746 matches
-
confirma cel mult o creștere a frecvenței structurii cu dintre, în defavoarea celei cu din: la aceasta au contribuit poate tocmai acțiunile normative de care am vorbit la început; există însă și o tendință reală, demult observată, de a prefera formele "amplificate", pe măsură ce acelea mai vechi se reduc și se desemantizează. E important să înțelegem cum și cînd s-a constituit recomandarea în cauză. Ea nu apare în vechile gramatici, în care găsim, cel mult, exemple care să o contrazică. La S.
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
acest număr nu l-a avut nici compozitorul, la prima audiție cântând 300 de copii), celelalte două coruri sunt prevăzute cu câte 100 de persoane: 40 de soprane, 30 tenori și 30 de bași. Și orchestra a fost foarte mult amplificată, cuprinzând 25 viori I, 24 de viori a II-a, 18 viole, 16 violoncele, 16 contrabași și instrumente de suflat pe măsură. În scrisorile sale către Fr. Liszt și către sora sa, Berlioz menționează cum a fost amplasamentul executanților la
Agenda2003-50-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281814_a_283143]
-
această variantă de mesaj concentrat. Asemănarea cu tipul de poezie preferat de Alecsandri sare în ochi și leagă astfel direct Pe Argeș în sus de Pasteluri. Revendicarea sfidătoare a lui Alecsandri i-a pus lui Pillat pecete distinctă. Sonetul ușor amplificat ocupă un loc central în volumele celebre; s-a răspîndit și în volumele următoare, transformîndu-se într-o „marcă poetică Pillat“ prin frecvență și prin valoarea pieselor ce îl ilustrează: „ Tot mai miroase via a tămîios și coarnă, Mustos a piersici
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
Românesc cum cred că ar fi fost firesc să traducă. Magazinul despre care vă relatez se află în localitatea Castelletto Sopra Ticino, provincia Novară. Am rămas uimit și mâhnit în același timp iar în următoarele minute mâhnirea mi-a fost amplificata de un grup de tineri, conaționali de-ai noștri, aduși de unul care știa mai dinainte probabil pentru că prin gesticulația de ghid demonstra acest lucru. Ceilalți, trei băieți și două fețe, se uitau cu ochii cât cepele și exclamau "uite
Gafa incredibilă făcută de italieni. Un român a rămas cu gura căscată by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63762_a_65087]
-
energia ta personală în favoarea lui. De obicei efortul făcut se reîntoarce la tine însutit. Am să vă dezamăgesc, nu seamănă cu talerele unei balante! Nu există o compensare a energiilor recunoștinței în sensul strict, riguros. Pur și simplu se întoarce. Amplificat, îmbunătățit, nu atunci când crezi că e cazul să se reîntoarcă. Se intoarce atunci când ai cu adevărat nevoie... Recunoștință este rudă bună a empatiei, a fericirii și a speranței, cărămidă de bază a religiozității autentice. Nu am văzut încă, și nici
Emoții care ne pot vindeca - Recunoștința () [Corola-journal/Journalistic/68279_a_69604]
-
inserturi explicative), cît la nivelul imaginii. În cinema, o lumină și o umbră care cad într-un anume fel pe un perete alb, de închisoare, o pupilă a unui gardian dilatată într-un vizor al ușii de la celulă, o respirație amplificată halucinant sau un urlet de durere care îți străpunge inima - echivalează cu pagini întregi de text. Subtilitatea cuvîntului e înlocuită, în film, cu miza pe o anumită senzorialitate a imaginii (o imagine excepțională, semnată Doru Mitran), o imagine cu o
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Rodica Zafiu Recent apărutul volum al profesoarei Tatiana Slama-Cazacu, Psiholingvistica - o știință a comunicării (București, All, 1999), are la bază mai vechea sa Introducere în psiholingvistică; de fapt, cartea din 1968 e mult amplificată, mai ales prin introducerea unor studii și articole publicate de autoare între timp; se stabilește chiar un dialog explicit cu textul de acum trei decenii, care este completat, autocomentat, confirmat sau (mai rar) amendat pe parcurs. Coerența asigurată de unitatea
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
tineretului, 1966); secțiunea despre Gr. Alexandrescu - în „Familia”, nr.3, 1966, apoi în volumul Scriitori moderni, Editura pentru Literatură, 1966 (în continuarea unor considerații privind receptarea poetului de către E. Lovinescu, G. Călinescu și S. Iosifescu); secțiunea despre D. Bolintineanu, mult amplificată - în „Caiete critice”, 1957, apoi în Scriitori moderni. Toate se vor articula, mai mult sau mai puțin revizuite, în I. Negoițescu, Istoria literaturii române, volumul I (1800 - 1945), Editura Minerva, București, 1991. Acolo regăsim și secțiunea consacrată lui V. Alecsandri
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
remarcabil semnat de Richard Rorty în revista "London Review of Books" în numărul din luna martie a acestui an nu mi-ar fi amintit, printr-o asociație indirectă de idei, de scandalul stîrnit cu trei ani în urmă de Sokal, amplificat ulterior de volumul scos împreună cu Bricmont. Textul lui Rorty, o subtilă și convingătoare incursiune în istoria filozofiei, construită ca analiză la o propoziție gadameriană ( Ființa care poate fi înțeleasă e limbă), m-a ajutat să înțeleg de ce Impostura intelectuală a
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
folosit de infanteria mobilă. Aceste costume de luptă sunt controlate de mișcările celor care le poartă, dar sporesc vizibil puterea soldaților, viteza, greutatea maximă pe care o pot transporta, săriturile și, în plus, oferă vedere în infraroșu, radar și auz amplificat, echipament de comunicație, medical și hărți tactice. Un alt concept nou adus de carte este acela de "infanterie spațială", infanteriștii mecanizați fiind lansați în grupuri de pe orbită prin intermediul capsulelor. Tactica, antrenamentul și alte aspecte ale acestei forțe de elită futuriste
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
că prostul/că proasta-n târg"; "ași bate joc de orice", "n-are nimic sfânt" etc.), si a an afară ăngrijorărilor deja sugerate asupra umorului național, asociat cu neseriozitatea "balcanică", prestigiul categoriei rămâne dominant. Valorizarea pozitivă a umorului a fost amplificata la noi de contextul politic al celei de-a doua jumătăți a secolului: ăntr-un regim dictatorial, funcțiile umorului (de critică, supapa, autoconsolare) șanț mai importante, măi "vitale" decât ăntr-o societate liberă. an plus, cum fiecare țară din estul Europei a
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
nici durere, nu fusese o străfulgerare ca o lumină care te orbește; era un sentiment bine definit, o atracție fizică pură și totuși nuanțată, la început limitată de tăcerile lui, de capsula aceea impenetrabilă în care nu încăpea decât el, amplificată mai apoi de admirație, de o invidie care era doar admirație, conștiința talentului care la el dădea pe dinafară iar mie-mi lipsea. Oricum, nu mi se păruse nimic grav. Nu disimulam, dar nici nu credeam că e atât de
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Simfonia a III-a op.21 de George Enescu . Poate că dirijorul a socotit-o, asemenea lui Wilhelm Berger ca fiind „o meditație în trei acte-poeme asupra muzicii înseși′′, deoarece din desfășurarea ei s-a desprins mai mult caracterul meditativ amplificat și de tehnica de compoziție, ciclică, pe care exegeții o consideră înfrățită cu cea a lui Liszt și Berlioz. Credem că ori de câte ori se va cânta această simfonie, indiferent ce va descoperi interpretul-estetician- dirijor, ea va fi din ce în ce mai aproape de sufletul omului
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
sau cu rafinatele dansuri medievale, universul oriental a fost extrem de interesant și a încadrat cumva întreaga evoluție, de la Mowachah Billadi ASkara Min adbi Llama cu care a debutat concertul, până la Lamento -ul maur care evoca izgonirea acestora din regat, efect amplificat de retragerea fizică a celor trei admirabili instrumentiști din perimetrul scenic. La fel de sensibil a răsunat și cvartetul bărbătesc în Oración aramea de la Hagadá de Pascua Judia. Întregul spectacol a urmărit calitatea și autenticitatea interpretării pornind de la stranii instrumente muzicale, continuând
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
flamboiante a combatantului persan, oferind o imagine mozaicată a nenumăratelor seminții ale Asiei. Extravaganța se concentrează uneori în cîteva personaje de la curtea sibarită a regelui Xerses, plină de eunuci și monștri mutilați. Nu altfel apare chiar Xerxes, cu vocea sa amplificată artificial, aparținînd parcă unui alt regn, mai înalt de statură decît Leonidas și care duce pînă la ultimele consecințe un gen de body art în care piercingul joacă rolul principal. Fardul ca și ornamentele desprinse parcă dintr-o pictură a
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
de Șerban Foarță este intelectualizarea intensivă ce-o etalează. Adică o capacitate de a complica lucrurile mai mult ori mai puțin simple, de-a găsi în ele pretexte ale unor ocoluri, ale unor explicații, asociații, dubii, interogații, nuanțări, adaosuri imprevizibil amplificate, care uneori se îndepărtează aparent de obiect, pierzîndu-se, să zicem în duhul deconstructivismului, într-un excitant infinit al interpretării. Răspunsul încetează a mai fi un scop, devenind un mijloc al întrebării ce, persistînd, devine scop sieși. Etajat cu grațioasă pedanterie
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în paradisul de celuloză. Momentele, oricât de mărunte, au rezonanțe amplificate în notele memorialistice. Admiră până la capăt orgoliul brebanian, încă înainte de debut, e intrigat de fascinațiile caleidoscopice ale lui Sorin Titel, crede în Ion Caraion și Velea, respectă civilizația unor Streinu-Cioculescu, discreția lui Mihail Crama, dârzenia lui Bogza, modelul critic oferit
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
și respectiv războinicul, cavalerul, adică omul acțiunii. Acesta este, de obicei, domnitorul, al cărui comportament este strict reglementat de ceremonial. Scenele de ospăț ale unor domnitori precum Ștefan cel Mare, destul de dese cum apar ele în cronica lui Ureche și amplificate apoi în reconstituiri literare, nu ar fi deci consecința unui comportament mai liber în raport cu băutura, ci derivă din îndatoririle unui voievod cu o intensă activitate diplomatică și de reprezentare, unde vinul joacă iarăși un rol simbolic, în închinări, legăminte, urări
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
de bidoanele cu gaz rostogolindu-se prin odaie” (Confesiunile Delfinului). Tendința dominantă este cea a emancipării din truismele moralei, o nietzscheană autodepășire în lumina amorală a forței pure. Dincolo de „hamurile vieții”, trupul posedă o viață necunoscută, copleșitoare ce se cuvine amplificată precum o infrastructură a identității: „Și tocmai tu atît de aspru, că nici nu poți/ vorbi cu brizele mării? Și neînstare să citești în cerul/ gurii unui delfin? Atît de ros de hamurile vieții/ și nici măcar nu poți să rozi
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
o limbă cu gramatica imprecisă și o ortografie nesigură. Strategia reversă, aplicată în anii '30, nu a dat nici ea roade mai bune: revenind la alfabetul latin și eliminînd dialectalismele din limba literară nu a dus decît la o confuzie amplificată. După anexarea Moldovei la USSR, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, eforturile anterioare s-au văzut, din păcate, răsplătite: colectivizarea a produs o nație de țărani, iar în loc de șase reforme culturale între 1925 și 1941, perioada 1945-1989 s-
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
de construcție, iar micul lux al unei zone în care să poți să respiri, eliminat. Modernizarea, vezi bine, își cere drepturile. „Să fim moderni! este superstiția epocii noastre.” Nu e o superstiție nouă, doar efectele ei sunt mult accelerate și amplificate. Din păcate.
Elegie pentru grădini by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3785_a_5110]
-
și stilistice (situații de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou și de vorbire familiară, derivate, clișee). În noua ediție se adaugă o scurtă secțiune de ortoepie, iar capitolul final de sinteză, intitulat Limba română actuală, e mult amplificat. Complexitatea fenomenelor, chiar dintr-o perioadă relativ scurtă, de doar trei decenii, e greu de prins într-o sinteză. Cum era de așteptat, cea mai mare stabilitate o dovedesc tendințele morfosintactice; foarte multe din cele semnalate în trecut s-au
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
Mann, Tolstoi, Dostoievski, Cehov. Scriitorul și medicul au același obiect de interes: omul. Și în artă și în medicină operează un anumit fel de sensibilitate. Însă gestionată, dozată în moduri diferite. În lucrarea artistică sensibilitatea se află la larg, e amplificată, orice o îngrădește scade creativitatea. În medicină dimpotrivă, sensibilitatea este controlată, dozată, înfrânată. Abolită nu poate fi, pentru că medicina se întemeiază pe principiul milei. Rezervată sesizării semnelor patologicului, ea nu trebuie să pătrundă în zona deciziei terapeutice, chirurgicale, care e
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
apoi în rusă (1789) și în română, de mai multe ori, începând din 1825, în sfârșit în latină, după o copie imperfecta (1872, reeditata, cu o nouă traducere, în 1973): Historia Moldo-Vlachica, scrisă în 1717 (tipărită abia în 1983) și amplificata în limba română, în 1719-1722: Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, neterminat însă și publicat, cu imperfecțiuni, abia în 1835-1836, iar apoi la începutul secolului nostru. Această impunătoare opera, concepută pe o largă baza documentara (peste 150 de autori și scrieri anonime
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Dilema Veche. Ada- Kaleh, Ada-Kaleh, în Lettre Internationale. Primul meu blug, într-o antologie tematică din seria lansată de Editura Art. Epoca nesului, ca anexă în studiul lui Andrei Oișteanu despre Narcotice în cultura română, în sfârșit, Eminescu reprezintă forma amplificată și nuanțată (publicată în cele din urmă ca prefață la ediția a doua din Visul chimeric) a mai vechiului Fapte, din, probabil, cel mai celebru număr al vechii Dileme. Se adaugă câteva evocări ale unor scriitori dispăruți, preluate, dacă nu
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]