1,343 matches
-
și nămol. Șuieră și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena Trifan Referință Bibliografică: RĂZVRĂTIREA NATURII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1395, Anul
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
a constituit un șoc pentru cei din sat. Ca dovadă că lumea se învățase cu șicanele mele, a fost faptul că, văzându-mă liniștit așa deodată, oamenii au intrat la bănuieli: - Ce se întâmplă acolo sus pe deal? De ce a amuțit "măgăoaia" lui Marian? Și bieții oameni au început să-și facă tot felul de griji și presupuneri: O fi bolnav? O fi plecat acasă? Nu, c-am văzut lumină la Observator, aseară! Atunci ce-o fi cu el?... Când trecea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
atunci bărbătos cum își dorea bună-ta? Zău așa, nu râde, copile! Te-ndemnam cu glasul să le slobozești la adăpost, când galenții mă-nșelară de alunecai cât de lată, ducându-mă la vale în goană, frământând geaba din mâini, amuțită în credința mea c-aveam să-mi găsesc culcuș taman în scalda Oltețului înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta, unde... Dar nu dusesem la capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
începu să se roage: - Te rog, nu, prea-bunule rege, este o moștenire și se va distruge. - Altfel nu am cum să judec această pricină. Sau... dacă recunoști că nu îți aparține, atunci nu mai are rost să îl desfacem. Stela amuți și își aplecă privirile. Pe trena rochiei sale verzi, urcau câteva steluțe de mare, fixând-o cu ochișorii lor umezi. Ezita între a lăsa inelul nașei să fie distrus și a renunța la libertatea ei, recunoscându-se pe nedrept prizoniera
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
se întâmplă?” și noi răspundeam: “Vine un părinte extraordinar!” “Ei, un preot - spuneau neîncrezători - dar hai să-l văd și eu, că nu degeaba s-a strâns aici atâta lume”. Și când a început acest părinte să vorbească, toți au amuțit și s-au așezat, dar nu pe locuri, pentru că nu mai era nici unul liber, ci pe jos, pe unde apucau. A fost aula plină-plină, ca în perioada Paștilor, când vorbea Părintele Arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Avea
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
clipă s-au ridicat și barbații aceia bărboși. Au venit spre mine. Voiam să fug dar nu aveam unde. M-am trezit speriat. Visez acest vis de trei seri. După efortul ce l-a făcut să ne povestească visul, a amuțit ori poate a adormit. Era înconjurat de un miros greu, mirosul acela pe care il au toti bolnavii de cancer când intră în ultimele luni de viață. E foarte greu să-l uiți. Îl porți cu tine oriunde, stăruie în
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UN NUME ȘI-UN RENUME Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ,,Deșteaptă-te române”, Cântăm de-atâta vreme; Când amuțim rămâne Doar ură și blesteme. În van tu ai un nume Și brațul ți-e dibaci Când uiți că-n astă lume Tu ești urmaș de daci! Te-au modelat istorii Rescrise de pungași, Iar partea ta de glorii Vândută
UN NUME ȘI-UN RENUME de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380583_a_381912]
-
ești lăudat; Bucură-te, că între Sfinții Părinți ai fost încununat; Bucură-te, triumf al credinței, zid de apărare al creștinilor; Bucură-te, izvor al harului, rușinarea necredincioșilor; Bucură-te, cel ce ne descoperi slava adevărului; Bucură-te, cel ce amuțești gura păcătoșilor; Bucură-te, bucuria și puterea credincioșilor; Bucură-te, sprijinul și întărirea sufletelor noastre; Bucură-te, cel prin care Hristos se slăvește; Bucură-te, cel prin care diavolul se stârpește; Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
nesfârșite, devenind deziluzia acestui prezent, un nou început, departe de tine și cât aș vrea, să mă opresc din drum... Sunt doar iluzii, ce le port cu mine și le scriu acum, adieri de vânt, împrăștiind al tau parfum, clopot amuțit în turla, spovedanie ascultata, de nimeni, frunze, ținându-se strâns de crengi, brațele mele, așteptând obosite să te strângă, la piept, fantezia privirilor printre lumini obscure, aducând respirația, aproape de galop... Anotimpuri sărutându-se cu patimă, acoperindu-ne goliciunea firească, încălzindu
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]
-
bei paharul,fără a crâcni! Să nu fii trist când rele multe-or spune! Când ei te vor urî și prigoni, Învins nu ești,cu Dumnezeu vei birui, De-i vei ierta și-i vei iubi, Căci fapta ta,va amuți, ... Citește mai mult Povețe.... Fii blând și-ascultător,tăcut,Ascultă și gândește,mai înainte de a spune!O clipă n-amâna să pui bun început,Un rău de-ai spus,rămâne-un rău făcut,Și de-l îndrepți,nicicând nu va
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
bei paharul,fără a crâcni!Să nu fii trist când rele multe-or spune!Când ei te vor urî și prigoni,Învins nu ești,cu Dumnezeu vei birui,De-i vei ierta și-i vei iubi,Căci fapta ta,va amuți,... VII. PLÂNGE GOLGOTA!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Plânge Golgota! Pe Golgota,curg iar lacrimi, Pentru lume,Te jertfești! Pentru ale noastre patimi, Doamne,ce mult ne iubești! Doamne,cum le rabzi pe
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
corzile potrivite pen¬tru a o face să ardă pe rugul celei mai pure și mai profunde pasiuni, pentru a renaște mai frumoasă și mai strălucitoare decât mitica pasăre Phoenix. Dar te-a căutat, Ermit, veacuri! A străbătut constelații, a amuțit și și-a recăpătat puterea. A trecut pe lângă tine, dar tu aveai privirea întoarsă în altă parte și nu ai auzit „urletul” meu deznădăjduit... pentru că era deja prea slăbit... Acum, în mintea ta, când, în sfârșit, am luat amândoi o
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
topite pentru care eu tresar, Iar fața mi se-nourează când dispar. Tu, omul meu, pe care-l iubesc în primăveri! Cu drag am colorat geamul neșters al inimii Prin ochiul neîmblânzit al Luceafărului Dimineții Aripile desprinse prin cântecul de dor amuțește. TIMP PENTRU TIMP Rup pieptul de atâta iubire Căci inima din mine se lasă, Îndatorată doar pentru Tine. Văd totul fiind o trecere de timp, Un timp sortit din a inimii veșnicie, O clipă din porția de nemurire. Ce glas
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
și balerina, balerina dansează, valsează, aplauze, bisuri și lumini, și muzica, cântă continuu, afară floarea a dat în vișini, pianul șoptește, o tobă bate și balerina în valsul ei, se împiedică și cade, se face liniște în jur muzica, tace, amuțește, balerina nu se mișcă, pianistul se învârte împrejur, iar sala stă în murmur și așteaptă, și bisurile, și aplauzele au tăcut, iar pianistul înmărmurit o ia în brațe, pleacă în culise timpu-i deja pierdut, balerina, murise. Referință Bibliografică: balerina a
BALERINA A MURIT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371380_a_372709]
-
cu pas ploaia debusolată mă culc cu umbra ta înrămată grotesc mai sare clapa dezacordată a pianului când îmi atingi notele joase nu mai cânta atât de exact mi-ai amorțit sufletul scurs in gamba stângă pas de deux palmele amuțesc numărând nodurile dintre noi câte semne crestate lasciv doar in mine suferă de aritmie nu îmi descânta cu o mie de vrăji sau o nuntă în cer poți încă dansa Referință Bibliografică: Pas de deux / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN
PAS DE DEUX de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371521_a_372850]
-
Nu merită ! Nu aduce decât ghinion!», continuă tăciunele de-o șchioapă. Și, în timp ce era pus pe fugă de stăpânul tarabei, îi strigă în frânturi stridente că un ochitor care trăsese în piciorul țintei rămăsese șchiop, iar altul care ochise gura, amuțise de-a binelea. Și tot așa... Țigănușul se pierdu în mulțime, iar stăpânul gheretei se-ntoarse spre el și, cu o privire neguroasă, îl îndemnă să-și încarce pușca, spunându-i că e ultimul mușteriu și că ar fi cazul
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
tentant?! Numai zece ore pe zi, cât erau ea și soțul la servici. Să se gândească neapărat la ce sumă ar fi avut pretenție, că ea n-avea să se uite la bani, chiar de Mira le e rudă! Mira amuțise. Ar fi vrut să-i spună ce se impunea, că-i pare rău pentru mătuși-sa, dar nu poate, le are și ea pe-ale ei... că nici că s-ar fi pus problema banilor, că... Dar acționă sub imperativul
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
pe crengi luminate de aura minții mele neîntinate de austeri păgâni Am vrut să fug și n-am putut Aleea dădea-ntr-o fundătură Am deschis gura să strig din toți rărunchii ajutor cui să cer (?) când toată lumea amuțită era Amuțită am ‘mas și eu Aveam nodul acela, știu unii care, acela de-l aveau mai toți. A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare Am deschis larg fereastra inimii Am lăsat razele să
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
destăinuire cearșafuri singure lipite în deviere, trupuri mototolite covrig, urme clănțănite de frig, apărătoare împletită aliată chimic nimic desfășurat, totul simțit ambalat, nimic nu e de vorbit. Doare tăcerea respirațiilor căutate în alte suflete. Țipă închise atele, volutele inimilor îngropate amuțesc, însingurarea rană linsă pretinsă civilizație devine treptat enumerație: unul după altul, niciunul. EPOPEEA CALULUI FĂRĂ OCHELARI (sacrificiul calului adus zeului purificării, „veșnic tânărului” Agni) încă străfulgerat de raza soarelui de apus, el vorbește ca orbul braille înțeles al degetelor-copite tăiate
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Ecouri și șoapte se-aud în depărtare, Sunet, parfum, culoare, În taină îi răspund. Sunt proaspete și pure miresme, Dulci ca un fagure de miere, Sunt proaspete ca-nrouratele câmpii, Purtând cu ele simboluri sacre, Cu înțelesuri infinite, Tot ce-amuțește mintea Și simțurile-ncântă. Natura e un templu, Iar Universu-i infinit... Referință Bibliografică: Universu-i infinit / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1676, Anul V, 03 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
UNIVERSU-I INFINIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374038_a_375367]
-
și trei nopți pentru a-i lua vigoarea. - Pot să-l văd și eu pe acest prinț? - E după casă, privește-l repede și dă-mi ceaunul jos din pod! Prințesa Cora, căci ea era nepoata chemată de Baba Cloanța, amuți recunoscându-l pe Prințul Codrin în statuia din spatele casei bunicii ei. Lacrimile prinseră a-i curge singure pe obraz căci știa că nu e de joacă cu stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei. În cele din urmă hotărî să riște
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Tăcea pufnind ca un motan. Dar n-apucară să facă planul cum îl vor bate că se auziră lovituri în ușă, cu pumnii și picioarele, însoțite de răcnete: - Deschideți sau sparg ușa, curve-mpuțite! Vă omor, pe-amândouă vă omor! Amuțiră toate. Florina începu să tremure și să scâncească. - Aoleu, mă omoară! Ascunde-mă mai repede, tanti! - Ia copilul și treci în dormitor! Stinge lumina și închide ușa! Apoi, Maria se repezi la ușă, unde turbatul urla și lovea cu piciorul
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Să fiu piatră, nemișcată-n tăcere, Ploaia să-mi biciuie trupul, Vântul să-mi usture gândul, Și lacrimi să-mi dea mângâiere... Să mă topesc printre flori, Călcând cu vise văzduhul, Amuțind, incert, năduful Arșiței de ne'mblânziți fiori... Și urmărind șoaptele strunei , Să-mi culc pleoapa pe fluturi, Acoperind zborul lor cu săruturi, În noaptea cedată fortunei... Blue Mireille, 1 august 2015 Referință Bibliografică: Piatră / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PIATRĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371912_a_373241]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OGLINDA Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului copil timid amuțit de nedumeriri sprijină fereastra verde de frunză așteptând revărsat de zori te privești în oglinda pocnită de timp și îngerul de-acolo te vrea prins în zâmbet dar chipul bătrân și plin de griji își strânge în pumni lacrimile aproape
OGLINDA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371935_a_373264]
-
mai spuse zăpada. - Da, da, cum să nu, mai mormăi Moș Gerilă, dar zăpada nu-i mai zise nimic. Văzând că se făcuse liniște, vru s-o mai provoace încă o dată, și continuă: - Nu mai zici nimic, ha? Gata, ai amuțit! Dar zăpada tăcu și de data asta. Văzând că nu i se mai răspunde, continuă nervos: - Ei, voi proștilor ce sunteți! Haideți, să mergem să-l căutăm pe Moș Crăciun! Și nu vă mai holbați la mine ca niște proști
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]