3,631 matches
-
un statut în societate și mai departe poți să-ți satisfaci ce fantezii dorești. Mamă, cân' i-am spus asta, s-o fi văzut cum s-a făcut roșie la față, ca ultima țărăncuță proastă din fundu' Moldovii. Mă și amuz, zău, de cât poa' să fie de puștoaică. Zici că nu s-a copt la cap, măcar că și-a luat doctoratu' fără o pilă, fără nimic. Și nici nu e vreo strâmbă, vreo d-aia de să-ți faci pomană
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sarmăi, hop, după un ceas cel mult, le dădea afară urgent" Deci nu era dă la băutură...", trase portarul o concluzie care ar putea fi bănuită de o oarecare subiectivitate. "El zicea că dă la cât muncește, he, he!", se amuză Tăsică plin de candoare. "Pin' la urmă l-a luat cu salvarea. Să tot fie cinci, ba nu, stai așa că azi s-a făcut șase zile d-atunci..." "D-acia?" Nu, nu d-acia. Dă la cimitir, unde să dusese el cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are o bogată colecție de toamnă-iarnă. Îți facem și reducere, tată!", se amuză viitorul medic. "Mă, ce-ți mai place și ție să exagerezi și să te dai dur", râse și fata. Urmă cu un aer critic ponderat: "Da', lăsând la o parte caterincile astea, treaba nu-i chiar așa cum îți închipui. Eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu toții acia, în față. Să vedem dacă mai ești așa dă tare-n gură..." "Chem poliția!", răcni aproape plângând de nervi și neputință Relu. "Cheam-o, bărbate! Da' pân' atunci, mai aruncă niște lovele, mâncați-aș ciocu' tău dă guțan!", se amuzară bruneții. Ochi în mulțime câțiva tineri care adunau cu sârg bani. Unul dintre ei, foarte înalt, își folosea această însușire prinzând bancnotele chiar din aer, pe deasupra altor doritori. Domnul director îi strigă: "Pe tine te știu, pe tine te știu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se ține bine", aprecie Relu. "Nu-i nici bașoaldă, nici o uscată d-aia de să treacă pe sub ușă și pă pariu că s-a siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se gîndească ei dacă Dumnezeu este sau nu imanent? — Vic, tu nu Înțelegi problemele astea metafizice, recunoaște că te depășesc! schiță Christina un contraatac. Ce știi despre argumentul ontologic? — Oricum, sunt sigur că e ceva foarte amuzant. Și o să mă amuz cu atît mai mult ascultînd două pupeze care fac filosofie. Continuau să se contrazică, să se Înțepe cu ironii mai mult sau mai puțin izbutite și, pe măsură ce disputa lor se prelungea, Christina simțea cum alunecă Într-o stare asemănătoare panicii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i vor crea probleme, de dimineață le pusese În ceai o doză dublă de Xanax. CÎnd se opriră la marginea terenului, și doamna Agneta observă că pacienții se priveau cu neliniște, Începu să-i numere cu voce tare, ceea ce Îi amuză dintr-o dată. — Ia să vedem, zise ea, nu cumva s-a rătăcit careva pe drum? Opt, șapte, șase, cinci, patru, trei, doi, unu. Bravo, sunteți toți! Stați liniștiți, pînă apare doamna doctor, apoi să faceți ce vă spune ea. Cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici o sacoșă, zisei. RÎse nițel Încurcat. — O sacoșă cu un caiet mare și alte documente, repetă. Citisem Între timp „Memoriile“, astfel Încît știam cu cine am de a face - sau măcar presupuneam că știu. Mi am permis chiar să mă amuz un pic. — Poate a luat-o doamna aceea care s-a supărat! — Doamna aceea a mers pe scaunul din față, iar sacoșa mea a rămas pe bancheta din spate, insistă el. Raționamentul lui era perfect, așa Încît, pentru a scurta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la mine ca un milog, privirea lui Îmi cerea ajutorul, măcar sub forma unei aprobări de circumstanță, Încît aveam din ce În ce mai clar sentimentul că totul fusese o glumă; iar acum, că gluma se apropia de sfîrșit, situația Începuse chiar să mă amuze. Și totuși, era acolo, pe o bancă din preajma locului de joacă pe lîngă care trecuserăm de mai multe ori. Înclin să cred că se așezase pe banca aceea mai tîrziu. Altfel nu-mi explic cum de Pablo nu o văzuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
măgar bătrân și bășinos! Poate vei fi Însă internat Într-un sanatoriu de boli mintale la marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el În spinare colindă orașul În căutarea hranei și adăpostului. Este un globe-trotter adaptat și rezistent, care-și păzește ,,agoniseala,, purtând-o cu sine demn. Două tinerele nostime și vesele distribuie pliante cu un salon de cosmetică. Râd și se amuză, se Îmbrâncesc și vorbesc incontinuu. Pentru ele nu există decât prezentul fabulos și complicitatea savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le mai văzusem la altcineva. Într-una din zile m-a chemat să-mi arate doi saltimbanci, pictați Într-un roșu sidefat și o gamă de tonuri verzi, ce păreau că vor coborî de pe pânză În mijlocul camerei, dispuși să ne amuze. Pictura lui Îmi dădea o anume stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul? -Nu, povestește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care a deșertat un morman de bijuterii de argint, cărora le lipește bucățele de hârtie pe care sunt scrise gramajul și prețul. Femeia vorbește În timpul ăsta la un telefon mobil pe care-l strânge Între gât și umăr. Se amuză copios povestind ultimul ei voiaj negustoresc la Istambul, de unde a venit după cum se vede, cu câteva kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puțin capul lui Georgie, i-am adus tot părul în față și i l-am răsfirat pe piept. Rodin ar fi privit-o cu plăcere. — Cum merg ședințele Antoniei? — Minunat. Îi plac la nebunie. Singurul ei scop este să se amuze, îți dai seama. Are o receptivitate colosală. — Palmer Anderson, spuse Georgie numindu-l pe psihanalistul Antoniei, care era totodată și un bun prieten al meu și al Antoniei. Da, îmi închipui că soția ta a dezvoltat un fel de dependență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ochii de un albastru-cenușiu deschis. Fața lată, cu trăsături bine conturate, nu era chiar delicată, în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ocupă baia, iar soră-mea se îmbracă de școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran în mine cât să lansezi un cuirasat. Sunt plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iubesc, Alex, zău așa. Ah, și cu ce spanac o să mă aleg eu din treaba asta! Cu alte cuvinte: Credeam, oare, că s-ar putea s-o iubesc? Răspuns: Nu. Întrebarea pe care mi-o puneam eu (asta o să te amuze), întrebarea pe care mi-o puneam nu era O iubesc oare? nici măcar Aș putea-o iubi? Mai curând, Ar fi cazul s-o iubesc? Odată intrați în restaurant, cea mai isteață idee care mi-a venit a fost să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
va fi să te țin aici toată noaptea. Nu admit să vină aici bărbați care să-mi seducă fata În casă. Cuvântul „bărbați“ Îl luă pe Josef pentru o clipă pe nepregătite. Ideea coaptei Anna ca obiect al dorinței Îl amuză și zâmbi. Anna Îi văzu zâmbetul și-i ghici motivul. Ea Îi spuse lui Herr Kolber: — Aveți grijă! Nu pe mine m-a vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o pisică legată Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se gândi: Grünlich scăpase. Îl amuză să aprecieze cât de greu i-ar fi unui creștin să Împace reușita acestuia cu propria lui moarte. Zâmbi puțin, malițios. Dar apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lanțul McDonald’s și că seifurile cu bijuterii ale mamei lui Lauren sunt motivul pentru care rezervele de smaralde ale Columbiei sunt În scădere. Trecuseră doar trei săptămâni de la divorțul lui Lauren, dar, de atunci, ieșise Întruna În lume. O amuza să se gătească În rochia Chanel pe care o purtase la cina de după repetiția pentru nuntă, rochie care era de-a dreptul grea de atâta dantelă Lesage albă, și să-și pună unul dintre cele trei inele de logodnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lipsă de stil să nu plătească pentru hainele ei și spunea „Eu fac donații, nu primesc donații“. Cea mai mare slăbiciune a ei, Însă, erau bijuteriile de mare valoare, mai ales atunci când erau cu totul inadecvate situației - nimic nu o amuza mai mult pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă eram pe acolo vreodată, iar În cele câteva nefericite dăți când am fost la birou, dădeam tot timpul telefoane În interes personal. Am râs și, În timp ce râdeam, m-a cuprins un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc o lună de miere, de fapt. Dumnezeule, mă gândeam, sorbind din mojito, nu ar fi trebuit să mă simt ceva mai tristă În clipa aia? — Ce rău de ea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
proaspăt soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea că era amuzat. Nemaipomenita prietenă nouă, presupun, spuse el, sărutând obrazul lui Lauren. —O, ești atât de șarmant, că-mi vine să leșin. Doamne, Sylvie, trebuie că ești atât de Încântată de această... ființă. Am zâmbit. Lauren părea sincer fericită pentru noi. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]