1,430 matches
-
menționați se obțin opt tipuri de temperamente și anume: pasionații (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari), sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervoșii (emotivi, non-activi, primari), flegmaticii (non emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non emotivi, activi, primari), apaticii (non-emotivi, non activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non activi, primari). Principalele trăsături ale celor opt tipuri sunt: ● Pasionații ambițioși care realizează tensiune extremă a Întregii personalități; activitate concentrată pentru un scop unic; dominatori, apți pentru a conduce. Știu să-și stăpânească și să utilizeze violența. Serviabili
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
taciturni, râd rareori. Sclavi ai obișnuințelor, conservatori. Tenaci În aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai puțin vorbăreți dintre oameni, le place singurătatea. Deși indiferenți la viața socială, ei sunt În general cinstiți, iubesc adevărul, onorabili. Valoare dominanta: liniștea. ● Amorfii disponibili, concilianți, toleranți prin indiferență, dau adesea dovadă de o Încăpățânare pasivă tenace. În ansamblu au “caracter bun”. Neglijenți, leneși, nepunctuali. Indiferenți față de trecut mai mult decât față de viitor. Au adesea aptitudini către muzică (executanți) și teatru. Valoare dominantă: plăcerea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
din lacurile montane nepoluate, apele de izvor și În general apele naturale, curate, pure cristalizează asemănător fulgilor de zăpadă, cu forme hexagonale, cristalele având figuri de o geometrie perfectă spre deosebire de apele poluate sau cele tratate care produc cristale deformate, asimetrice, amorfe. S-a mai observat, de exemplu, că În momentul În care apa naturală Îngheață ea va cristaliza În forme hexagonale perfecte, Însă dacă se intervine În timpul procesului cu informații care sunt contra naturii se vor forma cristale asimetrice. Astfel informațiile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În apă: În concordanță cu natura (iubire, dragoste, recunoștință, mulțumire, binecuvântare) vor da apei (forme hexagonale, armonioase, geometrice a cristalelor) calitățile dorite generând energii pozitive; În disonanță cu natura (ură, mânie - folosind termeni insultători, jignitori, supărători) vor da apei (forme amorfe, ciudate, dizarmonioase ale cristalelor) calități nedorite generând energii negative. Puterea cuvintelor noastre este dată de energia pe care o punem În ele, de Încărcătura lor emoțională cu ajutorul sunetelor care sunt chei ale energiilor universului, ale ființei noastre, cu care putem
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
să fie așa, timpul va verifica și această supoziție. Mie recitalul său - cu respectul cuvenit pentru vârsta scriitorului - mi s-a părut total inadecvat față de realitățile basarabene, un elogiu al nesimțirii. Episodul 3 Intelectualul ca diversiune Octombrie, 1999 Mediocru și amorf, leneș somnolând în pauzele dintre o sfâșietoare doină de jale interpretată de un taraf de amatori și o epuizantă petrecere bahică (prilejuită de obicei de o zi de naștere sau, vai, de o înmormântare), mediul cultural basarabean este cu regularitate
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
spre adâncimile textului a Înțelesurilor nou create. Intimitatea funcționează, la nivel textual, ca un substitut de principiu estetic. El individualizează În mod spontan scriitorul care a optat pentru narațiunea confesivă, redublând mecanismele de producere a textului literar. Scos din contextul amorf În care existase până atunci, cuvântul ascuns intră Într-un fel de alergie la singurătate, creîndu-și propria lume. Intimul e „În altă parte”! Structură secretă și centru invizibil, intimitatea devine personajul central, obligatoriu și esențial al unui text involuntar, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
realitate, autoportretul Începe să existe din chiar clipa În care scriitorul așterne pe hârtie prima literă a monologului său confesiv. Firește, autoportretul psihologic premerge autodescripția fizică, realitatea jurnalului dictând și ordinea intrării În scenă a eu-rilor suprapuse existente În materia amorfă a scrierii. „Se Înțelege așadar că autoportretul În jurnalul intim se află pretutindeni și nicăieri”, scrie Béatrice Didier 3, simplificând o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei a doua persoane: lectorul. Pierdut În neutralitatea paginii de hârtie, jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul secretului atât de des invocat nu e decât o vorbă fără acoperire: jurnalul Începe să existe doar atunci când a depășit granița constrângătoare a anonimatului și intră În circuitul public. Oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
talentul. Dar nu talentul În stare pură, ci tensiunea filtrată de dorința de autocunoaștere sau, după caz, de autoexpunere. El reordonează, după legi la fel de impenetrabile, fragmentele ce păreau să se disperseze permanent sau, În orice caz, să rămână simple segmente amorfe dintr-o improbabilă serie de lumi paralele. Or, talentul unifică miraculos particulele și senzațiile cărora subiectivitatea amenința să le dea un contur cu totul lipsit de claritate. Numai că acest autoportret prin ricoșeu este suma imperceptibilă a unui șir de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a eului creator, autobiografia poate decide În bună măsură, cu cele mai adecvate argumente, dacă un text aparține sau nu literaturii. Înseși modalitățile prin care el ia naștere depun mărturie pentru procesul, indescriptibil, de altfel, prin care un text, un amorf, inexpresiv conglomerat de semne Începe să prindă viață și să se transforme În obiect literar. Echivalarea dintre autoportret și enciclopedie pare forțată doar la prima vedere. La o a doua privire, omologia e aproape desăvârșită: autoportretul narează istoria unui individ
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stil, ci de o imagine reală, construită pas cu pas, de dorință, de acțiune, de experiența sinelui. Treptat, apropierea de această ficțiune devine cea mai palpabilă dintre realități, singura perspectivă din care eul se poate privi pe sine. Copleșit de amorful zilei fără semnificație, scriitorul se opune uniformizării, refugiindu-se În ceea ce va deveni eul său adevărat. Raportările nu se mai fac la ceea ce se află În imediata apropiere, ci la proiecția idealizată a existenței. Din perspectivă a existentului, el devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
după URSS, firește. În imaginarul epocii era chiar prima, de vreme ce a fost adesea numită "vitrina socialismului". Privirea dinspre vest era însă mult mai exigentă și nu găsea nimic entuziasmant aici. Dimpotrivă, era neplăcut surprinsă de spectacolul trist, al unei vieți amorfe, lipsite de culoare 95. Conștiința națională nu a putut fi complet eradicată de constructul socialist, succesul economic și politic al Vestului adăugându-i în plus și componenta pro-occidentală. Urmările au fost însă mai complicate decât s-a prevăzut în momentele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea nestructurată prin limbaj); * forma conținutului (suprapusă aproximativ semnificatului saussurian); * forma expresiei (suprapusă semnificantului saus-surian); * substanța expresiei (masa sonoră amorfă); *semnul lingvistic reprezintă forma conținutului și forma expresiei. Exemplul clasic utilizat pentru exemplificarea teoriei este lexicul culorilor spectrului solar: * substanța conținutului: curcubeul vizibil pe cer; * forma conținutului: decupajul instaurat în limbă (șapte părți în limba franceză: violet, indigo, albastru, verde
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semnificatul semnificantului. Uniunea celor două planuri sau semioza privește însă selectarea din cele patru componente: substanța conținutului (referentul), forma conținutului (structurarea acestui conținut conform unei intenții de comunicare), forma expresiei (o anumită realizare fonică sau grafică) și substanța expresiei (masa amorfă, nestructurată a materialului sonor) doar a formei conținutului și a formei expresiei, constitutive ale semnului lingvistic. CONVENȚIE Constîngere impusă de comunitatea în care trăiește utilizatorul de semne, acționînd adesea implicit la nivelul limbajului, comportamentului social ("În situația x se folosește
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în gen, iar intensiunea numărul calităților comune indivizilor genului. FORMĂ (în corelație cu substanța) În accepția lui Saussure, termenul formă, sinonim cu structură se opune substanței ca realitate fonică sau semantică nestructurată; forma este decupajul specific operat asupra acestei mase amorfe. Forma se exprimă prin sistemul relațiilor stabilite între unitățile lingvistice; independența formei conferă statut de autonomie lingvisticii (care va avea ca obiect descrierea coerentă și exhaustivă a acestei forme). În accepția lui Hjelmslev, din reunirea formei conținutului și a formei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
condiția de rubedo a istoricului român al religiilor Mircea Eliade 84. Aceasta este o fază psihică asociată alchimic cu moartea și dominată de culoarea roșie. Pe măsură ce Zenon observa cum i se scurge sângele din vene, se întoarce fericit în universul amorf, așa cum descrisese Eliade, dispus să se integreze în vasta prăpastie a haosului. Atunci, Zenon părea să fi răspuns la celebra lui întrebare Cine ar fi atât de nătâng încât să moară fără să fi făcut măcar turul închisorii? Pentru aceasta
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ipsos se datorează parțial și faptului că trăsăturile, tușele, liniile sau muchiile din aceste reproduceri nu au fost create, ca în cazul originalelor, de forțele active din traiectoria mișcărilor, ci de presiunea perpendiculară a mașinii de imprimat sau din fluidul amorf de ipsos. Din perspectiva acestor notații despre grafologia artei și despre imaginea care poate fi denumită, ca și scrisul de mână, prin scriitură și care, ca și scrisul de mână, este un fel de diagramă vie de forțe artistice, se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ipsos se datorează parțial și faptului că trăsăturile, tușele, liniile sau muchiile din aceste reproduceri nu au fost create, ca în cazul originalelor, de forțele active din traiectoria mișcărilor, ci de presiunea perpendiculară a mașinii de imprimat sau din fluidul amorf de ipsos. Din perspectiva acestor notații despre grafologia artei și despre imaginea care poate fi denumită, ca și scrisul de mână, prin scriitură și care, ca și scrisul de mână, este un fel de diagramă vie de forțe artistice, se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cazurile și observațiile, ni se pare că, în traiectoria sa, umanitatea ajunge, foarte lent, într-un ritm secular, să facă o triere în memoria sa colectivă. Din experiența sa se desprinde un lot de valori care se afirmă, dincolo de restul amorf. Ele apar drept achiziții istorice. Este vorba despre o noțiune deschisă: de fapt, ca urmare a evoluției și a experienței acumulate, baza formată se poate dezvolta, îmbogăți; dar nu este niciodată definitiv consolidată, asigurată împotriva recăderilor. Iată, poate, motivul pentru
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ipsos se datorează parțial și faptului că trăsăturile, tușele, liniile sau muchiile din aceste reproduceri nu au fost create, ca în cazul originalelor, de forțele active din traiectoria mișcărilor, ci de presiunea perpendiculară a mașinii de imprimat sau din fluidul amorf de ipsos. Din perspectiva acestor notații despre grafologia artei și despre imaginea care poate fi denumită, ca și scrisul de mână, prin scriitură și care, ca și scrisul de mână, este un fel de diagramă vie de forțe artistice, se
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
-faza anorganică (discontinuă, de umplutură) determină îmbunătățirea proprietăților mecanice față de rășinile acrilice; -agenții de cuplare a fazei organice cu cea anorganică = silanii. Polimerizarea: auto- sau fotopolimerizare. Faza anorganică cel mai frecvent folosită e reprezentată de cuarț, silicea coloidală (piro-litică sau amorfă), sticle pe bază de metale grele: Li, Sr, Zn, Sn, BaF2, oxizi, triclorura de yterbiu. Proprietățile fazei anorganice (răspunzătoare de proprietățile fizico- mecanice îmbunătățite) sunt: -natura chimică a componenților; -caracteristicile fizico- chimice; -dimensiunile particulelor; -proporția în masa totală; -distribuția particulelor
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
de Memorii, dacă în decursul tratării lui nu s-ar fi organizat singur sub forma ficțiunii romanțate (s.n.), fără pretenția adevărului istoric, dar cu intenția precisă și sublimată de a reconstitui adevărul psihologic în linii și mai categorice decât realitatea amorfă sau variată. Privit, așadar, sub raportul condițiilor genului epic, Bizu e mai puțin decât un roman sau, în orice caz, altceva decât un roman; privit însă prin sensul intim psihologic, prin iradierea atitudinii față de viață, vizibilă în toate episoadele și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a cărei existență participă; în cazul al doilea, existența e centrată pe categoria individualului, subiect detașat, exterior lumii-obiect. A doua perspectivă, individualistă și antropocentrică, întemeiată pe opoziția subiect-obiect, consfințește și originara ruptură prin care ființa umană se desprinde din totalitatea amorfă a organicului. Orgoliul rațiunii e poate de aceea dublat de nostalgia totalității pierdute" ("Eminescu și mutațiile poeziei românești", în Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene, ediție îngrijită, note și bibliografie de Ioana Bot și Adrian Tudurachi, Editura Casa Cărții de Știință
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
grupului interacționează prin comunicare electronică, față în față sau ambele" (Komito 1998, p. 105, apud Kozinets, 2010). Considerând toate argumentele analizate, se poate concluziona, așa cum afirmă Fernback și Thompson încă din 1995, că întregul concept al comunităților virtuale este încă amorf, din cauza unei lipse a modelelor mentale împărtășite cu privire la ceea ce înseamnă cu exactitate o comunitate în cyberspațiu. Studiile desfășurate în ultimul deceniu au arătat faptul că Internetul reprezintă o colecție de spații sociale diferite, cu caracteristici proprii, care modelează interacțiunile umane
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
definite transformările de stare de agregare. Topirea. Solidificarea Definiție: Topirea este fenomenul de trecere a substanței din starea solidă în starea lichidă. * Topirea are loc cu absobție de căldură din exterior; * În timpul topirii, temperatura substanțelor cristaline rămâne constantă; pentru substanțele amorfe trecerea între cele două stări se face pe un interval de temperatură; * Definiție: Căldura latentă specifică de topire este egală cu cantitatea de căldură ce revine unității de masă a substanței pentru a trece din starea solidă în starea lichidă
FENOMENE FIZICE tranziții de fază și corelații interdisciplinare by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/1164_a_2233]