KorAP: Find »[drukola/base=amelie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...37 >

914 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

să refuze prăjiturile irezistibile și fripturile apetisante ale lui Minette, schimbându-le cu salate și sucuri de fructe. Se apucase chiar de educație fizică la școală, în loc să mai tragă chiulul pentru a învăța. Oricine poate recidiva după o criză, spuse Amelie, care nu se gândea la fotografie. Așa că anii ’90 nu se pun. —Ha! Ușor de zis pentru tine. Tu semeni cu tata. Ești zveltă de la natură. — În orice caz, ai pierdut prea mult în greutate, observă Minette serioasă. Nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Darcey cu compasiune. Aceasta ridică din umeri. Până acum n-a fost nici o schimbare drastică, zise ea. Niște tipi din Scoția au venit în inspecție, dar totul a mers ca pe roate. —Ai mai auzit ceva de Neil? o întrebă Amelie. Nu, zise Darcey clătinând din cap. Desigur, s-ar putea să nu aibă nici o legătură cu el. Poate că a depășit momentul. Ceea ce e, evident, perfect. Nu mai vorbești cu el deloc? — N-ar avea nici un rost. Și nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
iar dacă apare, pot să mă port ca o adultă și să fac față situației; însă șansele sunt reduse, așa că nu contează. Cele trei femeie se priviră una pe alta. N-a făcut numai parte din viața ta, o corectă Amelie blând. Asta a fost demult, îi aminti Darcey. Acum e irelevant și, sincer, nu vreau să mai vorbesc despre asta. Păi, atunci... Minette făcu o pauză în care părea că își adună gândurile: Schimbând complet subiectul... cum e cu scrisoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Într-un castel pe nu știu unde. Nu-mi mai aduc aminte. N-am idee ce-o fi apucat-o să mă invite. Probabil că vrea să se laude. Nu mă duc. — Vrei să zici... Dar credeam că s-au căsătorit deja. Amelie și Tish vorbiseră în același timp. Da, și eu la fel, răspunse Darcey. Dar nu contează. Nu știu de ce nu s-au căsătorit atunci și nu-mi pasă unde și cum vor face nunta acum. Așa că lăsați-o baltă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
cap, deși în glas i se citea îndoiala. — S-o lăsăm baltă. Pentru moment. De vreme ce nu te duci la nuntă. Dar ce tupeu are! Se lăsă din nou tăcerea, iar Darcey privi în gol, nevrând s-o rupă. Până la urmă, Amelie cedă. —Așadar, dacă nu putem vorbi decât despre prezent, Darcey, cum a fost în Barcelona? Mai ai vreo călătorie planificată? Și tot restul serii conversația se orientă spre subiecte care nu stânjeneau pe nimeni. Însă atunci când se culcă în vechiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
câtorva kilograme în minus), totul ieșise așa cum își dorea ea până la urmă? Se întreba dacă și mama ei gândea așa. Dacă Minette însăși considera că viața ei intrase pe un făgaș mulțumitor. Aceea a fost clipa fatidică. Ziua în care Amelie o sunase în Spania să-i spună că Martin plecase fusese ziua în care totul se schimbase dramatic: și trecutul, și prezentul, și viitorul. Își aminti șocul pe care-l simțise auzind glasul fetei, povestea abandonului și a căderii nervoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
abandonului și a căderii nervoase a lui Minette. Cum aceasta se încuiase în dormitor și refuza să iasă. Cum nu scosese o vorbă și nu mâncase nimic de atunci, iar gemenele erau îngrijorate. Așa că trebuie să te întorci acasă, conchise Amelie. Suntem la capătul puterilor. Darcey ținea minte că urlase la sora ei, zicându-i că ar fi trebuit să o sune mai devreme și că sigur că avea să vină de îndată. —N-am sunat pentru că am crezut că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Darcey ținea minte că urlase la sora ei, zicându-i că ar fi trebuit să o sune mai devreme și că sigur că avea să vină de îndată. —N-am sunat pentru că am crezut că e o nimica toată, protestă Amelie. Dar când mi-am dat seama că e grav... Darcey îi telefonă lui Nieve și-i povesti totul, pe jumătate sperând că prietena ei, care se arătase atât de dornică să se întoarcă în țară și să-și găsească de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
lui deschise ușa Tish, care imediat o puse la curent cu ultimele știri. — Spune că nu vrea să se întoarcă, zise ea. E „topit“ după fata asta. La naiba, femeia e numai cu doi ani mai mare decât mine și Amelie. E dezgustător! —Glumești! Darcey era îngrozită. — Ce n-aș da să fie o glumă! — Nu-mi vine să cred așa ceva despre tata. Poți s-o crezi. —Dar... Darcey nu știa ce să mai zică. Tatăl ei, un om statornic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
a făcut rost de un post într-un colegiu privat, începând din septembrie. —Glumești. — Bineînțeles că nu! Nu, sigur că nu. Doar că... nu-mi vine să cred. Da, păi, nici mamei nu-i vine să creadă și nici lui Amelie. Ar trebui să mă duc să le văd, zise Darcey intrând în sufragerie. Minette, care, conform lui Tish, își părăsise în sfârșit dormitorul în dimineața aceea, stătea ghemuită pe un fotoliu din colțul încăperii, cu ochii înroșiți și cu obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
adevărat sfâșietoare. Plânsese și la înmormântarea socrului ei, moș McGonigle. Dar acestea erau episoade de jale reținută, iar Minette își păstrase demnitatea chiar și atunci când se ștergea la ochi. Acum era altceva. —De trei zile încoace e așa, se plânse Amelie, apoi se aplecă spre mama ei. Haide, maman, Martin nu merită să te macini atâta pentru el. —O, dar eu credeam că merită! exclamă Minette cu voce tremurătoare, iar accentul ei, pe care îl pierduse de-a lungul anilor, începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
mestecând încontinuu înainte să adauge esență de vanilie. Turnă băutura astfel obținută în ceștile late pe care le prefera Minette. Presără niște scorțișoară pe deasupra, apoi puse ceștile pe o tavă și le duse în sufragerie. Poftim, spuse, luați și beți. Amelie și Tish luară fiecare câte o cană. —Grozav, zise Tish. Bea și tu, maman. Minette clătină din cap. Haide, mamă, stărui Darcey ferm. M-am întors tocmai din Spania ca să te văd. Ți-am făcut ciocolată caldă. Măcar atâta lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
vii, spuse răgușită. —Ba sigur că era, i-o întoarse Darcey. Le-ai băgat în sperieți pe fete. Nu e nevoie să vă speriați, croncăni Minette. Sunt în regulă. Se vede cât de colo că nu-i așa, îi spuse Amelie. —N-ai mai mâncat nimic de trei zile, zise și Tish. Asta în mod clar nu e în regulă. Minette își netezi părul care îi venea în ochi. Nu mi-e foame, anunță ea. —Înțeleg, zise Darcey. Dar tu mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
întrebă: Ați auzit vreo veste de la tata astăzi? Minette le privi și ea cu interes. — Deci? întrebă mama lor cu un glas mai puternic. Ați vorbit cu el? Nu ne-a mai contactat de când a sunat în prima seară, zise Amelie stânjenită. —A sunat doar? Darcey era înmărmurită. — Nu a vorbit în persoană cu tine? Tish clătină din cap. A spus că totul e încă prea dureros și emoțional, zise aceasta. A promis că va veni să ne vadă când lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Și-a pierdut mințile? Darcey trânti ceașca goală pe măsuță. Da, zise Minette. Tocmai asta e problema. Știai despre ea? întrebă Darcey. Bănuiai ceva? Sau a fost un șoc total? Își trase un scaun și se așeză lângă mama ei. Amelie și Tish stăteau pe canapea în fața lor. Minette își plimbă din nou mâinile prin păr. — Știam că ceva nu e-n regulă, vorbi ea într-un sfârșit. Întârzia la ore. Spunea că dă meditații elevilor cu rezultate modeste. Și pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
și înghiți în sec. A venit și mi-a spus că era fini. Îl întreb ce? Zice el cu noi. Spune mie... mi-a spus că întâlnise pe altcineva și că era îndrăgostit. — Asta ne-a spus și nouă, întări Amelie. —A zis că întâlnit... că a întâlnit... o fată la o conferință și a știut imediat. Mi-a spus că toată viața numai pe ea a așteptat-o. Că îi era sortită. Pe naiba! exclamă Darcey. Ce dracu’ l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Pe naiba! exclamă Darcey. Ce dracu’ l-a apucat? Douăzeci și cinci de ani a avut o căsnicie fericită și acum dintr-odată și-a întâlnit iubirea vieții? După mama? E fou. Loco. Verruckt. Cică a fost un coup de foudre, remarcă Amelie cu sarcasm. — Da, păi, ar trebui să aibă mai multă minte decât să creadă în fulgere, zise Darcey. La urma urmei, nu e un adolescent amorezat. —E o criză de vârsta a doua, explică Tish. Fata asta i-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
în coup de foudre. —Dar dacă se întoarce acasă și își cere scuze, zise Tish, poți să ierți ce-a făcut? — Nu cred că o să se întoarcă, dar dacă revine, voi lua în considerare această posibilitate. În cazul ăsta, zise Amelie, du-te și fă un duș și pune-te pe picioare, ca să nu arăți în halul ăsta dacă se întoarce. —Bună idee. Minette se sculă anevoie din fotoliu și își privi fiicele. Vă mulțumesc, le spuse. Tuturor. Se îmbrățișară strâns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
cred, zise Darcey încă șocată. —Poate că ar fi cazul să începem să credem, medită Tish. Nu înainte să mergem să vorbim cu el, se îndârji Darcey. Să îi băgăm mințile-n cap. Avea o figură atât de furioasă, încât Amelie chicoti nervos. Atâta timp cât nu ajungi să-i bagi și pumnul în gură. Arăți de parcă ai fi gata să-l pocnești. Poate că așa am să și fac, zise Darcey, gândindu-se la Marbella și la viața pe care o lăsase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
fiecare femeie pe care o cunoștea de a se găti, de a se sulemeni și de a se împopoțona la modul cel mai riguros posibil. Mai știa despre ea că se simțise exclusă în copilărie din cauza faptului că Tish și Amelie fuseseră atât de apropiate; că fusese mult mai apropiată de prietena ei cea mai bună, Nieve, decât fusese vreodată de surorile ei. Că, până să apară el, Nieve fusese singura persoană căreia îi încredințase gândurile sale. Cât despre Nieve, știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Privi un moment în gol, spre oglindă, imaginându-și-i pe Wolfie și pe fata ei perfectă jucându-se în grădina din spatele casei. Apoi soneria țârâi din nou și o readuse în prezent. Fir-ar să fie, se gândi. Dacă Amelie și Tish au venit pentru o seară ca-ntre fete, pot să plece de pe-acum. Clar nu voia ca gemenele să întârzie declarația de dragoste nemuritoare a lui Aidan și înmânarea acelui superb inel de logodnă. — Stai liniștită, răspund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
zgârci cu uscatul părului, își trase la repezeală machiajul de rigoare și se îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie. Femeia aceea sofisticată - când se făcuse așa de arătoasă? - îi zâmbi. —Nieve! exclamă Darcey. Ce cauți tu aici? Ce primire călduroasă, îi răspunse prietena ei sec. —Mă bucur să te văd. Darcey își îmbrățișă prietena. —Sunt doar surprinsă. Nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
caz disperat. Și își dădea seama că nu se descurca deloc bine. Știa că Minette își făcea griji pentru ea (se îndopa ca sparta și lua în greutate kilogram după kilogram), dar nici că-i păsa. Cât despre Tish și Amelie, care erau și ele speriate, de compătimirea lor n-avea nevoie. Și-apoi, ce știu ele? își spunea nefericită. Cele două nu avuseseră niciodată nevoie de altcineva. Soluția era să lase pe toată lumea în urmă. La început, își pusese în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
de masă informă de grăsime cu plete soioase și privire tâmpă, de un milion de ori mai puțin atrăgătoare decât fusesem înainte. Prea ești dură cu tine însăți, zise Anna. M-am trezit la realitate de-abia când Tish și Amelie au început să fie dure cu mine, îi răspunse Darcey. Maman era de părere că trebuie să mă îmbuibe cu mâncare pentru că arătam ca un țâr când am ajuns acasă. Nu mai mâncasem ca lumea de nu știu când. Singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
dădu încet din cap. —Știu. —De ce e aici? Ce s-a întâmplat? Ciudat, se gândi Darcey în timp ce Minette vorbea, cum i se destăinuia aceasta ei mai mult decât gemenelor. În acea săptămână le dăduse zilnic telefon lui Tish și lui Amelie, dar nici una nu știuse altceva decât că Martin se instalase (cel puțin pentru un timp) în casa familiei. Nu că ea și mama sa ar fi fost așa apropiate, gândi Darcey, dar se potriveau într-un fel în care nici una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]