un gest de salut mascat. Pericol, spunea salutul acela fulgerător. Sunt oameni peste tot. Dezbaterea începu. Primarul se adresă consiliului și stabili procedurile. O purtătoare de cuvânt din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putere, de parcă mi s-ar fi mutat în gât. „Tooot.” „E bine, atunci. Vezi, păcat că nu ești mai mare. Ai putea fi prietenul meu, ne-am plimba cu motocicleta și ne-am săruta.” Am tăcut și mă simțeam, nu știu cum, amețit. Orice cuvânt ce se va rosti acum va fi, cu siguranță, dulce ca mierea. Ea a tăcut și a venit mai aproape. Dintr-o clipă în alta, se va lipi cu tot trupul de mine, apoi mă va trage spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
strâns lipit de ureche, sperând că Ed nu o să audă cu cine vorbeam. Te-am sunat ca să mă asigur că ai ajuns acolo cu bine și să văd cum te mai simți. Bunătatea lui mă durea. —Sunt bine. Doar puțin amețită, atâta tot. — După voce, ar trebui să fii în pat. Uite, nu te mai țin, voiam doar să știi că mă gândesc la tine. Ai grijă să dormi mult și n-o lăsa pe Maria să te scoată în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că îl voi părăsi, el probabil stătea în fața bufetului din bucătărie, amestecând cănile mele de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment din relația noastră sfărâmată. M-am așezat, încă amețită că mă mișcam prea repede. Am sorbit din ceai, limba mea căutând inconștient fisura de acum un an și ceva când Mark a scăpat cana pe jos. Era o cană ieftină pe care mi-o cumpărase în luna de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un robinet. Transpirația se prelinge pe frunte, spinare, piept, pântece, picioarele se năclăiesc într-o umezeală caldă și lipicioasă. Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se sprijină cu mâna de perete. Are impresia că este luat pe sus într-un vârtej și totul începe să se învârtă jurul lui, într-un carusel amețitor. Disperat, luptă să-și mențină echilibrul și se împotrivește cu toate resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmăriseră câtva timp, până când le curmase cu o tresărire de orgoliu personal. La urma urmelor, ce importanță mai putea să aibă tot ce fusese și de ce s-ar fi lăsat copleșit de sentimente rănite sau de penibile resentimente? Se simțea amețit, vlăguit, ca un copil care de abia atunci începe să învețe mersul, și toate acestea de la ciudata și inexplicabila boală care pusese în mod viclean stăpânire pe el, cu un an, doi sau poate trei în urmă, i se trăgeau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Aflând de la prietena ei pe unde s-au călătorit, colegii o întrebară de părinții biologici, și ea, panicată și disperată începu să bea și în cele din urmă reuși să se facă criță. De ce n-aș bea, își spunea ea, amețită, tot acolo o să ajung, născută din doi bețivi... Lumea începuse să se legene încet în jurul ei, și ea, crezând că băutura e un balsam pentru tristețe, continuase să bea în neștire. Apoi, lumea începuse să se miște tot mai rapid
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
desfăcut capacul găurit, acoperind cu grijă gura borcanului, pe urmă l-am pus la orizontală și am ridicat un deget, cât să poată ieși un singur băiat, și am început să scutur ușurel. Și, într-adevăr, primul băiat a ieșit, amețit, și se pregătea să zboare, dar l-am pocnit cu șlapul și s-a fleșcăit pe linoleu. Al doilea, tot așa. Al treilea era să-mi scape și l-am tuflit cu pumnul, ceea ce mi s-a părut scârbos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță. - De-acu, slavă ție, Balane, și Dumnezeu să-l ierte ! Odată cu Costache Rață, Pichiruță ieși pe poartă, amețit. Având o vorbă împreună, în drum cei doi făcură la dreapta, către crâșmă. 1964
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rebetika. Erau cântece despre pasiuni mistuitoare, despre moarte, Închisoare și despre viața pe străzi. ― La bodega cu hașiș mă duc zi de zi, cânta Lefty. Dis-de-dimineață, amarul spre-al nimici. Două fete de harem am zărit pe nisip, erau destul de amețite, dar frumoase la chip. Între timp, narghileaua se umplea. La miezul nopții, plutind, Lefty ieși din nou În stradă. O alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ușile, apăsând un altul. Cu un bâzâit, și-a mișcat scaunul șoferului În față, apoi și l-a aplecat pe spate până când i-am văzut mătreața de pe umeri. Când, În sfârșit, a băgat mașina În viteză, eram deja cu toții ușor amețiți. Am plecat pe Seminole, pe lângă casele vecinilor noștri, luându-ne de pe-acum rămas-bun de la Indian Village. La colț, Milton a pornit lampa de semnalizare și aceasta a ticăit, numărând secundele până la apropriata noastră plecare. Fleetwoodul din ’67 a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se uită. Mijește ochii. Își lipește nasul de hublou. N-a mai văzut niciodată până acum așa ceva, În toți anii de când vizitează Camera Obscură. Nu e sigur că-i place ce vede. Dar imaginea Îl face să se simtă ciudat, amețit, ușor ca fulgul și, cumva, mai tânăr. Brusc, paravanul se Închide. Fără să ezite, domnul Go mai bagă o fisă În aparat. Clubul 69 din San Francisco, clubul lui Bob Presto: situat În North Beach, de unde se văd zgârie-norii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i suporte pe David și pe Paul vreme de nouă ore. Cu imaginea asta nu se putea Împăca. Din fericire, Diane dădu Înapoi. — Dar de ce San Francisco? Sună plictisitor. Să mergem la Vegas! E mult mai distractiv! zise Diane, ușor amețită. — Nu am fost niciodată la Vegas. — Dar trebuie să ajungem la San Francisco În seara asta, spuse Desert Rose nerăbdătoare. Ne ducem acolo ca să ne putem Întâlni cu Charlie de dimineață. Ne așteaptă, spuse ea serioasă. — Nu merg la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
episodul cu Albă ca Zăpada. — Deci nebunul ăsta o invită pe Kitty Într-un planetariu, după orele de program, pentru un tur privat. Are iarbă și votcă la el și pornește mașinăria pentru simulare stelară. Kitty stă Întinsă pe jos, amețită, și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]