1,125 matches
-
Doctorul își închipuia că Leana suferise un șoc, un soi de traumatism, nimic grav, credea el - căci ajunsese acum s-o cunoască bine pe Leana și se convinsese de normalitatea ei - dar, totuși, traumatismul i-ar fi provocat o anumită amnezie. Leana pur și simplu nu voia să recunoască pierderea lui Adrian, moartea lui în vreun accident, sau dispariția lui, sau ce-o fi fost. Și atunci, doctorul a încercat s-o convingă că numai negru îi sade bine. A vrut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu din vina mea, ci din vina șoferului. E o poveste întreagă, pe care prefer să nu mi-o reamintesc, în măsura în care mi-aș putea-o reaminti. Pentru că mi-am dat mai demult seama de asta un lapsus aduce pe celalt, amnezia devine progresivă, și dacă acel misterios proces de anamnesis nu intervine la timp, nici nu îndrăznesc să-mi imaginez ce s-ar putea întîmpla... - Ar trebui să întrebați la direcție, vorbi fata. Vreau să spun să întrebați de artist... - Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
forma care mi-a fost transmisă mie. E drept, și Heraclit a spus ceva în același sens, dar... Se întrerupse din nou și zâmbi amar, urmărind cu ochii un rotocol de fum înălțîndu-se molatic deasupra lor. - Ce e teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu intervine, până la urmă îl stăpânește complet. Domnul meu, rosti cu gravitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înțeleg? Ți-am spus, iubirea mea: nu mi-e frică. Avea o voce clară, curtenitoare, fermă. Am înțeles de la început, dar m-am prefăcut că nu înțeleg. Și a intervenit, ca de obicei, la început un lapsus, apoi altul, apoi amnezia, și poate nu-mi părea rău, căci, uitîndu-i numele, uitasem și mesajul. Dar acum înțeleg. Și se întîmpla așa cum am știut că se va întîmpla. Îngerul meu păzitor, tu, iubirea mea, Leana, tot tu vei fi și îngerul Morții... Cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o și eu, de multe ori, în ultimii ani: de ce eu? de ce această mutație mi s-a întîmplat tocmai mie? Din scurta autobiografie care se găsește în mapa A, se va vedea clar că, chiar înainte de a fi amenințat de amnezie totală, nu izbutisem să fac mare lucru. Am fost pasionat, din tinerețe, de multe științe și discipline, dar în afară de o imensă lectură, n-am realizat nimic. Atunci, de ce eu? Nu știu. Poate pentru că nu am familie. Există, desigur, mulți alți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat, și suferă, probabil, de amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat că se numea Veronica Bühler, avea 25 de ani, era institutoare și locuia în Liestal, în cantonul Bîle-Campagne. Tovarășa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nu le va ști nimeni. - Nu visați, cucoane Dominic, vorbi blând Nicodim. Sunteți aici cu noi, prietenii dumitale, sunteți la cafenea. Așa ne închipuiam că are să se întîmple. Când și-o reveni cuconul Dominic, când și-o reveni din amnezie și s-o întoarce, o să vedeți că la Select se oprește întîi! Izbucni din nou în râs, și-i privi pe toți cu o bruscă intensitate, ca și cum i-ar fi fost frică să se trezească chiar în acea clipă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zaruri / căzute sub cruce... Mai mult, nu doar că nu uită el, dar poetul face efort să nu-i lase nici pe alții să uite, pentru că uitarea înseamnă sporirea singurătăți și, de aceea, de la această distanță/ rup în dinți / toate amneziile lumii..., dând drumul cuvântului care se face / „ stomacul veacului”... Nu știu să pierd - se confesează poetul, contemplând înfățișările lumii al căror catalizator se vrea, însă recunoscându-și, indirect, vulnerabilitatea în căutarea unui punct de sprijin, oriunde se profilează, dar în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prea repede la Penelopa pe care o lasă să-și țeasă pânza și să-și verifice fidelitatea. Nu întîmplător orbirea lui Polifem are loc spre începutul călătoriei. Planta aducătoare de uitare, oferită de lotofagi, nu i-a convenit hoinarului deoarece amnezia i-ar fi luat orice bucurie a întîrzierii. Mânia zeului mării reprezenta o soluție mai bună, îi asigura un lung șir de aventuri palpitante. Cu magiciana Circe are timp să capete un nou fiu, iar după ce stă de vorbă cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că în România s-a pus botniță presei libere spre deosebire de obediența celeilalte părți a presei legate de sacul cu bani al potentaților economico financiari. Iliescu încă n-a condamnat comunismul și nici nu-l va condamna vreodată, el fiind președintele amneziei, în timp ce Băsescu e socotit și perceput ca un președinte al memoriei. Băsescu susține că o democrație trebuie apărată. Adunările masive din toată țara sunt caracterizate de PSD și acoliții lor drept „pâlcuri și bande”, așa cum le caracterizase și Ceușescu în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
celor pe care Juan Lucas Îi cunoștea, dar nu-i recunoștea. Îmbrăcat cu un bluzon alb, pantaloni scurți gri și mocasini negri cu alb, era aidoma unui șobolan; dar optimist peste măsură, optimist și cu o enormă capacitate, aproape o amnezie caracteristică Înaltei societăți, de a uita nenumăratele refuzuri jignitoare pe care i le trîntiseră În față doamnele de astăzi din Lima, Încă de cînd fusese la primul bal, cu treizeci de ani În urmă, oferind țigări tuturor și salutîndu-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Asta se poate întâmpla. Douăzeci de ani și aproape că se deprinsese: cum să le spună oamenilor că mai trecuseră și alții prin asta, fără să le pună la îndoială propriile dezastre. Se pare că suferă de ceea ce se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât cele noi. Noul piere înaintea vechiului. Buzele ei îl îngânau în timp ce vorbea, străduindu-se să țină pasul. Ea își puse palma întinsă peste teancul de acte. —Amnezie? Dar memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât cele noi. Noul piere înaintea vechiului. Buzele ei îl îngânau în timp ce vorbea, străduindu-se să țină pasul. Ea își puse palma întinsă peste teancul de acte. —Amnezie? Dar memoria lui e perfectă. Recunoaște pe toată lumea. Își aduce aminte totul despre... sora lui. Pur și simplu refuză să... Își prinse buzele între dinți și își lăsă capul în jos. Cascada de păr roșu se împrăștie peste hârtii. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un atac cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care combăteau ideea „suferinței“. Orice stare mentală era pur și simplu un mod de a trăi nou și diferit, care se deosebea de al nostru doar prin grad. —O persoană care are amnezie sau halucinează nu suferă? întrebă bărbatul pe un ton jurnalistic, dispus să se instruiască. Și totuși tonul lui conținea un mugure de sarcasm, gata să înflorească. — Păi, să luăm, de pildă, halucinațiile, spuse Weber. „Să luăm“ sună mai degrabă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca-n vremurile de altădată. Doar că începe să înțeleagă că vremurile de altădată nu mai sunt, asta dacă or fi fost vreodată. Rupp a pus noul CD Cattle Call la player, Hand Rolled. Un cântec care se cheamă „Am amnezie de când mă știu“. Parc-ar fi niște gâscani castrați, același căcat pe care-l cântă CC de când trupa a fost eliberată condiționat. Dar pe Duane îl apucă nevricalele, iar Rupp îi dă una playerului ca să sară peste melodia asta, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic se ițeau bucăți de cărămidă și nișe din anii 1890. Tot orașul trăia într-o amnezie retrogradă continuă. Nimeni nu-i putea cere să facă mai mult decât făcuse acum. Petrecuse cu Mark mai mult timp decât și-ar fi putut permite orice clinician. Găsise cel mai bun tratament disponibil. Se pusese la dispoziția lui Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu se duse acasă. Stătură de vorbă până când chelnerița refuză să le mai umple ceștile de cafea. Continuară să discute chiar și în parcare, sprijiniți de mașina lui, în aerul plin de foșnet de frunze. Se întoarseră la Mark, la amnezia retrogradă, întrebându-se dacă amintirea acelei nopți mai era încă înăuntru, recuperabilă, teoretic, chiar dacă nu și pentru el. Spune că a fost la un bar, spuse Weber. Un fel de discotecă de pe șosea. Ea zâmbi, cel mai solitar zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că era ceva anapoda a fost că David, în mod normal fan R.E.M., a făcut o pasiune pentru Pete Seeger. Nici o reacție dinspre public. La fel se întâmplase și cu un an în urmă. Aceste nume fuseseră înghițite de o amnezie culturală. Seeger nu existase niciodată. R.E.M. nu mai era acum nici măcar un vis produs de febră. —Soției sale i s-a părut ceva ciudat în chestia asta, dar nu s-a alarmat decât abia după o lună, când David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum pentru aceasta trebuia să uite toate evenimentele conexe ale existenței sale, le uită și pe acestea de asemenea. Din copilărie era destinat preoției. Toate astea trebuiau să dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și una dintre ele, cel puțin, este devastatoare. Nu poți uita amintirile și experiența unei vieți întregi rămânând adult. Și Secoh trebuia să uite toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat și iluzoriu punct de întâlnire. Și dintr-odată, totul deveni deprimant. După toate aparențele, suferea de o amnezie parțială și era absolut necesar să accepte acastă idee în sensul său cel mai larg. Numai în acest fel putea fi în măsură să se elibereze de efectele afective ale stării în care se găsea. Gosseyn încercă să vizualizeze imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
elibereze de efectele afective ale stării în care se găsea. Gosseyn încercă să vizualizeze imaginea acestei eliberări ca un fapt în sens non-aristotelian. Iar acest "fapt" îl îngloba pe el ca persoană, corpul și mintea formând un singur tot, inclusiv amnezia, localizând temporal în acest moment al zilei și spațial ― în acest oraș. În spatele acestei integrări conștiente, se numărau mii de ore de antrenament personal. Și la baza acestui antrenament, se afla tehnica non-aristoteliană de gândire extensivă automatică, unicul progres realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gosseyn închise cartea de telefon și ieși în stradă. Se simțea bine, calmat din punct de vedere nervos. Speranța renăștea în el. Chiar și faptul că-și reamintise cu precizie de Enright, de cărțile lui, arăta până la ce punct această amnezie parazitară îi bloca memoria. Nu va mai ține mult din momentul în care celebrul savant se va ocupa de el. La biroul de recepție al cabinetului, i se spuse: ― Dr. Enright nu primește decât pe bază de programare; pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
structurii universului care-i înconjura. Poate pe undeva se pregătea sau se folosea violența. Undeva? Poate chiar aici. Gosseyn o privi pe fată. Apoi, cu glas foarte scăzut, începu să vorbească. Își istorisi odiseea ― cum fusese dat afară din hotel, amnezia care îi ștersese amintirile, curioasa iluzie că ar fi fost căsătorit cu Patricia Hardie. ― Pentru ca în cele din urmă ― încheie el ― să descopăr că este fiica președintelui și că este cum nu se poate mai vie. Patricia Hardie îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Mașinile, considerate individual, nu pot apleca balanța în sensul opus cantității totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel care îi răspunsese. Mutilatul părea amuzat și adăugă: ― Știi că poate-i interesant. Avem aici un om care-și ignoră și viitorul și trecutul, dar a cărui apariție totuși acum, în acest moment ― nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]