1,886 matches
-
zburau peste vechile și noile bălți. La sfârșit, Simon a bătut din mâini - exact așa cum face cormoranul cu aripile sale - m-a luat în brațe, m-a aruncat în aer, cum făcea tata când eram copil. Era jocul cel mai amețitor al oamenilor cu propriii lor pui. După plecarea lui Simon, Nunu a început să-l numească „intrus“. Nu înțelegea de ce mă ceruse în căsătorie. „A te căsători cu un artist“, spunea el, „e ca și cum un bărbat sănătos s-ar culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
strica reputația, dar asta e, ne-am născut și trebuie să ne ia și pe noi. Sau nu. Iată acum, pasta condensată și magma lichidă care pare să fi ajuns trupul apei verzi și negre în același timp se apropie amețitor. Este infinită și nu poți să nu-ți dai seama, în ultimele secunde, că ea a devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și formând munții, bisericile uriașe, întemeind scheletul ființei pe care-o locuiau, Pământul. În tot acest timp, ploaia aștepta o de mult uitată comandă, undeva între Lumea de Deasupra și Cea de Dedesubt. Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
asirienii din Sargon cuceresc Samaria și exilează poporul evreu în Asiria, înainte ca ei înșiși să fie izgoniți, în 630, de pe pământurile lor de către mezi, care îi retrimit pe evrei în țara lor. Următoarele două secole sunt de-a dreptul amețitoare: principiile individualismului se precizează în ritmul unor evenimente cu consecințe pe termen lung. în 594 î.e.n., Solon impune atenienilor prima Constituție democratică din Istorie; în 586 î.e.n., regele babilonian Nabucodonosor distruge Ierusalismul și-i deportează din nou pe evrei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cei care, din rațiuni de clasă, de religie sau de orice altceva, nu se vor dovedi demni de această nouă elită. * * * Vreau să cred că, într-o bună zi, cu mult înainte de sfârșitul secolului XXI și în ciuda atâtor obstacole, prăpăstii amețitoare și simulacre, hiperimperiul va căpăta destulă amploare pentru a-i face pe oameni să perceapă unitatea lumii fără ca el să fi ajuns la distrugerea identității umane. Mai vreau să sper că hiperviolența va amenința destul de serios omenirea pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat de viu în ele, de parcă ar fi fost create într-un stadiu al istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă fixate într-o formă irevocabilă. Erau luxuriante într-un mod amețitor. Erau încărcate de aromele grele ale tropicelor. Păreau să posede o patimă sumbră numai și numai a lor. Erau fructe vrăjite pe care dacă le gustai îți puteau deschide poarta către cine știe ce taine ale sufletului, precum și către palatele misterioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să lovească Împreună, capabili să atace din două părți, fără ca victima să se mai poată apăra. Obișnuiți să Își Împartă moartea așa cum erau gata să Își Împartă totul: pâinea, calul, o femeie... O idee neașteptată Îi Încolți În minte. Frânturile amețitoare ale planului păreau să capete o formă definită: Își aminti de dialogul de pe pod. Și de toți actorii ciudați ai acelei tragedii. Cu siguranță, așa trebuia să fi fost. Statuia lui Ianus Îi reapăru În fața ochilor. Dar, dacă așa stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și, în urma lui, am căutat prin baie și prin toate dulapurile, până și-n lada de la pat: nimic, nici o urmă de femeie, de haine, papuci, smacuri. Doar pe o masă de cafea era un vas cu mere verzi, care miroseau amețitor. M-am înroșit ca o liceană și, când a intrat, am sărit de gâtul lui. Era înalt și-i ajungeam greu la gură, dar m-a ridicat în brațe. Parfumul bărbatului tânăr se amesteca perfect cu mirosul merelor verzi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de interpretare la Festivalul de teatru experimental de la Cairo. Festivitatea avea loc chiar la poalele marii piramide, într-un decor fastuos, cu lumini multe și colorate care irizau fantastic înălțimea amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam de la masa prezidiului cu diploma în brațe și din primul rând s-a ridicat un omuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
felul de oameni iau masa de seară și devorează știrile din presă. Iar siluetele lor albe, tinere și pline de viață, se pierd printre fațadele cenușii de beton. Dâre albe într‑un glob de sticlă ce se învârte cu viteză amețitoare. Cercuri în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui Hans este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o slujbă mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din direcția ei venea un parfum insinuant, amețitor. „Amoniac”, gândi comandantul Felix S 23, simțind brusc că are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nichel și puțină platină, la care avea dreptul după zece ani de slujbă neîntreruptă. — Care va să zică - repetă cu același surâs Getta 2 -, sunteți în misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ofrandă. La radio cineva lăsase să meargă în gol o bandă Și vocea atonă a unei foste dive suna eronat - În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă, Fluturi albi cu aripi de sticlă roiau dezordonat. În zborul lor nebun, amețitoare vie sarabandă, Ca-ntr-un decor de film de lună-ncoronat Fluturi arzând în lumină împleteau o ghirlandă - Din radio un glas se-nfășura abandonat În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă. Corina Diamanta Lupu București 18 ianuarie 2011 Referință
RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361336_a_362665]
-
de a stârni invidia unuia dintre urmașii lui Jackson Pollock, exponent al expresionismului abstract, primul care a reușit să realizeze un fractal pe pânză. În antologia de față se observă aceeași întretăiere a culorilor, dar și a sunetelor într-o amețitoare mișcare spațială, angajând relații armonice, noțiunea de catharsis fiind evidentă, lectorul încercând emoții diverse. Pentru trudnica sa strădanie, pentru meticulozitatea evidentă, poeții antologiei aduc, cu siguranță, mulțumiri Valentinei Becart, aceasta oferindu-le prilejul de a le eterniza eforturile. Însăși semnatara
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
frumusețe rară...frunzele copacilor erau luate pe sus împreună cu flori și gheață într-un dans îndrăcit al morții și al vieții, un amestec de cenușiu și alb și verde... Ilona uitase de tot și toate,. Se prinsese în dansul acela amețitor și inedit și zbura deasupra lumii... -Doamnă, nu e bine! Analiza cu markerii tumorali e încadrată cu negru...eu nu știu...Ilona căzu de la înălțimea la care zbura împreună cu florile de pomi și bulgării de gheață...se lovi de glasul
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
da odihnă. Nina, Emanuel, Adina și Alin vor spune fiecare, pentru sine - „S-a sfârșit!” Ei nu vor mai relua jocul. Vor uita că au fost prinși cândva, din voia altora, într-un leagăn ce îi purta cu o viteză amețitoare nu spre cer, ci spre adâncuri, spre tenebre. Experiența aceasta a avut pănă la urmă și ceva bun. I-a ajutat să își descopere și să îți înțeleagă diferențele și afinitățile. A fost o școală la care s-au maturizat
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
TĂCERE Memorabila tăcere din imperiul celor surzi Umple cupa de plăcere la festinul celor cruzi Întunericul de smoală din regatul celor răi Protejează nebunia armatelor de călăi Fulgerele orbitoare izvorâte din genuni Par petreceri nucleare sfi nțite prin rugăciuni. Muzica amețitoare generată de comete Însoțește universuri născătoare de planete Focul rece de pe bolta universului tăcut Amintește de supliciul idealului pierdut Liniștea de-nmormântare din ținutul fără glas Însoțește cu sfi ală drumul meu către Parnas. Lava de rocă fi erbinte care
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ritmul vieții noastre, vrem nu vrem, devine din ce în ce mai accelerat. Malaxorul grijilor cotidiene seamănă cu un monstru care devoră cu apetit pantagruelic timp, nervi și sănătate într-un ritm amețitor. Ziua ni se pare mai scurtă deși tot douăzeci și patru de ore numără și acum. Oamenii nu mai merg la serviciu ci aleargă - și la propriu și la figurat - după treburi. Starea lor de preocupare li se citește pe chip că
UN JOB, DOUĂ JOBURI de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363820_a_365149]
-
Între cer și pământ, Noi suntem într-un gând; În noaptea stelară, plângând, Auzim ploaie de stele, Peste lume, curgând In lacrimi de perle. Dansează cu mine, iubito, Ca și cum acesta ar fi Ultimul nostru dans Sau ultima noastră zi; Ce amețitor balans!... Ce spui? Doar atât ne-a rămas? Doar un ceas? Dansează, iubito, dansează! Căci timpul, hain, ne presează. Deja, steaua ta Stă gata să cadă; Uite, și steaua mea Se uită să vadă, Unde-om cădea: Este-o livadă
ULTIMUL DANS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363848_a_365177]
-
Acasa > Stihuri > Momente > RENAISSANCE Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În inima pădurii, copacii sunt iar verzi Iarba are miros proaspăt, amețitor, Totul e frumos, ce minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi. Toamna foioasele și coniferele îți oferă o multitudine de culori, iar albastrul cerului este intens. Cu cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie, întregesc tabloul din
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
Republicii, a trăit puțin, s-a stins la vârsta de 50 de ani. Era un comunist moderat, dar principial. De la el am preluat credința în binele omenirii, o noțiune nebuloasă, nerealizată. Ce m-a îndepărtat de idealuri a fost propaganda amețitoare și ilogică, lichelismul aserviților regimului, de aceea m-am făcut inginer și m-am apucat de scris versuri. A fost și este o salvare. În 1989, deși nu credeam în fragilitatea sistemului, m-am bucurat că a căzut. Nu știam
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit să fie cerșetor La mila trecătorilor, Precum un inocent odor Abandonat în cărucior La ușa unui ascensor Din bezna unui coridor, Precum un dor sfâșietor De graiul drag, nepieritor, De sat
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]